Ati avut vreodata parinti care sa stea pe capul vostru cu casatorie si plozi? Ai mei sunt disperati ca nici macar nu am relatie si nu mai am pace cu ei. Le spun ca ma doare undeva de iubire, casnicie si asa mai departe si ca imi e bine asa, cu cariera mea. Relatiile mi se par o porcarie, sa stea unul in sufletul meu ca un caine. Sa ii suport mofturile. In general iubirea ma scarbeste. Mai bine mor singura cu banii mei. Pareri?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Da, de obicei asa sunt parintii, am trecut si eu prin asta. Muta-te singura daca inca stai cu ei si pastreaza o relatie cu ei mai la distanta ca e mai bine. Cu timpul, poate o sa iti faci si relatie, dar nu e treaba lor ce faci tu cu viata ta
Buna.Dupa o anumita varsta parintii simt nevoia acuta de a oferi un anumit tip de afectiune, indreptat adesea spre nepoti.It sucks, dar asta e realitatea.Si ai mei au grija sa ne faca constant remarci si apropouri despre subiect, insa cei din partea lui sunt mult mai subtili, niciodata n-au adus vorba.Acum cine stie, niciodata sa nu spui niciodata. Ramane de vazut daca vor proceda la fel pe viitor.
)
Daca singura te simti cel mai bine, nu-i nimic rau in asta. Dar timpul trece, si la un moment dat parintii tai nu vor mai fi in viata, prietenele tale vor avea familii, vor petrece craciunuri si vacante minunate in timp ce tu vei sta singura, fara nimeni. Vei inbatrani, puterile ti-se vor duce, nimeni nu iti va da o cana de apa, nimeni nu iti va oferi o imbratisare sau un cuvant bun. Daca simti ca poti trece prin toate astea si te multumeste cariera, atunci nu-i nici o problema, be happy!
"Nimeni nu iti va da o cana de apa". Tu faci copii ca ei sa iti aduca o cana cu apa la batranete?
In rest, nu am nevoie de nimeni, niciodata nu am simtit nevoia de afectiune din partea nimanui. Mereu m-am descurcat singura, mai ales ca am o cariera de succes, pentru mine asta inseamna fericire.
Pai tocmai asta spuneam si eu! Daca esti impacata cu ideea ca la un momendat, dupa ce parintii tai vor muri, nimeni, absolut nimeni, nu te va iubi si nu ii va pasa de tine, nu-i nimic rau in asta.
Atat poate... "unde manager general e vărul lui"?
Hai ca inca nu mi-ai dat ignore si pe pe contul asta.
Sincer, asa de dragul discutiei, mi se pare ca doar oamenii slabi au nevoie de cineva langa ei. Nu au putere sa se descurce singuri in viata. Parerea mea. Mersi de raspunsuri.
Pareri?
Casatoria si copilul sunt cumva o conventie sociala. Un "normal" agreeat de societate. E greu pentru unele generatii sa inteleaga ca exista si alta cale...
Cu toate astea "Relatiile mi se par o porcarie, sa stea unul in sufletul meu ca un caine." la tine pare ca este pe undeva o mare frustrare in domeniul asta...
Nu este vorba de "nevoie". Este vorba ca in general omul vrea si poate sa iubeasca, vrea si poate sau nu sa fie iubit. Momente de afectiune, mama-copil, prieteni, iubit-iubita. Repet, eu nu zic ca-i rau sa traiesti doar pentru cariera, doar ti-am spus ca trebuie sa fi si pregatita pentru o viata fara copii, barbat, prieteni. In principiu fara iubire. Suntem oameni si suntem diferiti, eu personal as da la schimb toti banii din lume si pozitia sociala pentru o familie unita si iubitoare. Dar eu sunt eu si tu esti tu. Bafta!
Nu e frustrare. Atunci cand aud de asa ceva, pur si simplu simt repulsie. Nu imi place.
Daca nu vrei, nu te atrage nimeni, nu vrei companie sau nu gasesti pe cineva sa iti ofere companie asa cum ai tu nevoie, stai linistita. Gandeste-te la un plan pentru batranete si a ta si a lor si pentru cand nu vei mai putea, si sa-ti pui niste bani pentru zile negre, ca nu stii ce aduce viata.
Unii fac copii ca sa aiba pe cineva pe lume, sa nu se simta singuri. Daca ii fac cu scopul sa ii ajute, s-ar putea sa ia plasa. Copiii ajunsi adulti chiar sa vrea, oricum nu stiu cate cani de apa mai pot aduce acum si nici cate vorbe bune mai pot spune. La 50-60 de ani cand au parintii lor nevoie de o cana de apa sunt epuizati, cu nervii la pamant, de-abia mai fac fata la munca, acasa nu sunt, daca mai au si ei copii le e si mai greu.
Londra nu e o tara in primul rand.
America e un continent.
Si tu te lauzi cu copilul tau care se angajeaza pe pile la firma unde e manager varul lui... deci vorbesti despre romani autentici.
Prea bati campii pe aici, prin toate domeniile.
Sunt sigur ca nici tu nu intelegi ce scrii tu... sau mai corect nici nu tu nu intelegi de ce scrii ce scrii.
Vezi ca nu am uitate cele 5-6 comentarii in care ma faceai handicapat... vezi ce scrii pe contul asta nou.
Nu are rost să continuăm discuția că nu înțelegi ce scriu.
Si eu trec prin aceeasi chestie.Este super enervant ca atunci cand le spun in treacat ca ma vad cu o fata(amica, nimic mai mult)ei se entuziasmeaza si incep sa puna 1000 de intrebari la care eu nu vreau sa raspund.
Adica sunt obligata sa-mi placa sau cum? Fa si tu atunci lucruri care nu-ti plac, de dragul lumii.
Nu am spus ca trebuie sa iti placa nici sa faci ceva de dragul lumii.
Concluziile le tragi singura in functie de gradul tau de dezvoltare personala.
Poate ca esti frigida si de aia nu prea ai nevoie, este si asta o posibila cauza.
Baga si tu o scanare, ceva ca la masini vezi ce spune scanerul.
Spui ca relatiile ti se par o porcarie, vorbesti de astea intime.E clar, sigur esti frigida.
Cum adica sa stea in sufletul tau ca un ciine? Omu sta linga tine, nu se baga nimeni peste tine, sau in tine, bine se mai baga cand e de bagat dar nu te gindii ca sta ala tot timpul asa, doar nu-i robot
Sa ii suporti mofturile, adica? Poate ca omu nu are mofturi nu? Tu deja stii cum ar fi un eventual mascul, nu-i bun deloc cum gindesti, sigur ai ceva defect, majoritatea oamenilor nu-s asa si nu gindesc asa.
Cind zic defect, ma refer nu la fizic, si psihic, sau sentimental, deci sigur, in regula nu esti.
Si felul dea vorbi, te exprimi naspa, serios, spui iubirea te scirbeste, ai folosit un cuvint f urat, puteai sa folosesti alta expresie, alt cuvint.
Ba spui in general iubirea te scirbetse, ai bagat orice sentimet in aceiasi oala.
Dar nu uita ca ai aparut tocmai dintr-o "scirba" de asta ce spui tu, parintii tai sau iubit, si uite asa dintr-o "scirbosenie" de asta ai aparut tu.
Nu vorbesc cu rautate, spun doara parerea mea, asa ca no ofence. Unde pui ca parinti tai te iubesc, ai o relatie cu ei, sa nu spui ca iti este scirba si de ce simt parintii tai pentru tine.
Eu zic sa te mai gindesti si sa iti revizuiesti comportamentul si vocabularul, nu da deloc bine felul in care te exprimi.
Deci esti scirbita si de faptul ca parintii tai te iubesc? Daca asa este, atunci e si mai rau de cum ma gindisem cand am inceput sa scriu pe aici.
Te pot iubi și alte persoane nu doar părinții, sa nu exageram, dar ca idee mai mult ca părinții sau la fel nu ne poate iubii nimeni la modul general, în plus nu e obligatoriu sa fii singur toată viata. Fiecare face ce simte, nu e o fericire sa te căsătorești din obligație și sa faci copii tot din obligație, acestea nu ți aduc fericire dacă nu le dorești. Fericirea tine de lucrurile cu care noi rezonam, care ne aduc mulțumire si satisfacție, relațiile pe care le dezvoltam de a lungul vieții, trăirile noastre, nu ne aduce fericire ceva făcut de dragul lumii
Hei. În primul rând vreau să îți spun că e absolut savuros modul în care te scârbește dragoste
Într-un fel sau altul am ajuns să cred și eu același lucru, poate că până la urmă nu e pentru toată lumea și e în regulă ca unii dintre noi să moară și singuri dacă așa se simt ei în regulă, nu văd nimic ieșit din comun sincer
Legat de părinții știi cum e că nu-i putem schimba și oricât de dificil ar fi, nu ne rămâne decât să ne doară undeva de părerea lor și dacă nu înțeleg să-i ignori pur și simplu când aduc în discuție
Eu personal am 25 de ani și nu pot să zic că am fost apropiat la modul cel mai profund de familia mea așa că nu mi se pare o tragedie
Succes tipo, îmi place exprimarea plină de atitudine
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
