Am problema vietii: Parintii mei sunt extrem de exigenti
-nu ma lasa sa fac tema cand vreau eu, ca la urma urmei nu tot timpul esti la fel de dispus si oricum imi fac tema. Asa ca uneori sunt asa de obosit incat ii mint ca am terminat tema asa ca ma duc la scoala fara tema completa.
-odata am fost prins cu o singura da una singura nefacuta si m-au pedepsi toata saptamana ca abia la televizor ma puteam uita
-au prins timpul lui Ceausescu si se dau ca exemple ca la ei era greu si ca eu stau in puf, ca n-am nici un drept sa ma plang.
- daca "comentez" imediat imi pun capa, ma cearta cu ceva si nu le pot arata ca n-au dreptate.
-daca i-au 10 e mare branza pentru ei si daca iau 9-8 e grav daca iau mai putin sunt mort
-tata e nervos pe mine ca eu sunt linistit iar el munceste din greu si noaptea(nu e vina mea ca si-a ales un astfel de job)
-daca afla ca dau o lucrare ma pune sa incep sa invat cu o saptamana inainte
-daca ii supar cu ceva(cu un nimic) ei se razbuna pe mine, de aceea am avut odata parolat PC-ul asa ca i-am spionat si le-am spart parola. M-au prins si mi-au schimbat-o.
- am numai medii de 10 si 1-3 medii de 9 si nu se multumesc cu atat
- daca la scoala patesc ceva din cauza unuia ma pedepsesc.
- au un orgoliu de neclintit deci nu-i pot schimba cu nimic
-si mai sunt altele ce nu-mi vin acum dar ideea e ca cu fiecare
saptamana asa ma surprind cu cate ceva si mereu reactioneaz mai rau decat ma astept.
Intrebarea mea este ce ati face in locul meu si mai ales cum sa SCAP de ei?

E un caz clasic de părinţi stricţi.
Doamne ar trebui să participaţi la câteva consilii de familii cu un psiholog. Nu e normal aşa ceva, doar nu sunt japonezi părinţii tăi. Explică-le că nu există perfecţiune şi că un poţi lua non stop 10 şi că ai şi tu o copilărie o viaţă pe care vrei să o trăieşti, nu să înveţi non-stop... vorbeşte cu ei, încearcă, dacă nu, atunci cu bunicii, încearcă să vorbeşti cu ei să le explice a lor tăi că greşesc.

E greu trebuie sa ii rabzi asa cum sunt. Incearca sa fi tot timpul pe placul lor cat esti acasa pentru ca momentan alta solutie nu ai.

Nu trebuie sa scapi de ei, trebuie sa le arati ca poti face performanta si in stilul tau de viata, program.

Buna TPU, EU cred can trebuie sa ii asculti........parerea ta.

Pai, in primul rand, ai putea sa vorbesti cu ei (ai in vedere ca rezultatele optime se obtin printr-o atitudine calma) si sa le spui ca ii iubesti foarte mult nu prin ceea ce fac pentru tine, ci pur si simplu pentru ca sunt parintii tai (e bine sa incepi cu partea mai placuta ), dar ca totusi, la varsta adolescentei, orice parinte trebuie sa-i lase putin spatiu copilului sau. Ei te iubesc foarte mult si vor pentru tine tot ce e mai bun, si de aceea au devenit asa, dar trebuie sa subliniezi ca ar fi mai bine pentru toti ca ei s-o lase mai moale.
Poti sa ajungi la un fel de intelegere cu ei, in care toti mai lasa putin de la ei.
Crede-ma, si eu am trecut printr-o perioada in care imi faceam taieturi pe maini si alte porcarii de genul asta, iar de atunci parintii mei au devenit ceva gen ca ai tai. Dar discutand calm cu ei si explicandu-le ca nu mai am astfel de obiceiuri, s-au mai linistit si au revenit la normal.
Ideea e ca, vorbind matur cu ei, poti sa-i schimbi (mai putin sau mai mult). Chiar daca pe moment nu par sa ia vreo hotarare, in timp se vor gandi ei si la asta. Pana la urma, o sa se rezolve

Sper ca asta te va ajuta!

Buna TPU, EU cred ca trebuie sa ii asculti........parerea ta.

Credeti-ma, presimt ca psihologul va inrautati situatia. Cu ei nu pot decat sa tai firul direct. Sunt dispus sa merg la orfelinat cu conditia sa raman la acceasi scoala. Nu am de ales da eram curios cum ati reactioa voi. Oricum, cand voi termina liceul, ceaules-baules.

Baiatu asculta : vorbeste cu ei spune-le ca nu poti sa invetii si sa tocesti in fiecare zii ca pana la urma vei cadea odata la pamant daca toata ziua invata invata ca pe vremea lui ceausescu era greu dar era asa fiindca altceva nu aveai sa faci decat sa stai la coada la paine carne etc.
deci bafta

De scapat pe motivatia ca sunt prea stricti nu poti. Dar scapa in interiorul tau. Zii ca ei si fa ca tine. Las-o mai moale cu materiile care nu te pasioneaza, si nu sunt esentiale (materii de bac). Mai moale nu inseamna sa ajungi corigent la ele.

Se pare ca asa au trait si ei, si nu stiu o altfel de viata. Ei nu stiu ca educatia morala este mai importanta decat educatia scolara. Caci prima formeaza caracterul -este chiar viata omului in sine. Ei au neglijat aceasta si n-au facut decat sa iti indeparteze si mai mult inima ta de ei; in loc sa isi castige copilul, ei l-au pierdut. Da-mi voie sa-ti spun ca mai mult de 90% din parintii care exista pe pamant isi pierd copii si nu ii castiga. Neglijarea educatiei morale in detrimetrul educatiei scolare are urmari vesnice. Cineva povestea ca o mama vroia sa isi imbratiseze fiul cand acesta era mai mare; ci cand a vrut sa faca lucrul acesta, baiatul s-a retras. Timpul cad trebuia facut lucrul acesta deja trecuse. Educatia morala nu sta doar in a sti sa te comporti frumos cu oamenii; aceasta tine de exterior. Radacinile ei sunt mai adanci; ea tine de deschiderea inimii, de o relatie de dragoste, de incredere sincera fata de cei din casa ta, si de oameni. Sunt multi copii care sufera din pricina aceasta; cei mai multi.
Dar iata ca exista si o cale de scapare din situatia aceasta! Slava lui Dumnezeu ca nu ne-a lasat singuri sa luptam cu greutatile vietii! De aceea iti vorbesc cu toata increderea, si te sfatuiesc ca pe un frate mai mare: cauta-L pe Dumnezeu, si pe El sa ti-L faci cel mai bun Prieten. Parintii tai au neglijat datoria aceasta -ca ei sa te conduca la Dumnezeu. Dar iata, acum esti suficient de mare ca, la capataiul patului tau sa te pleci pe genunchi, si in gandul tau sa iti versi sufletul inaintea Tatalui ceresc. Nu exista o dragoste mai mare ca a Lui; nu exista brate mai intinse ca sa te primeasca la El; nu exista lacrimi pe care El sa nu le stearga. Asculta bine ce iti spun: absolut nimic pe pamant nu este la intamplare. Daca El spune ca nici o vrabie nu cade la pamant fara voia Lui, atunci sa stii ca nici copilaria ta nu a fost la intamplare. E-adevarat ca nu este voia Lui ca sa cunosti raceala parintilor; dar Dumnezeu Se foloseste chiar de greutatile vietii ca macar prin acestea oamenii sa vina la El. Si face aceasta pentru ca ne iubeste.
Iubeste-ti parintii -chiar asa cum sunt ei. Nu mai privi la aspectele negative. Priveste si la cele pozitive.
Cere ajutorul lui Dumnezeu ca sa poti indeplini cererile lor. Ai incredere in Tatal ceresc. Doar El iti va putea aduce pacea sufletului tau, pace de care ai atata nevoie. Cere-i Lui sa intervina in relatia cu parintii tai. Interventia Lui este va fi o bucurie deosebita, deoarece Se pricepe mai bine sa lucreze cu oamenii decat cel mai experimentat psiholog. Ai incredere in El.

Mi se pare ca ai niste parinti buni care iti vor binele si ca ar trebui sa fii mai inteligent si sa-i asculti. Poti sa iei numai note de 10 si sa te necajesti foarte rau cand iei note mai mici, asa incat cearta lor sa fie nesemnificativa pe langa supararea ta pe tine. Si poti sa promiti ca niciodata nu ii vei mai minti sau insela. Asa o sa simti ca ii meriti si vei fi fericit. In plus, vei creste un om de onoare, nu un hot.

Spune-le că nu există perfecţiune şi rabdă.

Salut

Vezi aici un articol care te poate ajuta: http://www.jw.org/......arintilor/

O zi bună!

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!

Nu stiu daca e bine ce zic, dar eu as vorbii fata in fata cu ei.

N-ai cum sa-i schimb.Da-la mereu dreaptate, nu ii mai contrazice, lasa-i asa, nu te mai enerva. Când devii major, dacă ai posibilitatea, îți faci bagajul și uiți de ei.

Dar dacă eşti în situaţia de a te simţi cu adevărat nedreptăţită, atunci gândeşte-te că uneori purtăm şi greutăţi şi "sarcini" care nu sunt ale noastre. Este poate starea conflictuală din familie, este poate o situaţie tensionată de serviciul părinţilor, de relaţiile dintre ei, de alte neîmpliniri sau probleme familiale...

Desi nu are aparent nici o utilitate, sa stii ca poti invata de aici foarte multe lucruri, referitoare la modul inc are sa relationeti tu la randul tau cu cineva pentru a te face inteles, respectat si iubit...

Foarte importanta va fi aceasta lectie pentru viitorul tau si al... familiei tale de mai tarziu .

Aceasta "problema" legata de educatie se va incheia cand tu vei mai creste dar tu vei avea ocazia sa repari acest lucru in raport cu ceilalti din jurul tau. Important este insa ca nici sa nu cazi in extrema cealalta, a ignorantei, a nimplicarii parintilor in educatia morala a copiilor (pentru ca aceasta ar fi o problema chiar cu mult mai mare ).

Eu cred ca nu e in regula sa vrei "sa scapi de ei". Sunt atatia care nu au decat un parinte (si acela nevoias) sau niciun parinte. Cred ca solutia la problema ta este sa aveti toti trei o discutie in care sa stabiliti niste reguli. De exemplu:
- Nu ma fortati sa iau numai note de 10 la toate materiile ( si asa Legea educatiei s-a schimbat si media din gimnaziu conteaza 25% la admiterea in liceu iar mediile din liceu nu mai conteaza la facultate ci numai notele de la bac);
- fac intai temele si apoi, in timpul meu liber stau la calculator ( aici va interveni negocierea, pentru ca nu ai sanse de calculator in timpul saptamanii, dar sambata si duminica poti obtine un interval de timp rezonabil)
- nu ma pedepsiti pe mine pentru ceea ce patesc la scoala ci dati0mi sfaturi cum sa procedez in situatii similare
- eu imi voi controla tonul si izbucnirile daca si voi folositi un ton bland si permiteti dialogul.
Tu trebuie sa stii ca nu exista o scoala pentru a fi parinte. In perioada asta si parintii trebuie sa ne inteleaga pe noi dar si noi pe ei. Si noi trebuie sa intelegem ca e nevoie sa le explicam trairile noastre iar ei trebuie sa priceapa ca e nevoie sa tina cont de aceste trairi. Nici noi nu stim totul despre ei, nici ei nu stiu totul despre noi. De asta cred eu ca cea mai buna solutie este sa provoci o discutie in care sa spui lucrurile astea.

Sper ca asta iti e de folos.
~Roxetta

Notele de la scoala nu arata inteligenta la fel cum varsta nu arata maturitatea.Crezi ca toate rahaturile care se invata la scoala iti vor folosi la ceva?

Mie imi folosesc enorm de mult. Cea mai mare parte a lor, adica peste 80%. pentru restul de 20% astept, e posibil sa-mi trebuie intr-un viitor oarecare. sau nu, dar pana la urma, e o cantitate mica de informatii pe care inca nu am folosit-o, majoritatea celorlalte lucruri invatate la scoala imi fac viata frumoasa, interesanta si mult mai usoara. vad adesea indivizi pentru care viata de zi cu zi e un chin, fiindca nu au invatat la scoala matematica, fizica, chimie si nu sunt in stare sa-si usureze viata cu aceste cunostinte. Nu mai zic ed oameni care se plictisesc! tot fiindca nu au invatat in scoala si mintea lor e incapabila sa-si gaseasca o ocupatie, fiind un desert.
Notele de scoala pot sa nu arate inteligenta, in sensul ca e posibil sa existe la un milion de oameni un geniu cu note mici la scoala si un idiot cu note mari. In rest, pentru restul, ele arata cat de mult ai invatat si cat de mult vei fi capabil in viata sa folosesti ce ai invatat (asta daca ne referim la notele luate cinstit).

De discutat eu personal nu pot. De ce? Fiinca in ciuda faptului ca sunt baiat si am 15 ani eu am vocea subtire si se stie foarte bine ca cel cu o voce groasa ti-e si frica de el iar cel cu o voce subtire nici nu-l bagi in seama. Stiu ca ma considerati nebun cand zic ca vreau sa scap de ei da nu stiti cum ma simt eu, tot timpul panicat cand iau o nota mica, frustat cand cand sunt pedepsit din greseala altuia. Mai este si diriginta mea nervoasa ca ma plang de un coleg ce-mi face tot timpul cate ceva, si mi-a mintit parintii cum ca ma joc pe telefon in timpul orelor. Banuiti mai departe...

Ti-am ales raspunsul deoarece ai spus sa discut cu psihologul(nu neaparat cu cel de la scoala). Pana la urma cred ca este o solutie, daca se va inrauti tot, o sa fie solutie si pentru asta,
Eu unul acum am contactat telefonul copilului ceea ce avea de gand de mult si sfatuiesc ca cei in situatia mea sa faca acelsai lucru

In ceea ce priveste, Brigaela, banuiesc ca esti un adult, sa stii ca noi copii(sau adolescentii) nu suntem prosti si stim sa ne mai descurcam si noi, ce ava trebui sa facem cand vom fi adulti asa ca tine. Si chiar daca ai fost copil la randul tau, tu nu mai stii modul in care un copil gandeste, interactioneaza si mai ales, cum reactioneaza la pedepse, sa stii ca o pedeapsa nu face neaparat copilul mai cuminte si daca exagerezi cu ele tu vei plati la randul tau, caci la batranete TU vei depinde de EI, de NOI, generatia urmatoare. Apropo, la ce te mai ajuta astea: adjectivul este parte de vorbire flexibila care se acorda in gen, numar si caz cu substantivul, magneziul are valenta 2, Popa Tanda apartine genului epic, si chiar si engleza nu trebuie sa o stii ca pe apa ca sa fii inteles de altcineva. Ai "hiperbolizat" acel 80%, intregii lumi la un loc ii trebuie cam 75%, dar unui om oarecare, specializat pe un domeniu ii trebuie maxim 40%. Cultura generala in masura mare e inutila: doar te lauzi cu ea si esti cat pe aci cu ea sa castigi la vrei sa fii milionar. Nu spun ca putin nu prinde bine.

E greu, dar ce poti sa faci!