Am nevoie de sfaturile voastre.
Sunt căsătorită de 4 ani, doar civil.
Am un băiețel de 3 ani.
De ceva vreme, soțul meu se comporta foarte urat cu mine, îmi adresează cuvinte foarte jignitoare, mă insultă, ma bate. Problema e că el bea foarte mult, iar atunci când bea zici că devine nebun. Vrea să se culce cu mine mereu, numai beat..de îl refuz, mă da afara din casa noaptea. Lucrurile astea m-au făcut să mă îndrăgostesc de altcineva.
Problema e că eu am pe cineva de 10 luni. Cu acest om eu am cunoscut dragostea adevărată și îl iubesc enorm.
Pentru soțul meu as putea spune că nu mai simt nimic, decât milă. Nu am fost niciodată de acord sa înșel, nu as fi putut face asta, dar el m-a obligat să o fac, astfel încât să mă îndrăgostesc de bărbatul cu care am o relație pe ascuns. As vrea sa plec, sa fiu cu bărbatul pe care îl iubesc, sa fiu fericita, dar nu am curajul sa o fac, va rog, ajutati-ma! Când mă bate și spun că plec, când sunt pe punctul de a o face, ceva mă face să nu o fac. Ori e teama, ori e milă... Iubire nu mai e in nici un caz.

Exact! Iubire cu o astfel de brută, putea fi doar dacă ești sado-masochistă.

Eu sunt copilul unui alcoolic, ce-i drept tata nu o bătea pe mama, dar din cauza problemelor psihice plus nedorința de muncă, mama a divorțat în final. Sincer, eu din acea perioadă nu am amintiri prea plăcute, deși admit că deși acum îmi permit cam tot ce vreau aproape și am casa mult visată, nici acum nu sunt fericită ca copil devenit adult, deoarece simt că nu am avut o familie. În cazul meu mama mea nici nu a vrut să se recăsătoarească, așa că, nici ca adult nu am multe fericiri. Dar eu acum îți vorbesc ca copilul acela din trecut. Dacă spui că deja soțul tău a ajuns la ridicat de pumni, acolo e semn că trebuie să pleci femeie. Dacă mai ai și un copil mic, care încă nu e nici prea conștient de ce se întâmplă în jurul lui și mai și spui că ai găsit fericirea în alte brațe. Păi e semn divin că acolo ți se întinde o mână la o adevărată fericire. Nu-i da cu piciorul și nu-l condamna nici pe fiul tău la viața asta grea. O să vadă doar bătăi, dacă e băiat ba poate chiar va și prelua niște comportamente greșite, va crede că e normal ca bărbat fiind să subjuge femeia și să-i dea. Nu te duce pe un drum din ăsta, te implor. Dacă e fată, ori va ajunge ca în povestea mea, cineva care nu va mai avea încredere niciodată în bărbați și -și va petrece viața singură sau va ajunge să se identifice în povestea ta și va ajunge un alt sac de box pentru un alt bătăuș. Va crede că "iubirea cere sacrificii" păi le cere, nu zic nu, dar nu așa. Bătaia nu e niciodată un sacrificiu al iubirii. La fel cum nici nerespectul. Cu atât mai mult căsnicia și viața nu e cu oameni cu vicii și dependențe grave. Aia nu e viață. Deci dacă ai ajuns la concluzia asta și tu, te felicit, înseamnă că intuiția ta nu te înșeală, acolo deep, deși vrei să fii buna samariteană, beculețul tău interior declanșază totuși la așa numitul "pericol" și da, ăla e un pericol, ce dacă îl mai și lași așa și îi oferi lui putere, să nu te miri dacă ajungi caz pe la TV. Poți să mă și înjuri pentru ceea ce spun acum, dar ăsta e adevărul, și și studiile îmi coroborează cele spuse, că oricàt de bun era omul înainte de viciu, sub influența viciului și mai ales al alcoolului, creierul lui se modifică și sănătos tun dacă ar fi fost psihic, o să vezi cum în timp psihicul lui degradează de la alcool și da, în timp va ajunge și la probleme psihice. Și dacă acum și spui că deja are mania în sânge, ferească Dumnezeu să se mai trezească și cu debutul unei boli psihice.

Deci sfatul meu lasă-l. Fără regrete și fără nimic. Dacă totuși zici că ai o simplă milă pentru el, și totuși dispui de niște finanțe ok, deși bănuiesc că fiind vorba despre noi, românașii, nu depindem niciodată de prea mult. Că la noi mereu ce e prea mult strică. Eu una te sfătuiesc să-l ajuți doar o perioadă cu o dezintoxicare/dezalcolizare sau niște bani de o terapie. Evident dacă asta te va ajuta și nu încurca mai mult. Bănuiesc că dacă zici că te bate, va deveni și mai agresiv o dată ce aude că-l părăsești, dar mai și vrei să-l ajuți. Bărbații nu e suficient că nu mai sunt bărbați, dar tot ăștia plini de vicii și rahaturi mai au și un ego, de te înfiori. Așa că, din ego, i se va părea prea crunt să știe că nici nu-i mai ești proprietate, dar pe deasupra tu îl mai și ajuți. E prea mult. Dar eu am zis doar ca un simplu sfat, ca o idee, deoarece văd că totuși ești sufletistă.

Dar da, sfatul meu sigur, e să pleci de acolo, cât încă mai poți. Dacă nu o faci acum, deși ai spus că din n motive, deja ai cam căzut în tiparul ăsta de "simți că nu e în regulă-dar totuși nu ai pleca, nu l-ai părăsi" ei bine, ține cont că mai târziu, ceea ce simți așa ușor acum, mai târziu va fi accentuat și mai ales, lui călăului tău, îi vei oferi o putere mult mai mare de manipulare și de supunere. Deci nu pica în treaba asta te rog, luptă-te să ieși de acolo.
Ai și motive suficiente chiar și de ai pleca și dacă din cauza copilului ți-ai face griji, să nu-ți nici măcar copilul. Tu vei lua copilul, deoarece el este un alcoolic. Dacă zici că ai și pe altcineva, e și mai bine. Nu vei trece singură prin tot calvarul ăsta și dacă de locuit e un din marile tale frici, discută cu noul partener cum poți face, poate te ajută el.
Dar un ultim sfat, sper iar să nu mă urăști și pentru asta, dar ca femeie singură acum cu o mamă singură care mi-a fost și mamă și tată, și bărbat și femeie și chiar și ca femeie care a văzut cum rolul femeilor, mai ales al celor care sunt așa mai la locul lor, parcă zici că e la nivel Karmic rolul lor de a fi menajere și atât femei cât și bărbați, te-aș ruga să nu-ți pui nici în noul personaj, 100% speranțele, trăiește iubirea aia pe care zici că o simți, meriți, uneori ba chiar da, ăștia răi bărbații ne sunt dați în viață, ca să vedem apoi pe ăia buni, care poate în mod obișnuit i-am fi văzut doar ca bunicei, dar după o experiență cu un om rău, pe acela bunicel avem tendința să- vedem ca pe un Zeu. Deci trăiește tot, mergi cu noul partener, dar ca să nu ai o altă dezamăgire și pe viitor, da, îți recomand să nu-ți pui nici în acesta 100%speranțele, pentru că dacă în viitor nu va mai fi prințul tău, ca acum văzut, vei suferi și mai mult. Mai ales a doua oară, și ca istoria să simți că se repetă. Deci sfatul meu ar fi ca în noua relație să-ți iei tu o marjă măcar de 5% de a nu crede total nici în el. Dar evident nici cât să o dai în paranoism. Și da, poți discuta cu noul partener mai mult și despre cum va fi viața ta de acum înainte, dacă te va ajuta, sprijini și încuraja în pasul de a pleca de lângă soțul actual.

P. S. Zic doar și acest scenariu fictiv acum, dar mna, eu sunt mai sceptică de fel, mai ales în ceea ce ține de relațiile interumane. Dacă se dovește că nici actualul nu e ce credeai tu, nu te sfătuiesc sub nicio formă să rămâi cu soțul tău. Toți trebuie să realizați că el este un om bolnav, acaparat de viciul lui. E dacă vrei ca un măr, care părea la prima vedere bun, dar a prins acolo un mucegai, o dată ce mucegaiul a intrat în el, cam greu să mai scape de el. Așa că te rog să ai grijă la treaba asta, dacă nu pentru tine, măcar pentru copilul tău. Copilul tău nu merită acel mediu și acum ți-o zic și ca copilul acela traumatizat de propria familie, dar și ca învățătoare ce a studiat ceva pedagogie și chiar psihologie. Un mediu ca ăsta va distruge un copil întreg, viitorul unui copil care putea fi poate mult mai bun, dar din cauza acelui mucegai din inima tatălui lui, copilul ăsta poate ajunge rău. Iar dacă tatăl e așa cum e, măcar mama să fie mai înțeleaptă și să aleagă mereu ce-i mai bun pentru puiul ei. Asta în ideea că tu nu ai încă un mucegai în suflet și deja dacă ai un copil te gândești doar la copil.