Am stat și am analizat un pic situația și am ajuns la o concluzie...motivul cel mai des a certurilor mele cu sotul este copilul.
Ne iubim copilul și ii oferim tot ceia ce e necesar și mai bun pentru o creștere frumoasa,dar de când sa născut a fost de o răutate de ne descris... Știu ca o sa ziceți ca nu copilul e rău etc, dar noi am încercat toate modalitățile de a înțelege ce e cu el si de a ne comporta cât de bine se poate cu el si în preajma lui dar nu ii mai găsim leac.Am fost la medici sa vedem dacă nu are ceva probleme,e sănătos tun,la psiholog încă nu am fost dar o sa ajungem curând toți trei sunt sigura.
Ma puteți judeca dacă vreți, dar de când sa născut nu mai știm ce e aia liniște și nu ne mai putem bucura de nimic.
Mai pățește cineva asa?

Trebuie sa dai militaria jos din pod, ca pe vremuri!

"...de când sa născut a fost de o răutate de ne descris..."

Cum ar veni, a iesit din uter injurand, sau cum?!

Ai analizat situația atât de bine încât ai ajuns să dai vina pe singurul om nevinovat din familia aia: copilul.

Acum trei zile parcă problema era bărbatul:

" în 12 Decembrie | Osana254 a întrebat:
Simt ca nu mai pot sa trăiesc cu sotul în casa...
Treaba e ca omul asta de ceva vreme a început sa fie pe dos. Orice vorbesc cu el nu ia în seama, toate le face pe dos de la o vreme, vorbesc cu el degeaba pe orice trebuie sa facem, când pleacă de acasă nu mai vine cu orele de la magazin"

Iar acum sase luni spuneai clar că suferi de diverse probleme psihice:
" în 1 Iunie | Osana254 a întrebat:
[...]Reusesc sa merg undeva doar când simt eu ca e totul perfect, îmi e familiara treaba sau știu ca pot impresiona.Altfel ma simt mereu ciudat, complexata, obligata, constransa, ne în largul meu.Imi e rușine sa nu zic sau fac vreo prostie, îmi fac gânduri aiurea (gen "oare sa ma descălțat deși zice sa nu o fac?" spre exemplu) ce nu ma lasă să mă liniștesc dar ma fac și sa ma simt nebuna"

Eu zic să nu mai dai vina aiurea pe un copil nevinovat și să vă rezolvați voi doi, adulții, multiplele probleme de care suferiți.

"Drumul spre iad este pavat cu bunavointa".
Daca lasi totul dupa placul copilului, atunci vei fi sclavul lui.
Trebuie regandit sistemul familiar, adica limitele si sarcinile fiecaruia dintre voi. Cereti parerea si ajutorul parintilor voastre, ai cunostintelor care au copii (mult) mai mari, dar nu strica nici un comsult cu psiholog profilat pe educatia familiara.

"a fost de o răutate de ne descris"
Numai la psiholog n-ai fost, desi la usa lui trebuia sa bati din prima.
Cati ani are copilul?

Copilul trebuie educat de parinti, fiindca fara educatie ajunge un razgaiat si copil cu probleme de comportamnet.
Medicii nu au nici o vina sau putere sa va educe copilul, asta trebuie sa o faca parintii, nu cu bataia ci cu pedeapsa.

Din curiozitate, la ce medici ati fost daca la psiholog nu ati ajuns?