Am participat la un maraton profesionist în Estonia și am luat locul 2 și am câștigat aproape 3.000$. După ce am câștigat le-am spus părinților mei și au fost fericiți pe moment. (Nu știu dacă pentru performanța mea sau pentru bani). Apoi de când m-am întors acasă se poartă mult mai rece cu mine și eu cred că din cauza banilor. Înainte îmi gătea mama, de fapt asta ne făcea tuturor, iar de atunci pe mine m-au izolat, adică îmi spune sa îmi cumpăr mâncare daca nu îmi convine, înainte de a câștiga îmi cumpărau mici atenții gen dulciuri etc. chiar daca am și eu bani și puteam să-mi cumpăr, dar zic așa ca să vedeți schimbările. Abia vorbesc cu mine doua vorbe și când o fac sunt ori critici sau amintiri nașpa pe care le-am făcut eu cândva. Dimineața când dorm am observat că ei se aud cum vorbesc pe hol sau afară despre mine cu șușoteli. M-am luat de ei și le-am zis că de ce sunteți așa ofticoși și mama a zis că nu-i adevărat, oricum am câștigat pentru mine nu pentru ei, deși eu din banii ăștia am făcut cinste simbolic cu pizza, iar în plus am cumpărat altă faianță pentru baie și altele. Vara viitoare vreau sa fac a doua facultate și să mă mut la cămin chiar dacă facultatea este în orașul meu, numai ca sa scap de ei. Voi ce părere aveți? Cum pot gestiona situația asta nașpa? Cu vorba buna nu merge pentru că mereu mă lovesc de negări sau ignoranță, iar dacă insist tatăl meu este violent și nu vreau să pățesc ceva sau avem probleme cu poliția.

Sa-ti iei viata in maini si sa pleci de la ei daca esti major. Oricum ar fi cinstit sa contribui si tu cu o suma lunara la viata familiei.

Dacă poți, este bine să stai departe de ei.

Am contribuit și eu după cum am zis, iar în plus lor de ajung bine banii pentru facturi și mâncare. Și am uitat să menționez că ei nu înțeleg faza cu sportul și încearcă de când îi știu să îmi pună bețe în roate ca sa nu-l mai practic, de exemplu când am antrenament ei vor sa mă trimită la X persoana cu nu știu ce cadou, doar ca sa pierd timp sau ca sa sar peste ziua aia, trist, dar adevărat.

Până la anul pe vremea asta n-am cum să stau departe de ei, doar dacă mă mut in chirie, dar nu vreau asta pentru că dau bani aiurea și vreau să.i strâng pentru facultate ca sa îmi ajungă în caz că nu intru la buget pentru a plăti taxele.

Tu știi cel mai bine care este motivul pentru care nu te mai au la inimă.
Dar cel mai rău este că mulți părinți nu știu cât de important este visul unui copil. Până la anul înveți lecția răbdării.
Bătrânii să nu se vaite mai târziu că au fost abandonați de copii prin cine știe ce aziluri.

Eu cred ca trebuia sa imparta cu ei, fix jumatate. Din ce spune e la a doua facultate, probabil in prima l-au sustinut parintii lui asa ca trebuia sa fie recunoscator. Cine stie cum s-a comportat el cu ei de s-au racit.
Nu mai da vina pe bietii oameni, daca a terminat o facultate are +25 ani, trebuia sa plece de mult, daca tot sta la ei, macar sa imparta tot ce are cu acestia.

Dar comportamentul tau a ramas acelasi, cu banii astia in buzunar?