Am o problema destul de serioasa. Eu trebuie sa ma împart în 3 "mini-familii": mama, bunica (care m-a crescut 11 ani) și la cei unde am crescut în ultimii 4 ani. Acum ca este vacanta trebuie sa stau la fiecare ca să nu supăr pe nimeni, insa pentru ca sunt o persoana care nu își gestionează emoțiile cum trebuie reușesc sa dezamăgesc pe care cineva. De ex: acum stau la bunica mea, iar cei la care locuiesc sunt supărați pe mine pentru ca nu i-am sunat în ultimile zile și cred ca nu țin la ei. Am avut aceeași problema și cu mama și bunica mea. Am nevoie de niște sfaturi ca să ma împac cu toată lumea deoarece e foarte urat gândul ca ei sunt foarte dezamăgiți.
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Nu ai cum să mulțumești pe toată lumea. Nu te obosi. Iar ei sunt cam sensibili, oare lor le pasă, de au pretenții de la tine? Sau doar cer si nu oferă nimic.
Niciodata nu o sa reusesti sa-i multumesti pe toti.
Multumeste-te pe tine si atat.Restul duca -se.
Vrei sa ajungi la nebuni?
Te doare telefonul ca nu le suni?
Este cel putin de bun simti sa le suni pe cei care s-au ocupat de tine ani de zile, consumandu-si resursele proprii de timp, energie si banii pentru cresterea ta!
Daca n-ai bani pentru telefon, cred ca oricare din ei te-arajuta, numai sa le suni si sa le spui cum o mai duci!
Mi-e rusine cand citesc asemenea "sfaturi".
Chiar nu-ti pasa de cei care te-au crescut?
Chiar nu-ti pasa de cei care te-au crescut?
Gandeste-te: cum va fi daca si copii si nepotii tai te vor trata astfel?
Ei trebuie sa inteleaga ca si ceilalti te vor.
Dar tu gresesti mult nedand un telefon. Oricat de ocupat ai fi, dimineata sau seara (seara, nu noaptea!), tot poti sa dai doua telefoane sa schimbi doua cuvinte.
N-ai inteles nici situatia descrisa in intrebare nici raspunsul meu, dar ai mai dat 3 raspunsuri la kg ca doar la asta te pricepi.
Nu-mi raspunde te rog, m-am saturat sa vad raspunsurile tale de "expert" peste tot, mai ales cele despre electricitate si electronica, in general de nota 5-6.
Nu-ti comentez decat daca aberezi mai mult de 90%. din raspuns.
Nu sunt de aceiasi parere cu tine. Ce ai zis tu acum e o gandire mai comunista asa.
Suni pe cineva apropiat pentru ca simti nevoia nu din obligatie. Daca o faci din sila ca ai fost obligat mai bine nu o mai faci chiar daca e vorba de bunica sau mama.
Cea mai mare prostie sa fi obligat de propria mama/bunica sa suni. Sa ti atraga atentia asa in GLUMA gen: "mai mamica nu ne mai ne suni si pe noi, ne ai uitat deja?" Asa da, dar sa te oblige direct nu e ok. Ca te suna ele pe tine asta e treaba lor, da sa te oblige pe tine... Simt ca aici este incalcat un drept al omului sincer.
"Este cel putin de bun simti sa le suni pe cei care s-au ocupat de tine ani de zile, consumandu-si resursele proprii de timp, energie si banii pentru cresterea ta!"
Cand cineva iti face un bine, il face fara sa astepte ceva in schimb de la tine. Asa este corect nu cum ai zis tu.
In concluzia TA:
Daca to-au facut bine ca te-au crescut, e treaba lor.
Tu nu ai nici o obligatie morala fata de ei (doar fata de prietemii de chef).
Im concluzia umanitatii: daca ii faci bine cuiva ca dupa sa i scoti ochii, mai bine nu mai faci binele in prima instanta.
"Daca to-au facut bine ca te-au crescut, e treaba lor." Aici ai schimbat si ai distorsionat mult ce eu de fapt am zis. Ai inteles ce ai vrut tu sa intelegi nu ce am spus eu de fapt. Am spus ca daca te suna ele pe tine pot sa o faca fara treaba, pot sa o faca de cate ori vor ele fara o problema pentru ca e dreptul lor de a face asta. Dar daca ele obliga pe cineva sa le sune pe ele, asta incalca un drept.
Ce am spun in primul mesaj este ca pur si simplu nu poti sa obligi pe cineva sa te sune pe tine ca asa vrei tu in special cand acea persoana nu simte nevoia sa o faca chiar daca tu ai facut multe lucruri bune acelei persoane. Indiferent de cine esti. Este o libertate a omului care trebuie respectata orice ar fi.
"Tu nu ai nici o obligatie morala fata de ei" asta este doar o modalitate saraca de a a ti sprijini mai departe opinia cu un principiu sarac. + eu n am spus nimic de prietenii de chef.
Vai de acele familii, unde copii nu au invatat acasa bune maniere si au devenit dusmanii celor care le-au crescut.
Sau vai de acele familii unde parinții nu stiu sa si respecte copii pentru ca copii din urma sa i respecte pe ei.
Chiar daca copilu devine dusman pentru familie, daca tu parintele sti ca i ai oferit afectiune, respect si tot ce are nevoie atunci sti ca copilu nu are de ce sa devija dusman. Si daca devine tu poti sa fi impacat cu tine pentru ca sti ca nu ai gresit cu nimic, si ii respecti decizia, pierderea lui.
Copilul tau (chiar daca doar l-ai crescut) il pierzi doar daca moare, dar si atunci iti ramane ca amintire (pana ce ai cunostinta).
Nu conteaza.Trebuie sa te simti bine atata tot.Mai poti sa ii aduni pe toti la masa
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
