Am nevoie de un sfat. Sunt putin cam epuizata si satula in acest moment. Bunicul meu are 82 de ani, iar sotia lui (bunica mea) a murit cand eu aveam 7 ani, in urma cu 8 ani. Bunicul meu a locuit pana in prezent in casa acestuia intr-un mic sat aflat la o distanta de 100 km de orasul nostru. Acestia au avut doi baieti : pe tatal si pe unchiul meu. Astfel eu nu ii pretuiesc numai pentru ca sunt cei mai buni bunici din lume (bunicul este, bunica a fost) dar si ca i-au dat viata tatalui meu (cel mai tare om in viata) care apoi mi-a dat-o mie. Dar aceasta frumoasa poveste incepe sa se destrame deoarece bunicul este alcoholic de cativa ani. Avand in vedere varsta sa, faptul ca in mod clar nu se mai putea ingriji singur, si dependenta sa de alcool il trimitea pur si simplu in groapa, fii lui (tati si unchiu) l-au luat la oras si il gazduim cu schimbul cate o saptamana. Dar de cand este aici tata este intr-o stare foarte imprevizila putand sa explodeze de la orice fleac. Bunicul in multe momente isi pierde moralitatea, iar tata este distrus vazand omul care a ajuns parintele sau, discutile (tipetele) se termina lasandu-i pe amandoi plangand. urasc sa vad cum arunca sageti unii in alti Ma simt sufocata acasa. Mi-as dori foarte mult sa vorbesc cu bunicul, nu stiu, sa fim impreuna. Nu vreau sa il pierd niciodata, imi e groaza de acest lucru. Doar ca vreau liniste si pace (AER), imi vreau vechiul bunic inapoi. CE POT FACE EU?

Am citit o 1/7 din lunga ta poveste, cum ai putut sa scrii atat (cat tia luat)? NU AM INTELES NIMIC! (intrebari mai scurte)

Sa iei un aparat cu socuri electrice si sa ii dai o corectie la Bunicul!

E cam greu iubita. te inteleg perfect:* iti trebuie putere sa treci prin semenea momente, incearca sa vbu cu tatal tau sa-l calmezi sa discuti cu el si sa ii explici k iti e greu in momentele astea la fel si lui. si sa gasiti o cale sa nu va mai certati acolo din toate nimicurile:* eu una v-as sfatui sa il duceti la un azil de batrani. acolo o sa ii fie cel mai bine, nu mi-o lua in nume de rau:* te pup si bafta multa:*

Bunicul tau a ajuns la o varsta deja prea inaintata iar oricat de mult ai incerca acum ei la varsta asta nu inteleg prea multe si totusi ai putea sa te asezi langa el si sa incepi sai vorbesti cum sti u mai bine ce ai vrea u sa stii de la el si cum crezi ca l-ar ajuta pe el discutia voastra

Inteleg cit de trist este, dar macar incearca sa vorbesti calm cu bunicul tau, adui aminte de clipele frumoase petrecute impreuna cu bunica si cu dinsul.

Cred ca solutia ar fi sa vorbiti cu bunicul si cu tatal tau despre ce s-a intamplat in ultimul timp si sa lamuriti situatia.

Voi credeti ca il mai schimbati acum la varsta asta? ia intreaba pe cel mai tare om daca bunicul tau exploda la fiecare greseala a lui cand era si el copil si nu prea facea lucruri bune

De obicei scriu mult scuze. nu mi-a luat mult Edy. Se numeste speranta de a auzi ceva revelator.

Am vazut si eu reclama cu fluturele nu? frumoasa gandire.

Multumesc

Ce reclama? vorbim de oameni sau fluturi?! crede- ca nu sunt in europa si nu am canale romanestii

P.s. nu subestima puterea care vine din pasine si la 82 de ani

Tu mai crezi in mos craciun?

Bună, îmi pare rău să aud o asemnea poveste, tristă, dar ...adevărată! Ce poți face tu? Îl poți iubi pe bunicul tău în continuare, poți să-i spui asta! Sunt sigură că are momente în care este lucid și poate judeca, simți și vorbi normal! Spune-i că îți este dor de bunica ta, spune-i că tu simți că ea mai este încă acolo, cu voi, spune-i că vrei ca el să țină locul și bunicii tale! Spune-i asta cât mai des, dar doar când e lucid și nu o fă ca și cum l-ai certa sau ca și cum i-ai reproșa, spune-i că-l susții! Când este beat nu este bine să vorbești cu el, nici tatăl tău nu ar trebui să facă asta(, dar știe el mai bine ce să facă), deorece te poate răni, iar asta te poate face să îl urăști foarte tare și profund! În rest, nu poți face nimic! Absolut nimic. Din păcate, doar timpul o poate face! Dar bucură-te de el cât mai este printre noi(voi. El sigur te iubește și sigur îi este dor de femeia care a fost lângă el atâta vreme!
Sper să treci peste asta, sper să îți recapeți bunicul! Peace.

P.S: Edy79, ce noroc că nu vei ajunge la o distanță mai mare de 1m pe scara foarte lungă a vieții, nu vreau să dau pe stradă peste unul ca tine că mă lasă auzul și vederea încet, încet!(dinstanța de 1m este cea dintre patul și calculatorul tău.
Aa...și pentru serj: ai grijă, că poate, poate te pălește și pe tine ghinionul! Nu știi niciodată...O viață plăcută să ai!

P.S.S: Scuză-mă, te rog...Sigur vei ajunge departe! Dar tot 1/7 dintre cei ca voi mă fac să am spume la gură! Ah...
O viață plăcută! Peace.

Stiu cum te simti
Acum, in martie implinesc 12 ani
Tatal meu a fost alcolic (ca si parinti sai) si a avut 2 neveste, cu mama 3. Fiecare l-au dat afara, dar mama nu. Si mama s-a imbolnavit de cancer. Si pe la 9-10 ani am inceput sa descopar, cu adevarat ce se intampla in familia mea.
Pana atunci (cand mama era in faza grava a canerului) eu traiam intr-o lume construita de mama. Era ca toti copii. Ma jucam, mancam, alergam, dormeam, exact ca orice copil. Dar pe cand aveam 7 ani tata venise nervos acasa. Eu ma jucam cu un cersaf in cap, prin casa. Fiind copil nu aveam stare, iar tata m-a impins intr-un dulap, de am scos usa si am intarat inauntru. In ciuda plansetelor mele, tata a plecat...
Dupa cateva luni fac niste crize. In noaptea aceea...nu doresc nimanui sa i se intample asa ceva!
In final am fost purtata la bacau (eu find dintr-un orasel al judetului), prin spitale...Concluzia: am fost diagnostigata cu "crize jacksoniene" (epilepsie). De atunci viata mea nu a mai fost normala. O gramada de rstrictii, medici si medici in fie care luna, analiza, raze, interdictii, pastile...Nu mai pot veau viata di-nainte! Si daca nu era de ajuns pe le 9 ani am aflat tot. Despre cancerul mamei, alcolismul lui tata, boala mea si altele. Adica la varsta aia ma uitam la desene si ma jucam cu papusele, asemenea adevaruri la acea varsta
In anul 2010 am plecat in vacanta de Pasti, la matusa mea. In a trea zi de Pasti, dimineata, aud de la matusa "sa mergem la magazin, sa cumparam panglica neagra" "de ce"(eu) "mama ta a muit" La asa veste, am incremenit Cea mai urmat, judecata tata cu bunica, pentru custodie, pensie alimentara, amenintari, telefoane, discutii toate astea la zece ani
In 2011, eu si tati eram in relatii din ce in ce mai bune Ca pe 14 septembrie a murit si tata ( coma alcoolica)
VREAU O COPILARIE NORMALA!
Ce sa fac? Cum se pot vindeca aceste rani?
Asa ca spun: Pretui-ti-va si iubi-ti-va parintii, ca nu se stie ce se va putea intampla cu ei!

Multumesc mult. chiar multumesc.

Imi pare atat de rau pentru tine. stiu ca acesata nu te ajuta deloc dar sper din inima ca iti va fi bine. nimeni nu merita o astfel de copilarie. esti o persoana puternica si iti multumesc ca ai scris acestea mi-ai amintit cat de norocoasa sunt. iti doresc tot binele din lume. e insuportabil sa treci prin atatea la 12 ani!?!?! Dumnezeu sa aiba mare mare mare grija de tine. Tot binele din lume.

Multumesc mult. Pentru tot, poate vom fii prieteni.

Doamne! Nu-mi vine să cred. acum plâng. Cred că scuzele sunt patetice așa că: Be strong! Aa și...mari scriitori au avut epilepsie, inclusiv Dotoievski, așa că cine știe... poate „o dai pe scris"!(asta a fost mai mult ca să termin într-o notă puțin amuzantă!, dar adevărată.)
Noroc, îmi voi aduce aminte de povestea ta mult timp de acum încolo! Live your life! Peace.

Si eu am o mama care nu cred ca este alta pe lume,, iar tata nu a avut 1, 2, 3,4 ci mai multe panarami care vroiau bani.mai mereu il vedeam sau imi spuneau prietenii ani de ani de zile si acum mai aflu dupa ani ca avea panarami (banul face omul sa uite familia) iar azi am doar mama si tata nu, si cand vb despre el caci nu vb cu el ii spun pe nume nu tata.iar acum nu prea mai face nimic pentru ca le rup mainile si picioarele la panarami si pe el si pe el il fac sac de box in stil barbar pot sa bat pe cineva fara mila si sa zambesc ...va rog nu faceti ca mine

Da asa ziceam si eu. Dar, tine minte: El e tatal tau pentru ca asa a vrut Dumnezeu, si Dumnezeu stie ce face. Din pacate, nu noi ne alegem rudele, ci El. Daca vrei iti trimit prin mesaj e-mail-ul meu... Sa mai vorbim.

Uita-ti adresa mea de mess, ca sa mai vorbim:
SMILEY_PUPET10@YAHO.COM

Esti bine?

DA.adusca daca el alege, am impresia ca ma uraste."glumesc"

Nu cred ca acesta e o intrebare placuta dar..., si asi putea spune ca da, din moment ce mise cere sa vb la pertu cu persoane care sunt manegeri la cateva sute de pesoane si au cateva studii in plus

Nu poti face nimic decit sa te uiti si sa inveti. Bunicul tau e un om pregatit pentru clipele astea.Batrinetea nu vine singura din pacate.Aduce dupa ea suferinta indurarii altora.

Cati ani ai, esti scriitoare?

Tatăl tău trebuie să fie tare. Să încerce să nu se mai certe de el, indiferent de greşelile pe care bunicul tău le comite. Vârsta îşi spune cuvântul, iar dacă este alcoolic (deşi nu merită), are nevoie de înţelegere. Tatăl tău trebuie să fie mai blând, îi poţi explica asta, îi poţi spune şi că bunicul tău i-a dat viaţă şi ar trebui să fie mândru de asta, nu să se poarte urât cu el.