Am o problema imensa si sincer am incercat sa rezist de atat de multe ori, dar nu mai pot.Stau cu matusa mea(bine,eu ii zic matusa de mica, dar ea de fapt nu e; habar nu am ce grad de rudenie am cu ea) care e mai in varsta si nu o mai suport.Chiar ma face sa-mi pierd mintile.Nu e o persoana rea si stiu ca ma iubeste ca pe o nepoata adevarata,plus ca are grija sa am ce sa mananc mereu,desi nu mai mult decat necesarul,si daca am vreo dorinta cateodata ma ajuta(nu fara reprosuri,totusi).Dar nu partea materiala e problema,ci personalitatea ei si gandirea COMUNISTA! Adica,inteleg ca e batrana si ca asa a fost invatata, dar mie nu-mi place deloc.Nici in fata parintilor mei nu aveam voie sa comentez,si nici nu o faceam, dar ei au plecat de vreo 3 ani in strainatate si eram mica pe atunci.Cum am crescut si eu si cum am trecut prin niste chestii mai dificile,banuiesc ca e normal sa-mi doresc si sa-mi manifest in sfarsit,pentru prima oara de cand m-am nascut, libertatea de a-mi exprima parerile si de a nu fi de acord cu tot ceea ce decid ceilalti pentru mine.Adica,am notele foarte mari,nu ies noaptea pe afara,si ziua ies destul de rar,nu am/avut iubit,nu beau sau fac alte chestii urate,nu injur,nu sunt nici denul emo.Ce o deranjeaza pe ea e ca imi spun parerea si ca o contrazic, chiar daca o fac civilizat si cu argumente.Imi reproseaza mereu ca trebuie sa vad cum ma port cu ea,ca poate sa ma abandoneze oricand,ca nu are nicio abligatie-lucru adevarat, dar de care nu am nevoie sa-mi fie trantit in fata de fiecare data cand nu sunt de acord cu ea.Am si eu sentimente si senzatia de "copil abandonat" nu e deloc usor de suportat, mai ales ca fac tot posibilul sa nu ma afecteze.Imi zice ca-s prea dura si rece cu ea.Adica,daca nu zambesc ca tampita cand ii raspund la o intrebare sau cand ii zic ceva e dur si rece? Cred ca e din cauza ca nu-i place sa-i evidentiez greselile si defectele.Dar asta e singura mea metoda de a riposta,ca doar nu pot sa ridic vocea la ea sau sa-i spun cuvinte urate(ceea ce as face daca nu mi-ar fi ruda,mai in varsta decat mine). Stiti ce greu e sa ai atatea cuvinte grele de spus cuiva,cuvinte care chiar sa-l doara,sa-l puna la locul lui de fiinta inferiaora care se da superioara,sa nu se mai dea atat de mult superior,si totusi sa nu poti sa o faci,sa trebuiasca sa ti totul inauntru,sa inghiti cuvintele astea,care in loc sa te relaxeze prin rostirea lor,te bulverseaza mult mai mult decat inainte prin simpla reprimare a lor? Dar nu am voie sa le rostesc, pentru ca as ramane singura si sunt inca dependenta de ajutorul ei.Asta e un lucru enervant, care ma face sa-mi urasc incapacitatea de copil (am 16 ani) in ochii legii.Si cu atata efort,cu atatea fraze inghitite,tot ea are tupeul sa-mi spuna mie ca sunt "cam obraznicuta",obraznica si celelalte injurii la care ajunge cand e nervoasa? Se bazeaza tocmai pe aceasta imposibilitate a mea de a-i intoarce vorbele si se asigura ca ma face sa ma simt mizerabil,parasita si fara oameni carora sa le pese de mine.Dar eu nu accept asta. Si-a asumat angajamentul de a sta cu mine si de a avea grija de mine,asa ca de ce face acum atat de mare caz? O respect si ii apreciez enorm ajutorul,pentru ca nu m-as fi descurcat fara ea si probabil ar fi fost mai rau sa stau inca cu parintii mei,dar nu sunt genul de fata afectuoasa,care sa treaca peste tot ce-mi zice si peste felul ei rece de a fi cu un zambet pe fata,zicand "accept orice de la tine,atata timp cat ma hranesti si imi dai un acoperis deasupra capului".Vai, cat urasc genul asta de oameni.Nu sunt un afurisit de caine ca sa accept orice.Sunt om, gandesc si sunt deranjata de anumite chestii si in niciun caz nu accept sa fiu calcata in picioare si considerata un mic discipol care trebuie sa-si asculte maestrul orice s-ar intampla.Am scris tot romanul asta aici pentru ca nu stiu cat mai rezist, sincer.Am rabdat si tot rabd, dar e prea mult cateodata. Femeia asta habar n-are cat de mult ma abtin si indrazneste sa-mi spuna sa ma abtin si sa nu mai fiu obraznica.Chiar daca nu am jignit-o niciodata,nu am ridicat tonul, nu am injurat.Cred ca pur si simplu nu avem personalitati compatibile.Ea e tipul "catelus",adica slab,umil,cu coada intre picioare,dar care si-a gasit in sfarsit o persoana cu care sa faca pe sefa,exact tipul de om pe care-l urasc,Eu am o personalitate mai puternica, realista si rezervata.Si ma infurie faptul ca trebuie sa ascult de o astfel de persoana, a carei personalitate ma innebuneste.Ascult de persoanele cu demnitate,care sunt la fel ca mine si mai autoritare, dar sa iau ordine de la un afurisit de catelus e ceea ce ma face sa rabufnesc.Nu stiu daca mai rezist astia 2 ani,pana sunt legal matura,ca sa pot naiba sa plec o data de acasa.Mi-e frica ca nu o sa reusesc. 
Sper sa nu fie persoane ofensate de ce am scris la adresa bunicii mele,pentru ca nu e nimic urat.E doar ceea ce nu-mi place mie la persoane in general,la nimeni, si eu sunt pusa fata in fata cu ea. Lasati sfaturi ca sa reusesc sa rezist in continuare, va rog
Ordonare:
După relevanţă
Te-am citit cu o deosebită plăcere. Îmi pari o tânără foarte inteligentă, echilibrată, rațională, educată, respectuoasă, cu un caracter puternic și frumos.
Având toate aceste calități, sunt aproape convinsă că vei ști ce să faci, în așa fel ca să-ți fie bine, iar dacă ai nevoie să te descarci, ca să scapi de stres, mă poți contacta oricând în privat. Te voi asculta cu cea mai mare plăcere.
O seară frumoasă și numai bine, dragă mea.
Răspunde
Multumesc frumos 
E chiar o surpriza sa primesc incurajari de la atatea persoane.Cand am postat intrebarea, la cat de lunga era, ma asteptam la maxim un comentariu fara nicio legatura cu ceea ce scrisesem eu, care sa contina si injurii la adresa mea.Ma bucur ca m-am inselat si ca am dat peste atatia oameni intelegatori. Multumesc si de incurajari si daca o sa mai fiu intr-un impas o sa am cu siguranta nevoie de cineva care sa fie dispus sa ma asculte.
Răspunde
Modestia ta este adorabilă. Tu chiar nu realizezi cât de frumos scrii și ce efect plăcut ai asupra celor din jur... Dragă de tine...
Baftă în toate și să mă contactezi când ai nevoie de ceva...sau doar ca să mă saluți și să-mi spui că ești bine!
Nu am prea fost invatata cu complimente.Matusa mea ma critica si imi gaseste defecte chiar cand fac totul bine.Nu cred sa-mi fi spus vreodata "Bravo!" pana acum.
Mi-ar placea mult sa vorbesc atat cu tine, cat si cu alte persoane care s-au oferit sa discute cu mine.Dar eu nu prea am experienta in relatiile cu oamenii; nu stiu nici cum sa incep o converstaie si nici nu vreau sa deranjez sau sa plictisesc pe cineva.Asta e o chestie noua pentru mine
Din câte văd, te descurci chiar foarte bine. Și îmi vine greu să cred că ai putea să deranjezi sau să plictisești pe cineva. Nu ai de ce să-ți faci griji.
Eu sincer te felicit. La cei 16 ani ai tai, esti foarte matura, mi te pari o fata educata, si desi a inceput sa-ti fie antipatica ''matusica'', tot vorbesti c-o doza de respect fata de ea. Observ ca ai vocabular, ca ai personalitate, ca ai un comportament decent si vad in tine un caracter puternic. (Jelli, ia-ti notite de aici!)
Daca vreodata o sa ai nevoie de vreun sfat, ma gasesti oricand pe privat sau chiar pe site, indiferent de problema. In orice circumstanta, la ce-ai scris aici, eu sunt sigur ca nu vei ceda. Fiindca persoanele puternice nu cedeaza niciodata.
Multumesc frumos Asa e,nu o sa cedez, pentru ca nu vreau sa-i las pe ceilati sa-mi dicteze mie viitorul.Ea nu intelege ca suportul material nu poate compensa niciodata, cel putin in cazul meu, nevoia de a avea alaturi pe cineva care sa te iubeasca neconditionat, sa nu ma judece mereu asa cum face ea.Chiar daca-i spun ca nu pot sa fiu perfecta, ca nimeni nu e, imi zice "Eh, nu poti.Se poate,dar nu vrei tu".
Am o mare problema cu oamenii irationali.Dar o sa incerc in continuare sa o inteleg, sa-i gasesc scuze si motive, sa-mi spun ca e familie si ca, desi nu-mi place, ea alaturi ce celelalte rude m-au facut sa fiu ce sunt acum.Altfel poate as fi ajuns ca majoritatea fetelor de azi. Apreciez mult raspunsul si incurajarea si sper sa nu te deranjeze daca chiar o sa apelez pe viitor la sfaturile tale
Pffuai. Ma gandesc ca iti e greu, neavand parintii aproape si nicio alta ruda. Insa nu trebuie sa te izolezi, sa iti uiti convingerile sau sa devii o persoana fara personalitate. Cu toate acestea, respect-o si nu te mai chinui sa o faci sa inteleaga punctul tau de vedere. Daca nu intelege, lasa lucrurile asa, nu continua ca ajungeti la certuri/reprosuri...
Cauta-ti un hobby, fa ceva... Gaseste ceva ce te calmeaza [unii oameni se relaxeaza cand asculta o melodie, citesc o carte sau au un anumit obiect cu care se "joaca"] Cred ca faptul ca ti-ai deschis inima in fata nostra te ajuta sa mai scapi de durerea cauzata de acele "cuvinte nerostite" in fata matusii tale.
Cauta-ti ceva sa iti ocupi timpul liber si evita "discutiile" in contradictoriu.
PS: Ma intriga faptul ca ai scris "matusa", iar apoi, mai jos ai scris "bunica". Poate ma lamuresti.
Da,mersi de intelegere.Dar eu as lasa-o complet in pace, as ignora-o daca as putea, pentru ca nu prea-mi place sa fiu nervoasa si sa simt ca explodez.Dar ea vine la mine si ma provoaca.Chiar am impresia ca ma testeaza(imi cam stie personalitatea) sa vada daca reusesc sa ma abtin.Si daca reusesc de vreo cateva ori, are impresia ca m-am schimbat si tot discuta cu mine, pana cand iar o contrazic.E un cerc vicios 
In legatura cu ultima parte, e o chestie mai ciudata.In fata ii spun mereu matusa,dar fiindca habar nu am ce grad de rudenie am cu ea si pentru ca are gandirea asta exact comunista,de pe vremea bunicii,atunci cand ma enerveaza rau,cum a facut azi, ma gandesc la ea ca la o persoana mai apropiata, adica bunica(pe care nu am cunoscut-o, totusi). Pentru un motiv inca necunoscut mie, asta ma face sa ma mai calmez putin.Probabil ma gandeam la asta cand am scris si mi-am pierdut concentratia din cauza nervilor.Nu mi s-a mai intamplat pana acum
Aha. Cum ti-am zis, incearca sa nu o mai bagi in seama. Gandeste-te ca putea fi mai rau. Incearca sa te controlezi. Si uite si partea plina a paharului: in felul asta incepi sa iti cunosti limitele, sa le depasesti cateodata... Si poate asta te pregateste de viata. Cu siguranta te vei izbi in viitor de persoane diferite, rele. si poate ca "antrenamentul" asta iti va fi de folos candva!
Mai ai doi ani pana la majorat. Ai stat cu ea atata timp... Cred ca daca te straduiesti, mai rezisti doi ani. Doar sa nu te gandesti sa faci vreo prostie. Nici sa nu iti treaca prin minte sa faci ceva care te-ar putea rani sau face rau.
Multa bafta!
Mersi pentru sfat, dar crede-ma: nu merita absolut nimeni sa ma ranesc pentru ei.Nu o sa fac asta niciodata, indiferent daca e vorba despre familie sau despre vreo viitoare despartire de vreun iubit. Nu mi se pare deloc rational sa faca cineva asta.
Ma bucur ca gandesti asa. Din pacate sunt persoane care dintr-un motiv sau altul, recurg la gesturi necugetate. Chiar imi place cum gandesti! Ar trebui sa evitam atat cat se poate, ca ceilalti [sau chiar noi], sa ne raneasca.
Stiu ca, din pacate, sunt chiar multe persoane care incearca, sau chiar reusesc, sa se sinucida.Sau se lasa batuti.Dar mie chiar imi place viata, mult de tot.Si daca nu sunt in cea mai fericita situatie acum, tot am ce manca, haine curate si un loc pe care sa-l numesc casa.Cand ma simt nedreptatita de soarta imi amintesc de toti cei care trec prin chinuri de zeci de ori mai mari.Si in plus, cea mai buna pedeapsa pentru cineva care te raneste sau care nu te apreciaza e sa le arati cat de bine te simti, nu? Nu prea-mi place sa-i las pe ceilalti sa-mi decida destinul.Si imi pare rau de vietile pe care le irosesc altii dintr-o tampenie, cand exista atat de multi oameni care mor involuntar, de tineri, fara sa fi gresit cu nimic.
Esti foarte matura, cel putin in gandire. Nici eu nu sunt cu mult mai mare ca tine, insa iti impartasesc parerile. E atat de trist sa vezi cum unii oameni ce se tin cu dintii de viata se sting, din cauza unor boli. Sau unii copii/oameni care chiar sufera din cauza neajunsurilor, care ar da orice pentru o viata "normala", pentru un pat, pentru o mancare calda...
Si da, indiferenta doare cel mai tare. Se spune ca un zambet poate deveni arma perfecta, daca e indreptat spre persoana potrivita! Trebuie sa ne bucuram de viata, ca doar una avem. Credinta te poate ajuta de asemenea sa treci prin momentele mai grele.
" Si-a asumat angajamentul de a sta cu mine si de a avea grija de mine, asa ca de ce face acum atat de mare caz?"
Si-a sumat o grija pe care parintii tai nu au facut-o, indiferent de motive.
As vrea sa iti dau un exemplu.
Acum un an si ceva, o fetita de 14 ani a postat o intrebare dramatica.
Parintii ei au plecat in Italia si a ramas in grija unui unchi. Unchiul, fratele unuia dintre parinti, o viola sistematic.Era singura si fara ajutor, mama ei tot amana venirea in Romania.Era disperata si nu stia ce putea sa faca,un copil parasit care se simtea singur pe lume.
Cum crezi ca ai fi putut sa ajuti acea fetita? Sa chemi Protectia Copilului si Politia.Ce sfaturi i-ai fi dat "ca sa poate rezista in continuare?",chiar denuntat,scursura de unchi,fata traieste un cosmar de nedescris pe toata perioada vietii ei si, evident,nimeni si nimic nu o poate ajuta. Uita-te la tine si vezi daca ai motive sa rezisti in continuare sau nu?!
Nu este cazul tau,dar te rog sa ma crezi ca nu ai motive sa fii suparata pe cineva "care si-a asumat o grija".Sa iti asumi educatia unui copil,responsabilitatea pe care o ai fata de el si sa il si iubesti,este un gest fara limite din partea "matusii tale".
Nu esti un caine,dar ai dreptul si obligatia de a intelege preocuparile ei.O bunica sau un parinte ti-ar spune acelasi lucru,atunci cand ii"raspunzi", ca esti obraznica.
Si daca vreunul de aici ma contrazice, inseamna ca are o problema.
Si daca inveti si esti cuminte, nu o faci pentru ea, o faci pentru tine.Suna ca o amenintare:invat,sunt cuminte,nu beau,nu ies afara noaptea... Vrei un premiu pentru astea? sau crezi ca asa trebuie sa fie normal?
Diferenta de mentalitate nu incape in discutia asta, orice parinte normal la cap ti-ar atrage atentia cand faci ceva.
Afurisitul ala de catelus care iti da ordine este OMUL care are grija de tine.
Afurisitul ala de catelus, este mult mai demn decat alte persoane pe care le crezi demne.
Ai sa inveti in viata asta, plina de catelusi care isi asuma responsabilitati, ca demnitatea nu inseamna 3 vorbe pe care le auzi la colt de strada din gura unui filosof.Iar cei pe care ii consideri tu demni, nu sunt cei care isi asuma responsabilitatea cresterii unui copil.
Bineinteles ca nu ai dreptul sa mananci orice ti se ofera in farfurie, doar pentru ca are grija de tine.Ai dreptul al replica, dar lucrurile devin exagerate in cazul tau.
Si mai ai ceva de invatat:cainii sunt adevaratii prieteni ai oamenilor
Waw... E drept ca nu am reusit sa citesc tot, si a fost in mare parte printre randuri dar consider ca ideea principala am prins-o. Din pacate concluzia nu este una placuta datorita faptului ca ai tai sunt plecati in strainatate si ai ramas cu ea. De inchis nu ai cum sa te inchizi in tine pentru ca dupa aceea o vei determina sa faca alte lucruri si sa te scoata din sarite. Daca imi permiti sa imi spun un punct de vedere, la 17 ani ai aceasta mentalitate care o pot considera din punctul meu de vedere minunata si sincer sa fiu cred ca cea caruia ar trebui sa ii fii oarecum recunoascatoare este pe de o parte si bunica ta. Nu stiu din ce cauza dar eu asa consider. Cu toate ca mentalitatile invechite ale batranilor din ziua de astazi nu le vei putea intelege nicidodata, gen pe vremea nu era nu se facea stii tu, trebuie totusi sa reusesti sa o suporti in continuare pentru ca practic depinzi aproape 100% de ea si nu prea ai ce face. Ai putea sa incerci sa iti calci pe o parte din principii si sa reusesti sa fii cum isi doreste ea, macar pentru o scurta perioada de timp, sa vezi daca acest lucru duce la vreo schimbare. Inca o data spun, Jos palaria, ai dat o clasa imensa tuturor pustoaicelor de pe aici care nu isi mai incap de iubiti de sex si de menstruatii. Felicitari.
Buna!
Ai putea sa discuti cu parintii tai sa te duci la ei in strainatate.
Daca ii trimit parinti tai bani, ai putea sa ii spui asta.
In momentul de fata nu prea am ideei si problema mare e ca nu prea poti invata un caine batran trucuri noi.
Din ce ai povestit pari a fi nepoata ideala, dar ai putea sa ii arati incetul cu incetul ca si tu ai o personalitate si ca trebuie sa iti exprimi libertatea.
Ai putea sa ii raspunzi mai des si cand iti zice ca nu e obligata sa te ingrijeasca, ai putea si tu sa ii zici ca nu o pune nimeni, dar din moment ce a acceptat sa o faca pana la capat, doar nu aobligata nimeni si ai mai putea sa ii spui si ca tu esti o fiinta umana nu un catelus dresat.
Nu am avut astfel de probleme, dar arata-i ca tu esti tu, nu ca esti o idee de animal bine dresat cu mici scapari comportamentale (cand ii mai raspunzi frumos si cu respect).
Sper sa te fi ajutat macar putin.
Ai o capacitate de gandire si-o exprimare, mult peste limita varstei pe care-o ai! Bravo!
Acum sa-ti raspund la ceea ce-ai scris mai sus:" Fa-te frate cu dracu, pana treci puntea".
Sper ca m-ai inteles.
In primul rand, multumesc.Chestiile prin care am trecut au macar meritul de a ma fi maturizat putin.Stiu ca asa ar trebui sa procedez si, vai, cat de usori ar fi fost astia 3 ani daca as fi putut sa fac asta. Dar e greu. Dupa o perioada de vreo 13 ani in care nu am avut voie sa scot un sunet gresit, chiar daca aveam atatea de zis, am inceput sa dau pe dinafara si sa nu ma mai pot abtine.Dar voi incerca in continuare
Imi pare rau ca altfel nu te pot ajuta...Bafta in continuare! Singr ii vei da de cap neantelegerii...
Atunci...Parintii sigur vor fii cu tine sa te sprijine. Spune-le lor.Chiar daca crezi ca nu vor face nimic in privinta asta, macar se vor gandi la ce ai spus.
Nu are de ce.M-a facut sa ma simt mai bine simplul fapt ca ai incercat sa ma ajuti si sa-mi dai un sfat, ca ai petrecut un oarecare timp dand atentie problemei mele si ca nu ai tratat-o ca pe o gluma.Multumesc
Parintii stiu deja.Doar ca tatal meu nu intervine, iar mama ma sfatuieste mereu sa fac cum zice matusa mea.Imi zice ca stie ce personalitate are, ce dificila e, dar ca nu o pot schimba, pentru ca a incercat si ea.Ei mai imi pun o vorba buna, dar nu dureaza pentru mult timp.
Off...Incearca atunci sa dormi cat mai mult la prieteni, pana mai scapi de stres.Sau stai cat mai departe de ea...Hai ca 2 ani trec repede.
Oh,stiu cum e! Din fericire nu am avut asemena rude dar mai demult faceam pregatire la Limba Romana cu o profesoara in varsta. Totul bine si frumos ...intr-un fel. Doar ca la un moment dat mi-am lua un paltonas frumos,de culoarea coniacului si acea doamna ma batea la cap ca eu nu meritam asa ceva,ca sunt egoista,razvratita,un fel de Ionel Popescu, ca eu din mila luam note mari la Romana ca nu stiu nimic, inainte de teza imi daduse sa rezolv niste lucruri care s-ar fi putut da la teza, dupa ce ma mustra bine de ma facu sa plang si nu ma puteam concentra, la un subiect am luat 3, la unul 7. Apoi dupa toata ocara din cauza careia ajungeam sa plang am fost trasa de par.Nu sunt eu cheie de usa de biserica iar atunci cand vorbeam eu mai ironic, mai apasat, mai caustic trebuia sa imi cer iertare de la Dumnezeu uitandu-ma la o icoana a Sfantului Gheorghe. Dupa ce ca veneam acasa plangand ...nici eu nu sunt slugarnica si as parea o rebela in ochii unei persoane cu mentalitate comunista.Nu sunt atee, ok,"iarta-ma Doamne " dar ce ar fi oprit-o pe doamna aceea sa faca la fel dupa ce aflase ca la teza la Romana am luat 9, 50. Apoi incepu sa minta ca eu fac mai probleme dirigintei care era profesoara de Romana, ca sunt un elev problema si asta a pus capac.Nu ar trebui sa te lasi doborata de asta.Nu ai alte rude care te-ar putea ajuta? Parintii tai au plecat temporar acolo sau s-au stabilit in strainatate
Hei 
Am observat ca prima oara ai scris ca este matusa ta [ sau ma rog ai zis ca nu sti ce este ] si pe la sfarsit am citit ca este bunica ta, dar mrg .
Cat despre problema ta este complicat incearca sa o ignori si daca nu te mai poti abtine si numai rezisti te inteleg foarte bine deoarece si eu am exact aceeasi personalitate si le trantesc tuturor in fata ce gandesc insa la tine e mai grava problema. Deci daca nu poti sa rezisti atunci eu i-as spune pe jleap tot ce gandesti dar spune-i ce gandesti cu lacrimi in ochi cu o expresie care sa emane cu adevarat tristetea pe care o simti cand te trateaza ca pe un copil fara drepturi de exprimare. Am citit tot ce ai scris cu mare atentie pentru a-ti putea da un sfat cat mai benefic tie. Mai bine ai face ce ti-am spus mai sus si lasa-te in voia Domnului. Si daca nu merge ceva bine si spune ca te abandoneaza atunci incearca s-o inmoi si s-o faci sa inteleaga ce simti cu adevarat pe o cale amiabila. I-ati inima in dinti si fa-o sa-ti inteleaga sentimentele ce te macina.
Multa bafta!
Pa
In primul rand, nu ne spune asta noua---spune-eu ei! Daca i-ai zice sa te asculte pana la capat macar o data sa-i spui sa te respecte si pe tine ca copil...Ea e persoana matura si ti-ar intelege porunca! Fii increzatoare in tine, altfel nu iti va iesii nimic...
Chiar crezi ca m-as apuca asa dintr-o data, dupa 3 ani de iritare,sa-mi spun problema capitala,riscand sa atrag comentarii negative sau chiar jignitoare,fara sa fi incercat toate solutiile care mi-au venit in minte? Asa cum am mai spus,discutiile rationale,argumentele si logica nu functioneaza cu matusa mea.Ii spun sa ma asculte, ii explic, nu ma asculta si la sfarsit spune ca nu conteaza ce se intampla sau ce-mi face, eu trebuie sa tac si sa inghit ce am de spus, ca sunt doar o mucoasa si ii sunt datoare.Ca ea nu a comentat in fata parintilor ei si asa trebuie sa fac si eu.Dar nici eu nu comentez in fata lor.Comentez in fata ei din motivele pe care le-am detaliat destul de mult.Nu-i place sa stie ca nu are dreptate, ca nu e in stare sa aleaga varianta benefica.Mai bine insista pe greseala decat sa-mi dea mie dreptate. Daca as fi fost proasta sau lingusitoare, nu ar mai fi existat contradictii intre noi.Eu ma abtin destul de mult, cu eforturi enorme.E destul de greu pentru psihicul meu. Oricum, mersi pentru raspuns.Stiu ca ai avut intentii bune si sigur ar fi mers sfatul tau daca matusa mea ar fi fost altfel.
Vai doamne, sincer am citit doar jumate din ce ai scris tu, e enorm de mult.io zic ca sa o pui la respect, ar fi bine sa iesi si tu, raspunde-i inapoi si tot ce nu ai voie tu sa faci, pentru ca daca ramai tot asa, o sa te tina de proasta pana la 40 de ani, asa ca ia-ti lumea in cap, dar cu cap
O sa am grija sa-mi vars tot oful cand o sa plec la facultate.Nu o s-a jignesc nici atunci, dar o sa-i pot spune tot ce n-am acum ocazia, tot ce ma nemultumeste, tot ce ma afecteaza negativ.Tot ce a trebuit sa rabd pana acum.Sincera sa fiu, visez la ziua aia inca din prima luna in care am inceput sa locuiesc cu ea.Numai gandul asta ma mai alina cand simt ca explodez. Acum nu pot sa-i zic, pentru ca nu pot sa am singura grija de mine si pentru ca sunt multe cazuri in care am nevoie de o persoana matura legal.Se pare ca mi-ai ghicit gandurile
Tot ce te nemultumeste, tot ce te afecteaza, tot ce ai rabdat este datorita parintilor tai.Nu a matusii tale.Toate frustrarile astea nu le poti descarca pe cineva care nu este vinovat de situatia in care te afli, din contra, este singura persoana care te-a ajutat.
Vad ca esti constienta ca nu poti avea grija de tine, crezi ca daca vei implini 18 ani te poti lepada de matusa ta, ca de o soseta pe care ai folosit-o pentru cand iti era bine, si daca s-a murdarit o arunci? Atunci inseamna ca nu m-am inselat in privinta ta!
Desi iti multumesc pentru cuvintele frumoase, faptul ca ai pretentia de a ma fi citit si de a ma fi judecat perfect din doar acele cateva randuri pe care le-am scris te indeparteaza mult de inteligenta si intelegera de care ai vrut sa-mi arati ca esti capabil/a.Cum poti oare, ma intreb, sa dai vina cu atata siguranta si nonsalanta pe parintii mei, pentru simplul fapt ca au plecat in strainatate ca sa aiba grija de MINE, nu de ei.Si nu-mi trimit bani numai mie, ii trimit suficienti si matusii mele.Balanta cam e inclinata inspre ea.Ei, si? Poate iar vei crede ca-mi doresc un premiu.Tu confunzi apararea cu atacul, din pacate.Si ca sa stii, sustin in continuare faptul ca si-a asumat raspunderea. Daca nu accepta sa stea cu mine, parintii mei nu ar mai fi plecat.Dar arata-mi tu mie unde am spus ca nu o iubesc, unde am spus ca nu ii sunt recunoscatoare.Chiar te rog sa faci asta, pentru ca la cat ma duc pe mine ochii, observ ca am scris exact opusul.Imi iubesc matusa. Stiu ca ar fi putut fi o persoana mult mai rea.La fel cum stiu si ca exista tone de cazuri ca acela pe care ai avut bunavointa de a mi-l prezenta, considerandu-ma probabil doar o simpla ignoranta.Alta dovada ca ai fost superficial/a in a intelege situatia si ceea ce cred cu adevarat.Nu traiesc pe Luna ca sa nu stiu chestiile astea.Dar sti ce? Sunt cazuri si mai rele.Din nou, arata-mi tu unde am scris sau unde am avut tupeul sa pretind ca nu e asa. Unde anume am scris eu ca problema mea e una extrema, ca sunt persoana care sufera cel mai mult in lumea asta?! Simplu-nu am facut asta.Vai,e atat de simplu de inteles.Dar din pacate, eu nu am nicio putere asupra acestor cazuri, pentru ca un simplu sfat nu e suficient. Nu poti cu niste cuvinte sa stergi durerea fizica si trauma psihica care rezulta in perioade de timp diferite.Chiar crezi ca nu sunt recunoscatoare ca nu traiesc intr-o astfel de familie? Pai, afla ca te inseli.Sunt foarte recunoscatoare.Dar afla ca exista mult mai multe probleme mici decat probleme grave, probleme cu care fiecare se confrunta de mai multe ori pe parcursul vietii, poate chiar zilnic.Nu ne pun in pericol din punc de vedere fizic, dar sunt deranjante.Te rog sa nu ai ipocrizia sa spui ca nu exista.Eu ma confrunt cu o astfel de problema minora. Fiecare se descurca cum poate cu ele.Nu am spus niciodata ca necazul meu e unul capital, extem, ca sunt cea mai suferinda persoana din lume.Dar se pare ca tu asta crezi.Si nu, nu vreau un premiu pentru ceea ce sunt.Am spus chestiile alea ca un amanunt in relatia cu matusa mea.Ma mir ca le-ai vazut, dar ca ai sarit peste parti mult mai detaliate.Interesant...Nu sunt singura fata care se comporta asa.Din nou, se pare ca nici nu am spus asta.Nu ma consider unica din punctul asta de vedere.De ce as vrea un premiu pentru ceea ce ALEG sa fiu?! Ciudata filosofie...
Urmatoarea chestie:de cand e o insulta sa numesti pe cineva "catelus"?! Am trait tot timpul asta intr-un univers paralel si nu stiam? Nu, nu cred.Si nu e o insulta.Nici nu am spus-o ca fiind una.Nu am folosit cuvantul "catea", dar poate tu citesti si ceea ce nu am scris eu.Cuvantul "catelus" ii descrie personalitatea(asa cum am mai explicat, dar se pare ca pentru tine va trebui sa o fac si a 2-a oara). Adica e o persoana docila, care se lasa usor manipulata de ceilalti.Nu e ca si cum ea ar vrea sa fie asa, asa cum nici eu nu as vrea sa fiu cum sunt.E o incopatibilitate de personalitati.Nu numai eu o am, aproape toti vecinii, cat si ambele ei fice o au cu ea.Dar, daca vrei tu, vina mi se atribuie complet mie.Alt aspect:cand am spus eu ca nu e DEMNA? Iar am scris ceva fara sa stiu? Din nou raspunsul e nu.Pentru ca nu o consider nedemna.O respect, in caz ca vrei sa stii(desi probabil ca nu vrei)Si de unde pana unde cred ca eu sau alte persoane suntem "demne"Nu ma cred demna, stai linistit/a.Nu am nevoie de asta la varsta mea, desi ma uimeste ca tu chiar ii sti pe acesti oameni, asa-zisi considerati de mine demni, cat si pe mine, cand eu insami nu ii stiu.Ai apelat cumva la magie? De asemenea, imi place sa vad ca imi jignesti atat acesti pseudo-idoli, cat si pe mine, chiar daca nu sti nimic despre noi.Asta chiar arata maturitatea.Foarte frumos comportament, ca si asocierea nemultumirii mele si confesiunii pe acest site cu un caz de abuz in familie sau cu alte probleme chiar complicate.Tu chiar nu ai citit celelalte intrebai de aici? Nu majoritatea, dar o cantitate insemnata. Daca la intrebarea asta faci atata caz, pe ceilalti i-ai dat deja in judecata?! Doar asa, de curiozitate.Si cum adica, o arunc dupa aia ca pe o soseta murdara? Oare cum poti spune astfel de chestii? Chiar ea mi-a spus ca abia asteapta sa fiu matura ca sa se poata muta in alt oras, cu sotul ei.Ai pretentia sa stau cu ea pana la sfarsit, cand ea insasi nu vrea, avand bani de intretinut, si cand se duce special la o fica a sotului ei? Macar nu comenta in legatura cu ce ti se pare tie ca scriu, iar daca chiar vrei sa te iei de cineva, fa-o cum trebuie, cu cap.Si nici nu vreau sa te fi inselat in privinta mea.La superficialitatea de care ai dat dovada,iti spun nu,multumesc! Crezi ce ti se pare tie.
Tot ce imi pare foarte rau e ca scrisesem un alt raspuns pentru tine,chiar inaintea astuia, unul mult mai bun din punctul meu de vedere, mai complet, dar spre completa mea disperare mi-a disparut fara sanse de recuperare dupe ce mi-a aparut un mesaj cu "trebuie sa fi logat ca sa poti posta un raspuns". Desi, culmea, chiar eram logata.Regret mult pierderea lui.Dar, in fine.O sa ma multumesc cu asta.Eu sigur nu m-am inselat in privinta ta
Stiu si eu 1% prin ce treci ..maicamea este in stainatate si taimiu tot exact de doi ani ma tot freaca asa ...ma doare ceva..mna tot pe mine ca ii vina mea ca is asa cam prost de felul meu, stau prea mult la calculator, dar nu conteaza.dar totusi nu as vrea sa scap de el ..Imi imaginez prin ce treci..mama mea tot de 2 ani ii plecata si tot 16 ani am si eu...
Si apropo te-ai gandit sa te faci scriitoare? ..deci te faci scriitoare-> ii scrii o carte ''bunicii tale'' -> bagi pe acolo scenarii din telenovele sa vezi cum nu mai zice nici fas
Gata cu gluma..Eu stii ce fac sa nu il bag in seama? ..il intreb chestii de astea de ale mele (daca tot vrea sa ma frece) si sa vezi ce repede pleaca din camera 
..eu i-am gasit leacu incearca si tu sa vezi daca are efect
Si apropo ..chiar ma invidiez 
nu ma citit in tot anul asta de scoala cat am citit acum...WOW ce modest is
Bafta
Cel mai bine ar fi sa suni la protectia Copilului*. Fi puternica. Bafta...
In primul rand iti spun ca imi pare rau ca nu pot sa las un coment la fel de lung ca,, romanul''tau (lipsa de timp) dar iti dau un sfat care nu stiu daca o sa-ti placa atat dde mult. Incearca,, sa inghiti'', sa te abtii de la unele comentarii chiar daca ai dreptate, nu ii da dreptate dar nici nu o contrazice. Cam atat imi da voie timpul sa scriu dar daca ai nevoie de cineva care sa te asculte sau pur si simplu cineva cu care sa vorbesti sau sa iti dea unele sfaturi poti sa imi lasi o adresa de messenger si pastram legatura. Esti o fata... exceptionala din multe puncte de vede si nu as vrea sub nici o forma sa pierzi calitatea asta. Pupici
Nu e ca nu-mi place, doar ca am eu personalitatea de asa natura incat nu pot sa ma las injosita.Si pentru mine ceea ce se asteapta ea de la mine sa fac e o injoseala, chiar daca e in fata unui membru al familiei.Si iti dai seama:imi pot demonstra nevinovatia prin argumente solide, dar trebuie sa tac pentru ca sunt "o mucosa"pentru ca asta e singurul mod prin care se poate considera superioara? Tocmai de aia am si zis ca e un efort imens pentru mine.Dar, din pacate, am inceput sa inteleg in ultimul an ca asta e singura solutie pentru problema mea, sa tac.Altfel nu merge cu ea.Dar sincer am impresia ca ma provoaca, special pentru a ma testa...
Exact asa mi se intampla si mie cu unchiulmeu am 12 ani si trebuie mereu sa fac ce imi spune. Parinti sunt plecati iar el are grija de mine dar trebuie sa il ascult altfel ma da afara din casa si nu vreau sa stau cu parintii mei.
Desi imi pare rau ca treci printr-o astfel de situatie, ma mai calmeaza sa stiu ca nu sunt singura.Desi la tine e probabil mai greu, din moment ce te poate da afara din casa.La mine ar pleca ea si m-ar lasa singura, casa fiind a parintilor mei.Iti tin pumnii si sa speram ca reusim sa trecem peste asta cu bine Ah, si multumesc de raspuns
Mersi ca ma sustii si chiar inteleg prin ce treci dar eu nu pot sa comentez desi as vrea. In sfarsit cineva care e aproape in aceeasi sitiatie.
Sincera sa fiu, am fost si eu in imposibilitatea de a comenta oricat de putin atunci cand locuiam inca cu parintii mei.Mama mea, desi ma iubeste enorm de mult, imi arata asta si imi face toate poftele, se enerveaza foarte usor si reactioneaza foarte urat, batandu-ma deseori.A trebuit sa invat cum sa spun si ce sa nu spun, ca sa nu recurga iar la violenta. Aproape ca nu vorbeam deloc cu ea.Deci ai nevoie sa te descarci, neaparat.Eu ajunsesem intr-o stare super urata de depresie:nu plangeam decat rareori, dar ma inchisesem complet in mine, ma simteam ca un nimic.E foarte periculos.Gaseste pe cineva caruia sa te descarci, cu care sa-ti permiti sa comentezi, sa spui cu adevarat ceea ce crezi, fara sa cenzurezi.Pentru ca eu am scapat partial, dar la tine nu stiu situatia si nu e bine sa fie prelungita.Nici eu nu am cu cine sa vorbesc, asa ca daca vrei, ma ofer sa fiu ascultatoarea ta fidela. Poti sa-mi spui orice te deranjeaza, cum vrei, pentru ca nu ne cunoastem si nu ne judecam una pe alta.Chiar daca ma refuzi nu va fi nicio problema Numai sa-ti gasesti o portita prin care sa te eliberezi de stres
Iti multiumesc si mi-ar placea sa vb despre asta dar ca sa stii eu sunt baiat.
Dami te rog id tau al meu este cristi_00stoian
Nu am pretentia ca sfatul meu l-ai aplica dar totusi iti spun: asociaza situatia de acum cu un TEST DE VIATA! vei avea ocazia sa intalnesti astfel de persoane si la job sau in alt context; de cele mai multe ori in viata ai de-a face cu persoane antipatice ori cu unele care stiu tot si nu accepta alte opinii! am trecut prin ceva similar doar ca era vorba de mama vitrega; m-am revoltat, am plecat de acasa foarte tanara fiind si am reusit sa imi stric copilaria si oarecum un start linistit in viata; mi-a trebui ENORM sa ma adun! incearca sa ramai calma si extrem de pragmatica: NU AI ALTA ALTERNATIVA ACUM; accepta situatia pana in momentul in care vei fi in stare sa iti porti singura de grija (inclusiv dpdv financiar)! nu se moare din asta! observ ca ai o personalitate puternica insa foloseste asta in avantajul tau! DACA VREI SA TE AMUZI, OFERA-I DOAR SENZATIA ca-i impartasesti pct de vedere iar in sinea ta, amuza-te copios! Succes!
Stai linistita si eu sunt k parintii mei tot la fel cateodata imi vine sa plec de acasa mai ales ca tatal este nesuferi chiar daca este tatal meu natural si de multe ori cand plec la bunic spune ca ii e dor de mine si cand vin sta numai cu gura p mine
Si la mine e aproape la fel la mine e chestia ca parinti sunt plecati in strainatate si eu stau cu bunica... care si ea e la fel comunista si ma cert mai mereu cu ea pentru ca uneori ma injura si mai foloseste (taci din gura daca pun mana pe ceva iti sparg capu) si tot felul de fraze si dupa eu ii zic sa taca cand chiar nu pot sa mai suport si dupa incepe sa planga sa faca pe victima si sa imi sune parinti si sa se planga ca am injurat-o ca ridic tonu la ea si imi reproseaza ca daca nu era ea eu nu ce ma faceam eu si cu sora mea ca nu aveam cu cine sa stam si tot felul de chesti din astea. (sfatul meu pentru tine e sa rezisti sa nu o bagi in seama si cand te enerveaza de trebuie sa ii reprosezi ceva inapoi pleaca din camera in care e ea) sau poti sa o rogi frumos sa ii spui ce ai folosit si asa sa ii zici ca nu mai poti sa suporti sa ii spui ce te framanta sa te imprietenesti cu ea si chesti de genu - p.s eu sunt un elev de nota 6 la scoala va rog nu ma injurati pentru scris sau greseli
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
