Am priceput că bărbații au dreptul să aleagă ce vor. Au acest drept.

Dar vi se pare ok, situația în care un tip îi spune unei tipe (tipa cu un defect, ce prin muncă ar putea fi șlefuit) că o acceptă doar fără acel defect?

Voi din exterior cum vedeți o situație ca aceasta?
Și dacă tipul totuși se ține el după tipă, ca "amic" și o acuză dacă ea se îndepărtează ca nefiind serioasă, cum percepeți și această situație? Ținând cont că poate tipa are niște feelinguri altfel pentru tip și preferă ca în loc să fie disperată să fie la locul ei, dar evident că nu poate fi nici sadomasochistă. Specific și că amicul tipei, nu prea se simte ajutat cu sfaturile primite de la ea și nu îl motivează deloc. Deși a luat povestea lui pe toate părțile. Cum vedeți voi o poveste de genul?

Ar trebui tipa asta să treacă peste feelingurile ei și să rămână ca o amică loială lângă tip? Iar dacă tipul nici cu tot ajutorul tipei, nu vede nicio schimbare și ieșire și pune toată vina pe viciul lui și pe bolile lui psihice, dar de fapt nu vrea să-și asume nici un risc și nici o răspundere în societate, ar mai trebui tipa să fie amică cu acest om sau intuiția ei cum că "omul ăsta o fraierește" ar fi plauzibil?

Voi ce ați sfătui-o pe această tipă? Să-i rămână loială amicului lui sau să se îndepărteze că da e fraierită, doară?

Nu am timp sa ma pun cu ele ca sunt mai grele si trebuie sa iti transpun exact cum scrie in carte.


Actul tau cognocitiv se sincretizeaza/isomorfeaza cu cunoasterea. Sintagmática iti úneste aceste elemente desi ele sunt separate in unitati ( au o izoglosa si spatiu). Cei care au structurat lingüística au produs uniuni, stucturi care au incalcat normele adevarului.

Reprezentarea poate sa fie diferita de realitatea de care ne vorbeste Platón. El vede o semiologíe cu geometrii, forme, etc. Pitágoras vedea matemática, Platón geometrii. Helmholtz energíe. Euclid, Proclo vedea elemente si tot asa. Deci vedeau
o realitate si un limbaj al sistemelor. Iar din acest limbaj extrageau date, principii, legi, forme, etc. Sper ca ai inteles ca se intampla mai multe lucruri dar nu am timp. Astia noi nu cred ca in limbajul acela exista forme si date ci cred ca exista doar unitati fara forma sau cel mult o ecuatie relativa.

Atunci cand tu vezi un lucru, empiristii, atomistii, etc., spun ca acea infórmatie se traduce in tine printr-o geometríe (punct, linie, etc.) Ei bine acea EXPERIENTA este o lume cu forme (segmente, triunghiuri, etc.).

Off, măi Seba Filosoful.
Dragă Seba, cu cine oare să vorbim să te includă și pe tine lumea în rândul filosofilor consacrați?
O meriți, pe deplin. Îți meriți acest statut.

Am mai citit ziele astea un dictionar unde apare si Benveniste.

El spue ca limbajul este o forma de comunicare in care intrevin mai multe parti constitutive sau elemente. In aceasta fraza are si emisorul o functie sintactica pentru ca fraza sa devina functionala. In aceasta structura intervine mai maulte determinari, MODALIZATORI, valori modale, descriptive, etc.

Freud care este impotriva culturii si nu crede in functionalism ci in conductism neaga aceste functiuni ale limbajului. V. Propp spune ca in relatare se intampla o ierarhie. Exista o oratiune principala alta subordonata, yuxtapusa, coordinata, subiect agent, subiect pacient, etc. Deci exista un orden in care aceste determinari sau dinamica se pot schimba. Tipologia poate sa fie diferita, contrafictie, contrarietate, complementarietate, etc. Depinde si de conjunctie (una din cele 9 categorii gramaticale) care face axa.

Deci in aceasta structura si subiectul are un rol important pentru ca se poate aliena. Weiner vorbeste de atributiuni cauzele. Deci omul nu este o masina asa cum spun mecanicistii ci are necesitati spirituale. Malinowski vorbeste de necesitati psihobiologice. Trebuie sa homologizam materia cu spiritul pentru ca spiritul face parte din structura.