Am obosit! Am obosit să tin capul sus! Am obosit să mă lupt am obosit! Am obosit să simt, să visez si să sper!
Am obosit să mai închid ochii și să trec cu vederea toti oamenii care mi-au facut rău! Mă doare sufletul! Sunt goală, nu mai simt nimic! Înainte îi iertăm, apoi am început să îi urăsc, acum nu mai simt nimic! Nu mai pot! Nu mai pot să merg înainte, să sper să râd să visez! Am obosit să mai lup, să mai sper că totul va fi bine, am obosit să vad cum sunt rănită și lăsată baltă când am nevoie de ajutor! Fiecare om are o cruce de dus în viața asta, însă a mea, atârnă mult prea greu! Nu stiu cât îi mai pot face față. Atunci când un copil trebuie să se bucure de copilărie, eu plângeam si îmi doaream să nu mai exist. Am avut o viata grea! Un tata alcoolic, care mă bătea, mă umilea si mă jignea ori de câte ori avea ocazia si cu o mamă pentru care eu eram mereu singura vinovată, meritându-mi soarta. Dacă în clasele primare primeam doar o altoiala odata cu timpul acest lucru a devenit ceva frecvent, iar altoiala s-a transformat în jigniri, bătut cu cureaua, strâns de gât, umilită, scuipată. In vacanta din clasa a 10a, vacant mare am avut parte de un episod care m-a facut să îmi doresc moartea! S-a îmbătat, a luat cutitul si a spus ca ne va omorî, noi stăm in aceeasi curte cu bunicii mamei. Băut fiind, a intrat peste ei in casă să ii bată, spunea că ii omoară. L-am ținut, m-am luptat cu el, să nu mai dea in ei si nici in mama, majoritatea palmelor, pumnilor le incasam eu. Am spus că totul trece, că a gresit, ca l-am iertat, însă nu pot! Pur si simplu mă apasa ceva si nu mai pot! Totul mi se derulează un minte, același film. Am luat bătaie, am fost data afara din casă, am dormit in frig iarna, am primit palme si jigniri, am fost ridicară de la masa, spunându-mi că nu merit să mănânc cu el, le-am spus sa divorteze, însă nu vor. Uneori se comportă de parca nimic nu s-ar fi întâmplat. Cand am început clasa a 12a, mi-a spart buza, la mijlocul semestrului, ploua afara si am rugat o prietena să mă aduca. Cand am ajuns acasa nu era nimeni, peste 2ore au venit si ei. Au tipat la mine. Au spus că ei mă așteaptă acolo si eu umblu curvă. Mă bătut, mă trântit din pat pe podea si mi-a dat un picior in burtă. M-am ridicat si m-am apucat de învățat. La un moment dat, dintr-un acces de furie am luat o folie de pastile. Am ajuns inconstienta la urgente, medicii eu crezut ca eram drogata, nu stiam nimic, iar pe el nu îl recunoșteam. Cand am venit acasa, o saptamana a fost liniște. După îmi aduceau reprosuri ca nu sunt buna de nimic, ca nu invat ca sunt o rusine, ca uite vecina ce a facut si a dres iar eu nu sunt in stare de nimic. Ca abia asteapta sa pic bacul să îmi arate ei. Am luat bacul, cu o nota rezonabila 8 si un pic. M-am înscris la facultate, însă imi aduc constant reproșuri neștiind ce efect au. Nu mai pot! Poate ca nu am uitat tot ce s-a întâmplat?! Poate ca nu am iertat?! Dar un lucru il stiu sigur, nu mai pot! Simt ca mă sufoc! Am obosit lupt de aproape 20 de ani, mă lupt cu mine si am obosit, tind sa cred ca poate am ajuns la final de drum! Adesea mi-e teama ca oboseala asta o sa imi ia mintile intr-o zi. Sau ca teama asta de durere o sa ma innebuneasca de tot. Au spus ca ma internează la nebuni! Mă doare mă doare fiecare por, celula fiecare parte din inima mă doare! Fiecare particica din mine a simtit-o inzecit. Simt ca indiferent de cat de tare lupt, finalul va fi acelasi. Nu mai pot nu mai vreau! De ce?! Nu merit să fiu fericită?! Nu vreau sa fiu nevoita sa zambesc fals iar în mine urla fiecare particula. Nu vreau sa spun ca sunt bine, cand as putea sa ma numesc cadavru. Nu vreau. Nu iar!

Ti-am citit toata povestea..foarte trist, dar cu greu o sa vezi ca iti va fi si bine intr-o zi..Eu consider ca ar trebui sa faci facultatea si in acelasi timp, adica aveam o ferisoara care facea facultate ziua si noapte lucre la cazino..sa iti iei un apartament (prima casa) si sa ii lasi balta, daca nu te lasa ei, chemi autoritatile, toate reprosurile, bataile pana la un punct.Nu stiu ce sa mai spun, dar success in real life si sper ca intr-o zi sa fi cea mai fericita de pe planeta.:*

Cauta-ti de munca si strange-ti bani ca sa pleci. Sunt niste oameni pierduti i superficiali. Ai trecut prin multe si totul o sa ti se schimbe din momentul in care e vei desprinde de ei. Tine capul in continuare sus si nu te lasa, nu te resemna. Poate nu ai vazut ce noroc ai fiindca ai tai l-au umbrit. Insa, viata adevarata acum incepe. Iarta, dar nu uita. Ai demonstrat ca te descurci si fara ei( de ex, bacul), fa-o si de acum inainte! Sa te duci la psiholog, fiindca traumele si-au pus amprenta. Daca n-ai posibilitatea, cumpara-ti carti care sa te motiveze. Urmeaza-ti visul si fugi.

Nu stiu ce sfat sa iti dau, dar am citit tot ce ai scris si mi se pare foarte trist ce ai povestit. E clar ca trecutul n-ai cum sa il schimbi, dar ce o sa fie de acum inainte depinde mult si de tine, pentru ca acum poti sa pleci de langa oamenii aia care trebuiau sa iti fie parinti. In loc sa fie sfarsit de drum, poate sa fie un nou inceput.

Nu e sfarsit de drum, dimpotriva, acum ai o varsta la care iti poti alege drumul in viata, la care te poti indeparta de tot raul. De abia acum viata va incepe pentru tine, doar trebuie sa ai grija cum ti-o faci. E de admirat ca in ciuda a tot ce ai trait te-ai tinut de scoala. Nu esti legata de parintii tai, tu ai o viata a ta separat. Nu lasa pe altii sa iti traiasca viata. Viitorul e in mainile tale.

Ti-am citit povestea cuvant cu cuvant si sincer in primele secunde mi s-o parut ca e un rezumat dintr-o carte sau dintr-un film, dar nu e asa. In primul rand, omul acela(nu poate fi numit om, dar ce zic eu om, nu poate fi numit o fiinta umana) care poate doar in acte scrie ca e un tata, dar doar in acte.Nici cei mai mari puscariasi din lume nu sunt atat de rai, atat de cruzi. Chiar si aia, chiar daca e minuscula, au totusi o mica bucatica de inima.
Consider ca ar trebui sa mergi la facultatea aceea, sa-ti iei o slujba, sa te muti la o garsoniera sau sa stai intr-un camin pana poti sa-ti cumperi un apartament. Pleaca de acolo, nu te mai intoarce niciodata.
O vina pentru monstul ala care te-o batut si te-o jignit atatia ani o are si mama ta pentru ca nu a divortat de monstrul ala.
Dar na, tot raul spre bine, succes in continuare si sper sa fii cea mai fericita din univers pentru ca meriti!
O zi buna sa ai

Viata e un joc de carti, unii trag doar cartile bune, altii doar carti proaste. Fericirea nu e impartita in functie de ce "meritam", nu exista un principiu ci doar sansa. Unii se nasc cu stele in frunte, altii cu riduri.

Totusi, ai luptat pana acum, e pacat sa renunti pe ultima suta de metri. Mai ai putin si vei avea optiunea sa te rupi de trecut, daca te dai batuta, tot ce ai indurat pana acum a fost in van.

Ai ajuns pana aici pentru ca esti puternica si vei merge si mai departe, pentru acelasi motiv. Simtim de multe ori in viata ca nu mai putem pentru ca, mai apoi, sa ne surprindem intr-un mod placut.

Multa bafta

Eu zic să te muţi în chirie şi să-ţi găseşti ceva de lucru ca să te poţi întreţine.Pe părinţii tăi nu îi poţi schimba din moment ce nu-şi văd paiul din propriul ochi.Nu aştepta să pice din cer o stea şi să vină soarele şi pe strada ta.Din moment ce nu faci nimic în privinţa asta, nu o să se întâmple nimic.Lucrurile nu se rezolvă de la sine. Dacă vrei să rezolvi ceva, fă d*acului ceva şi pleacă din iadul ăla!

Mi-au dat lacrimile.
Nu ştiu ce aş putea să îţi spun în plus, cei de sus au dreptate.
Nu ai cum să schimbi trecutul, dar poţi face ceva în prezent. Meriţi mai mult ca oricine să fii fericită şi tot ce ai păţit te-a făcut mai puternică.
E trist că există astfel de oameni, e trist să fii singur când ai nevoie de cineva, e trist să nu ai o copilărie fericită. Dar şi mai trist ar fi să renunţi acum la tot.
Multă baftă.

Nu am stat sa iti citesc toata povestea psihologica. Nu stiu cum sa zic. Recomandarea mea e sa nu mai zici ca ai obosit sa faci de tate' ca vine nenea cu bota si iti inchide ochii cu gloante oarbe. Asta mi-a venit acum pe moment! :3 Deci. Nu te mai plange. Gandeste-te la ceva frumos, la Justin Biber sau orice ti-ar placea tie, pune-te in pat, inchide ochii si relax. Va trece toata suferinta daca suferi si toata oboseala daca esti obosita. Orice ai avea, iti va trece!

Te angajezi si te muti in chirie sau le bagi o plangere la politie pentru rele tratamente

Buna draga mea,
Citesc si nu imi vine sa cred.
Sunt mama si nu pot sa cred ca asa se comporta parintii cu a lor fiica
Am inteles ca ai intrat la facultate, studiile iti sunt platite de catre parinti?
Ori ai intrat la buget?
Esti majora, de ce nu iti cauti un loc de munca? de ce nu te muti la caminul studentesc? ma doare, sincer ma doare sa citesc comportamentul parintilor fata de copilasi
Am 2 copilasi, dar nu as indrazi sa le vorbesc asa si nici sa ii lovesc
Nu gandi negativ...infrunta situatia si vei vedea ca bunul Dumnezeu te va rasplati.
Nu cauta sa iti pui viata in pericol, esti in vacanta, cauta-ti de munca si indeparteaza-te de familia ta...
Cere sprijinul unei bunici/matuse.
Doamneeee, cum pot oare unii parinti sa procedeze in acest fel?
Sa ai putere/sa te intareasca cel de sus/si mult succes indeplinirea visurilor tale!
O seara buna

Cu iubirea cum stai? cauta un barbat ca sa incepi ceva,mutate de acolo,nu va usor,va vi greu,cu toti ne indreptam spre groapa indiferent ce am face, si speranta asta e buna dar ajungi la o limita de ai ganduri gen sinucidere dar nu-i o optiune,fa sport,manca sanatos, iubeste,distreaza-te, sa stii ca vei mai avea de suferit, lumea e rea al dracu majoritatea dar noi traim cu speranta ca va vi mai bine, va vi pe naiba va vi mai rau, multa bafta

Nu te da batuta, esti o persoana puternica, dar in acelasi timp sensibila, esti de apreciat pentru faptul ca ai continuat sa inveti, bravo ai facut-o pentru tine. Mai fa inca ceva pentru tine: Fi egoista, gandeste-te Doar la TINE. Lasa-i sa se om**re intre ei, ce vina ai putea avea tu? Oricum te fac vinovata nu? Daca ii face ceva mamei tale e doar vina ei, de ce sta cu el? Ii place, asta e raspunsul. Nu trebuie sa iti pese chiar daca ii vezi pe toti intr-o balta de sa*ge. Nici lor nu le pasa de tine, asa ca tot ce trebuie sa iti bagi in minte este sa TE GANDESTI LA FERICIREA TA. Du-te la munca in loc de facultate, dac nu vrei sa mai stai vreo 5 ani pe langa ei, fa bani si cara-te doar tu cu tine. Ca sa mergi inainte gandeste-te la ziua in care vei pleca FARA SA TE MAI UITI IN URMA! Apoi fa-ti un prieteni si un iubit si nu mai lasa pe nimeni sa te faca sa suferi. Bafta.

M-a intristat ceea ce ai povestit insa in acelasi timp m-a uimit cat de puternica poate fi o persoana. Nu stiu cat de multi ti-au mai spus asta, insa esti puternica si te admir din aceasta cauza. Nu stiu cat de multi ar fi rezistat sub aceste condintii. Este crud sa simti ceea ce tu simti si sa iti privesti parintii ca pe niste straini, nedorind sa faca ce e mai bun pentru copilul lor si sa-i asigure un mediu de iubire si sprijin. Nu inceta niciodata sa lupti si nu renunta la viata. Vor urma si momente frumoase si vei spune intr-o zi "Sunt fericita". Incearca sa inveti cat poti tu de mult si sa iti schimbi viata. Numai tu poti face acest lucru. Apoi, vei putea in sfarsit incepe sa traiesti. Capul sus, ai toata admiratia mea!

Ai putea trai cu speranta... speranta unei lumi in care esti fericita, in care ai o familie care te iubeste:un sot, iubitor, copii.Cu acesti oameni pierduti si abatuti de la cupola normelor morale ar trebui sa inchei pentru totdeauna orice sentiment.Sa-i lasi sa-si macine batranetile in timp ce tu vei pleca in propria lume fericita de care vorbeam mai sus.Ar fi pacat sa pui capat vietii stiind ca exista cineva in lume care te asteapta si isi doreste sa te iubeasca.Ai rabdat atat, ar fi pacat sa pierzi in fata raului.Trebuie sa-ti demonstrezi tie si lumii ca binele va triumfa intotdeauna in fata raului si ca tu, esti o invingatoare.In mine urla revolta fata de necazul tau.Ar merita arsi pe rug acesti demoni abuzatori,de fapt,daca stau sa ma gandesc,pana si demonii isi iubesc puiii, dar aceste gunoaie...
Singurul bine pe care il vor face omenirii in viata asta ar fi sa moara, iar cadavrele lor sa fie transformate in fertilizatori pentru o planta sau un copacel.
Plange sufletul in mine de necaz, chiar si de as putea da ochii cu aceste gunoaie tot n-as putea sa le acord pedeapsa pe care o merita, dar tatalui ala descreierat sigur i-as rupe gaozul cu o curea western.Sa vada ca nu e barbat daca isi bate femeia si copilul.

"Tatal" tau ar trebui el internat la nebuni, nu tu. Gandeste-te ce ti-ar fi facut in plus sau cum imi place mie sa-i spun, "suplimentar", daca ai fi avut un prieten. Nu meriti sa fii tratata asa! Nu meriti toate astea! Fara a te jigni, prima miscare in noua ta "viata" de acum inainte este spre psiholog! El va mai calma "spiritele diabolice" din capsorul tau de dama! Apoi trebuie sa-ti parasesti parintii, din fericire in cazul de fata, si sa-ti gasesti un loc de munca, ori aici, in Romania, ori in strainatate! Intre timp vei "construi" noi prietenii si iti vei alcatui o familie! Tocmai atunci va incepe viata! Viata mult visata de catre tine!
Ne intoarcem la amintirile "infernale"! Pe tatal tau ar trebui sa-l dai pe mana politiei pentru abuz! Sa vezi ce amenda "frumusica" va primi, iar in cel mai bun caz (pentru tine) isi va "actualiza statusul" de la "om liber" la "blocat intr-o celula"!
Sper ca te-am facut sa zambesti iarasi dupa cele de neiertat, traite pe pielea ta!
Mult succes in viitor!

E Timpul sa nu mai privesti la oameni si nici la tine; e timpul sa privesti la Dumnezeu, si sa privesti cu adevarat la El, nu prin ochii societatii in care te-ai nascut, si nici prin ochii preotilor care "daca au de muscat ceva cu dintii, vestesc pacea, iar daca nu li se pune nimic in gura, vestesc razboiul sfant". (Mica.3:5)
Ca pe sora mea te sfatuiesc sa citesti cartea aceasta: http://www.bibliotecapemobil.ro/......0White.pdf
Nu este prea mare si nici prea complicata. Ea te va ajuta sa Il cunosti pe Dumnezeu cu adevarat si sa vezi viata prin ochii Lui -nu prin ai tai si nici prin ai altuia.
Parintii tai se comporta ca niste oameni nebuni. Insusi autoarea cartii de mai sus spune intr-o alta carte ca animalele ofera o mai multa dragoste puilor lor decat ofera parintii copiilor lor.
Mantuitorul nostru ne spune: "Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da odihna." (Matei.11:28) Cine va face aceasta?

Îmi pare rău, Lllia...
Evadează cât mai repede poţi din acel mediu toxic şi cu timpul vei putea să te bucuri de viaţă, vei avea motive să o faci. Nu-i mai suporta nicio secundă! Nu se pot numi "părinţi".

Draga mea, singurul sfat pe care ti-l pot da este sa mergi la un psiholog. Va dura ceva timp pana iti vei reveni dar se merita. Cu psihologul vei putea duscuta fiecare intamplare nefericita si fiecare moment in care te-ai simtit vulnerabila.
Asa vei descoperi ca suferinta ta te-a facut o luptatoare si iti vei descoperi scopul si vocatia.
Deci te rog...o ora-doua pe saptamana daca poti du-te la un psiholog.
Esti o invingatoare, crede-ma, iar cu putin ajutor iti vei reveni.

Bună, nu te cunosc şi nu mă cunoşti. Nu am mai intrat de'mult pe TPU si am citit intrebarea ta (care nu e chiar o intrebare ci mai degraba o poveste) si nu prea imi vine a crede. Daca este adevarat sa stii ca puteai apela pana acum la protectia copilului si iti recomand sa te duci la un psiholog. Nu este ok si daca este o gluma ai mari probleme psihice si iti recomand din nou un psiholog. O seara buna

Bună! Da, am luat în calcul această optiune. acum sper ca le voi putea face fața amândurora. Am cerut ajutorul autorităților însă răspunsul lor a fost pe cât de cinic pe atât de dur. Cei de la poliție mi-au spus ca nu au ce face, nu este de competenta lor, chiar dacă la vremea respectivă exista o plângere. Iti mulțumesc mult! Te îmbrățișeaz cu drag și sper să ai parte numai de bucurii multumesc!

Bună! Lupta cea mai grea o duc cu mine. Uneori stau si ma gândesc la cate lucruri s-au întâmplat, prin cate am trecut si totuși am continuat sa sper, chiar dacă nu mai vedeam nici un rost, eu am continuat sa sper. Sincer uneori îmi este teama de tot ce am îndurat, tinut in mine timp de aproape 20 de ani, imi este frica de ce voi da, de ce va iesi la iveală. Voi merge si la un psiholog, trebuie. Mulțumesc, sincer iti mulțumesc. Te îmbrățișez cu drag si sper să ai parte numai de bucurii

esti majora
ia-ti o slujba si muta-te, nu trebuie sa faci facultatea acum neaparat. muncesti, faci rost de niste bani, gasesti un apartament/garsoniera mai ieftina si te muti. cat mai departe. poti pleca in alt oras. dupa ce ti-au facut, eu nu cred ca are rost sa ii compatimesti. de ce sa iti para rau de ei ca ii lasi in urma? doar asa pentru ca esti sange din sangele lor si vezi doamne ei te-au facut? ei bine daca da, doar te minti singura
in locul tau as face tot posibilul sa plec de acolo, facultatea o poti continua si mai tarziu

baftaaa

Hey! Ai dreptate, trecutul nu poate fi schimbat. Nu poti să începi o viata nouă, atâta timp cât esti încă legat, într-o mica măsură de trecut. Trebuie sa imi găsesc curajul să pun punct. Mulțumesc te imbratisez si sper să ai parte numai de bucurii

Bună! Ai perfectă dreptate, viata o faci tu! Doar tu poti decide ce vrei si ce nu vrei, ce iti doresti si ce nu. Scoală am văzut-o mai mult ca o evadare iar mai apoi ca pe o dorinta de reusita in viata. Multumesc mult te pup si sper sa ai parte numai de bucurii

Hey! Cred cu tărie ca viata nu lasă polite neplătite si ca totul la un moment dat se va întoarce asupra noastră. Înainte îl judecăm, acum sincer nu mai sunt nimic. Nu sunt eu in măsură sa il judec, nu am acest drept, dacă el a crezut ca asa face bine, nu pot spune nimic. Da la facultate nici nu ma gândesc sa renunț, mă bate gândul să mă transfer la o universitate din străinătate. Multumesc mult, te puup si sper să ai parte numai de bucurii in viata

Multumesc. Chiar ma gandeam zilele trecute la tine si la ce ai povestit. Numai bucurii nu putem avea, dar cu cat mai putine suparari cu atat mai bine. Sunt sigur ca o sa-ti gasesti curajul sa incepi o alta viata.

Nu stiu, dupa ce ai zis de cruci nu am mai citit dar imi dau seama ce vrei sa zici, de ce nu scapi de toti cei pe care ii urasti? Ce e asa greu, am vazut pe acolo ca esti pe clasa a 11-a sau a 12-a acum, ce e asa greu? Degeaba te plangi daca nu faci nimic? Degeaba te plangi, trebuie sa faci ceva.

Salut! Eu am trecut prin mai multe experiente, dintre care multe negative, dar am invatat in timp cum sa ies cu zambetul pe buze din orice situatie.
De curand m-am apucat de vlogging. Daca vrei trimite-mi problema ta mai detaliata printr-un mesaj privat pe youtube si eu iti voi raspunde printr-un video. Nu te ingrijora, daca vrei numele tau YouTube va fi anonim, dar spune-mi ca vrei asta in mesajul privat.
Acesta e canalul meu:Eu am fost foarte timid, dar acum sunt social si am trecut peste multe chestii. De curand m-am apucat de vlogging. Daca vrei trimite-mi problema ta mai detaliata printr-un mesaj privat pe youtube si eu iti voi raspunde printr-un video. Nu te ingrijora, daca vrei numele tau YouTube va fi anonim, dar spune-mi ca vrei asta in mesajul privat.
https://www.youtube.com/channel/UCmb5NjB3jS4qFjqDRZbzfZw
Chiar vreau din suflet sa te ajut!
O zi frumoasa! :)

Buna Lili, ti-am citit povestea si am stat o groaza sa ma gandesc ce sa iti scriu. Sunt de aceiasi varsta cu tine aproape si oarecum povestea ne semana. Eu nu am avut parte de abuzuri fizice din partea parintilor, dar in schimb ei nu au observat unele nevoi sau nu le-au ascultat pe cele pe care le exprimam, care nu au fost nu stiu ce mari chestii. In fine, tie doresc ca in primul rand sa iti faci prieteni la facultate, asta e cel mai important, o sa vezi ca va veti apropia mult, pentru ca si ceilalti sunt plecati de acasa si au neovie de sprijin. Asta o sa iti rezolve multe din probleme. E foarte bine ca esti ambitioasa cu facultatea, indiferent prin ce ai trecut, intelepciunea si cunostintele nu ti-le poate lua nimeni si le poti pune in beneficiul tau. Si in ultimul rand iti doresc din toata inima sa iti iasa in cale un baiat care sa te inteleaga si sa iti te asculte, asa cum nu te-au asucltat parintii tai si sa iti fie alaturi in toate. Multa bafta