Ca să nu îți fie așa de greu, trebuie să îți găsești o ocupație.
Eu plângeam când eram mic. După masa părinții soseau acasă de la serviciu.
Până atunci stăteam cu bunica. Apoi, dacă era vară, plecau toți ca să lucreze la o mică grădină pe câmp.
Dacă ne-ar fi luat și pe noi, pe mine și pe sora, nu ar fi avunt timp să lucreze, căci ar fi trebuit să aibă grijă de noi tot timpul. Atunci ne închideau în casă singuri, Eu îi urmăream de la o fereastră cu gratii cum pleacă, urlând și plâgând. Apoi mă străduiam să plâng în continuare, ca să îmi treacă necazul. Am constatat că nu reușeam să mai plâng, căci plânsul se terminase. Atunci am făcut ce fac toți copii, am găsit ceva motiv și ceva cu ce să mă joc. Jocul este important, căci te concentrezi la acțiunea respectivă și se întâmplă ceea ce se cheamă uiți de tine. Intri într-o stare de bună dispoziție numită de psihologi - flow- curgere. Astfel, ca să nu te doară așa de tare, caută și găsește joaca, pasiunea, oricare ar fi ea, mică sau mare și fă asta.
Asta e. Trebuie să accepti situația și să te bucuri de timpul petrecut cu fiecare dintre părinți.
Trebuie să te bucuri de orice secundă petrecută cu ambii. Când ești cu tata și ți se face dor de mama gândește-te că o vei revedea și încearcă să petreci timpul frumos cu tata. Încearcă să vezi lucrurile pe partea cea pozitivă. E foarte bine că pe petreci timp cu ambii și că reușești să te acomodezi rapid.
Poate era mai rau daca faceau scandal de fata cu tine de aia s.au despartit ca sa le fie bine