Am nevoie de sfaturi/pareri/orice.

Ma simt foarte singura de la un timp, m-am despartit si de prietenul meu, din cauza mea dar nu mai am ce face acum.

Problema mare este in familia mea. Cu mama ma inteleg foarte bine si pot discuta cu ea orice. Problema este ca reusesc foarte rar sa vorbesc cu ea, este mereu foarte ocupata si abia daca o vad desi locuim in aceeasi casa.
Cu tata este si mai rau, abia daca ajunge pe acasa si nu vorbeste cu mine aproape niciodata. Singurele momente in care vorbeste cu mine este cand ma intreaba daca am nevoie de bani.
Ei muncesc mult si ii inteleg si ii apreciez, nu spun ca este ceva rau dar am nevoie de ei nu de bani. In plus, au bani cat sa traiasca 10 vieti de acum fara sa mai munceasca. Cum pot sa le zic ca am nevoie de ei fara sa ii supar?

Mi-am gasit si un job part-time (am 16 ani) pe timp de vara dar imi e frica sa le spun asta. Cum sa ii fac sa inteleaga ca vreau sa muncesc vara asta?
Ma simt abandonata si sufocata de probleme.
Am un singur prieten care ma intelege si este un om minunat, ma ajuta si ma linisteste mereu dar nu vreau sa il tot stresez cu problemele mele mereu. (i-am stricat si o relatie pentru ca prietena lui s-a suparat ca vorbea prea des cu mine si regret foarte mult, il vad mai trist de cand e singur).

Pe scurt, vreau cateva sfaturi si anume:

1. Cum ii conving pe parintii mei sa mai renunte la munca si sa mai petrecem timp impreuna (as vrea macar sa mergem toti la mare ca o familie)
2. Cum ii conving ca nu e nimic rau sa muncesc pe timpul verii 4 ore pe zi si ca nu fac asta din cauza ca nu as avea suficienti bani de la ei ci pentru a simti si eu ca traiesc, ca fac ceva si ca nu sunt doar o umbra pe Pamant? Vreau sa traiesc.
3. Cum imi pot cere iertare prietenului meu, cum il pot face sa treaca peste despartirea de iubita lui? El este cel mai minunat baiat din lumea asta, merita sa fie fericit dar eu i-am stricat fericirea.

Multumesc si scuze ca am scris mult.

1. Cu greu. Încearcă o "ședință" duminica...
2. Spunându-le exact ceea ce ai scris aici.
3. Nu e nevoie să-ți ceri iertare. Poți spune că-ți pare rău, dar tot răul e spre bine: dacă fosta lui nu avea încredere în el, înseamnă că nu îl merita.

In principiu această legătură parinti-copii nu se mai poate lega ușor, trebuia de la început să fiți apropiați. Daca părinții tăi considera că trebuie să muncească, lasă i să facă asta, chiar daca au bani poate le place locul de munca… doar că nu prea am văzut asta la români Cum și tu vrei sa muncești, și ei vor.
Trebuie pur și simplu să le spui că vrei sa ieșiți vara asta undeva sa petreceți timpul, că nu ați mai făcut-o de mult. Pentru a munci pe timpul verii trebuie și să le demonstrezi că ești responsabilă, arate-le făcând treburi prin casă, pentru că mulți părinți se îngrijoreaza, de asta s-ar putea sa nu te lase. Legat de prietenul tău, tot ce poți face este să îți ceri scuze. Altceva nu, cred că e mai bine sa lași să își rezolve singur problemele daca nu e un tip mai timid își va găsi pe altcineva, doar sunteți tineri, nu aveți 50 de ani.

Multumesc de ideea cu "sedinta". O sa incerc sa fac asta desi nu stiu cum sa propun exact.Nu am idee cum dar o sa le zic tot ce am pe suflet pentru ca efectiv nu mai pot. Am tot incercat sa nu le zic nimic ca sa nu fie tristi dar de la un timp sunt foarte afectata si am inceput sa cred ca fac rau tuturor oamenilor din viata mea si nu merit nimic bun


cat despre prietenul meu, cred ca mai bine renunta la mine si nu mai discuta cu mine. Nici nu inteleg de ce a refuzat sa rupa prietenia cu mine si a ales sa isi piarda iubita. Eu nu i-am adus decat probleme, sunt o epava proasta

Multumesc de raspuns. Nu este vorba insa ca nu as fi responsabila, oricum nu ma lasa sa fac treburi prin casa iar de aragaz nici nu am voie sa ma apropii de parca nu stiu sa il folosesc si o sa imi dau foc. Singura mea menire pare ca este sa invat( asta imi spun tot timpul, sunt buna doar sa invat). Nu ma intelege gresit, invat, am note foarte mari, dar nu pot sa traiesc numai in casa cu cartile si sa vorbesc cu peretii pentru ca o sa innebunesc.
Spre exemplu am fost la prietenul meu ieri sa ii duc un cadou ca a fost ziua lui ( a stat in casa si nu a vrut sa vada pe nimeni, si asta tot din cauza mea ca l-am facut sa ramana singur). Nu avea tort si am vrut sa merg sa cumpar unul dar a venit el cu ideea sa facem impreuna unul. Chiar m-am simtit bine, ne-am distrat. Cand am ajuns acasa, le-am dus si parintilor tort si le-am povestit ca l-am facut impreuna. Mare scandal ca m-am apropiat de cuptor si ca se putea intampla o tragedie. Dar eu nu mai am 7 ani, chiar nu sunt un copil mic si prost sa se raneasca la cuptor. Am avut si eu o zi in care m-am simtit fericita si cum am ajuns acasa m-a izbit realitatea.

El cu siguranta o sa isi gaseasca o alta iubita dar din cauza ca exist eu in viata lui o sa fie la fel nu crezi? poate ar trebui sa rup legatura cu el dar nu pot, nu pot sa renunt la el

1. Nu poti sa-ti convingi parintii sa renunte la munca, cand tu vii cu propunere sa mergi la munca.
Pare ca vrei sa-i manipulezi pe ei. As inteleg daca ai vrea sa plecati impreuna in concediu.

2. Mergi intr-o tabara sau la tara la bunici, ori rude, ca nu-i timp de muncit la 16 ani, mai ales cand parintii tai au bani destui.
Daca chiar vrei sa traiesti si sa simti asta, fa-ti un alt prieten, iesi din casa, ia-ti cea mai buna prietena la strand, la munte, oriunde.
Ai doar 16 ani si esti inca micuta si la varsta asta conteaza distractia, dar conteaza si educatia. Pune mana si citeste literatura, cat poti de multa, fa treaba in casa ajutandu-ti mai mama, mai ales ca este atat de ocupata si nu prea sta pe acasa, deci nu are timp de ale casei, fiindca imediat va trece si vara asta.

3. Din pacate, despartirea prietenului tau nu-i problema ta, chiar daca asa ti se pare.
El va invata sa-si controleze relatiile si va invata din lectia asta.
Da-i pace acum, ca i-ai facut deja destul rau si nu cred ca vrae sa te vada, sau auda.

In ce priveste relatia ta cu fostul iubit, tocmai s-a dovedit ca nu te-a iubit, odata ce pentru el targhetul era sexul, nu dragostea, iubirea si relatia cu tine.

Multumesc foarte mult. Merg la psiholog de foarte mult timp, saptamanal. Ma rog, mai nou sedintele sunt online. Problema este ca eu nu reusesc sa ma deschid cu adevarat la psiholog, pur si simplu nu pot sa spun ceea ce simt ca aici, unde e mult mai usor. Nu vreau neaparat un ajutor concret, sunt constienta ca nu exista o solutie minune ca sa imi rezolv problemele. Probabil tot ce vreau este sa am putina speranta ca se va rezolva candva. Multumesc ca mi-ai oferit o raza de speranta prin mesajul tau. Apreciez sincer.

Legat de amicul meu, nu pot spune ca il vad doar ca pe un amic dar nu a fost niciodata vorba de mai mult. Recunosc ca mi-ar placea o relatie cu el, dar acest lucru este imposibil

Spui ca mergi de foarte mult timp la pisholog dar nu poti sa i te deschizi si nici sa-i spui ce simti, atunci de ce mai mergi?
Este pierdere inutila de timp si bani, fiindca asta nu te ajuta, odata ce refuzi sa cooperezi.
Oare nu cumva faci acest lucru si cu ceilalti, manipulandu-i si lasandu-i sa creada ce vor ei cand de fapt, faci numai ce doresti tu?

Nu vreau sa renunte la munca dar vreau sa stea si cu mine. Ei pleaca la 08:00 si vin la 22:00 sau 23:00. De luni pana sambata. Duminica se duc la cumparaturi si stau toata ziua iar pe mine nu ma iau ca e aglomerat si se poate lua coronavirus.
Eu vreau sa muncesc 4 ore pe zi, nu 14. Ar putea veni si ei acasa mai devreme, stiu ca pot, cand vine nepoata la noi stau amandoi acasa, pentru mine nu stau. Eu nu merit? Nu am avut niciodata o vacanta cu ei, eu merg in vacanta cu matusa mea mereu
bunici la tara nu am, iar taberele sau ceva asemanatoare sunt prea periculoase in conceptia lor din cauza coronavirusului. Tot ce am de facut este sa stau in casa si sa invat.

Merg pentru ca ma trimit parintii mei. Ce pot face? Nu pot sa ma deschid cu adevarat. As vrea sa pot dar e un barbat la 50 de ani. Nu pot discuta cu el. Sunt asa o stricata?

Vorbeste cu ei!
Este timpul sa aveti discutii serioase si sa le spui sincer, adevarul adevarat, inclusiv ce faci tu la psiholog.
Totusi, se pare ca nu te-ai plictist tu prea mult, odata ce ai avut iubit, prieten, ai intrat in polemici cu fosta lui iubita, i-ai distrus si aluia relatia, apoi mergi la psiholog si te prefaci ca te ajuta, cand nu-ti pasa si nu spui ce te doare, iar lista cred ca ar putea continua.
Parintii tai par ca muncesc mult pentru propria afacere, odata ce vin atat de tarziu acasa, deci isi pot lua libere cand vor, putand sa stea cu tine, sau sa te duca la medic, daca este cazul.
Din pacate, la 16 ani, singura ta datorie este sa inveti.
Roaga-i sa te ia cu ei la munca lor, sa fii in felul asta cu ei mai multa vreme si totodata sa-i ajuti.

Te judeci mult prea aspru. Prietenul tău ar merita o statuie pentru ca a ales prietenia adevărată in detrimentul unei false iubiri.
Cât despre părinți, nu îți mai face griji că îi întristezi, cu siguranță nu se va întâmpla așa.

Ai putea incerca si sa schimbi psihologul. Nu o sa iti ofere nimeni solutia salvatoare, asa cum ai zis si tu. Rolul unui psiholog bun e sa te ajute si sa te ghideze ca sa iti gasesti mai usor calea sau linistea. Si in legatura cu sentimentele pe care le ai pentru baiatul asta ai putea lucra. Nu lasa lucruri pe care ti le doresti sa te macine. Ori gasesti o cale sa ai ce iti doresti, ori gasesti o cale sa te rezemnezi. Altfel dezvolti frustrari. Succes iti doresc si sper sa gasesti o solutie potrivita pentru toate dilemele tale.

Comunică cu părinții tăi. Altefel nu au de unde să știe ce vrei mai exact.

Cred ca poti sa prinzi o ocazie in care sa le ceri parintilor un pic de timp.Adica sa le propui macar intr-o duminică sa va uitati la un film, sau sa mergeți la un picnic.Sau macar in concediu sa mergeți impreuna. Poate nu se va putea pe loc, dar daca zici o data de două ori cine stie, poate te vor lua in seama.

Pur si simplu le spui ca ai gasit ceva de făcut ce iti place si scoti si niste bănuți.Le explici despre ce e vorba si ca mai sunt copii ce muncesc.Plus ca asa iti vei ocupa si tu timpul cu ceva si vei socializa mai mult.Nu cred ca ar avea de ce sa se supere.

Dacă prietenul tău a trecut peste cuvântul iubitei ca sa ramana langa tine insemna ca te apreciază mult.Cine stie, poate chiar are sentimente fata de tine.
Care-i scuze si roaga-l ca daca cumva isi va mai face vreo relație sa iti spuna, iar tu sa încerci sa păstrezi distanță față de el ca sa nu ii mai faci probleme.Sau macar sa te imprietenesti cu amândoi ca sa vada si ea ca nu esti un pericol.

Dacă vrei ceva de la cineva in viata asta, trebuie sa ceri.
Nimeni nu citește ganduri.

Părinții tăi nu par ultimii încuiați. Sunt sigur ca dacă le-ai spune tot ce ne-ai spus și noua ar intelege.

Dar dacă preferi sa le ții în tine, nu mai are rost sa scrii nici aici, ca soluții la problemele tale fără ca tu sa faci nimic, nu are nimeni.

Sau ar fi una. Să-i spui psihogului care sunt problemele tale legat de parinti, iar el le va spune lor. Sau cel puțin ii va sfatui sa petreacă mai mult timp cu tine, chiar dacă nu le spune ca ai zis tu ca vrei asta.