Au trecut 2 luni de când mi-a murit sora cea mică...
De atunci simt cum viața mea nu mai are rost și mă distrug din ce în ce mai tare, pe ce zi trece. Nu mai sunt eu de atunci.

Am început ca noaptea să îmi aduc aminte brusc de momentele de la priveghi, când am văzut-o fără suflare acolo și la înmormântare, ce astea m-au lăsat cu multe traume...Chiar și de momentele în care ea era în viață și o vedeam peste tot și acum mă omoară gândul că ea nu mai este. De atunci mă și enervez într-un mod necontrolat și mă simt și ciudat de multe ori. Nu pot trece peste tot ce mi s-a întâmplat și nu pot accepta că o soră deja este plecată la ceruri...Și mama mea este distrusă, sora cea mijlocie tor întreabă de ea, dar noi nu mai știm ce să-i spunem.

Peste nu vom putea trece, dar un sfat dacă ați putea să-mi oferiți, măcar pentru sora cea mijlocie. Și nu mă mai judecați, fiindcă tragedia asta chiar m-a afectat enorm, chiar dacă nu o arăt mereu pe aici.

Ai putea sa te gandesti ca Dumnezeu a cerut-o in imparatia sa, era necesar ca ea sa ajunga intr-o lume mai buna pentru ca avea o chemare divina iar misiunea ta, ca sora mai mare, este sa ai grija de frati / surorile in viata pana sa iti indeplinesti datoria fata de zeitate. Ajuta-i, fi alaturi de ei si cand se lupta impotriva ta pentru ca asta este misiunea ta aici printre muritori.

(Sau gandeste-te la orice ca si cum tu esti un strajer al lor, tu fiind mai mare, ai trecut prin unele lucruri ce surorile tale nu au facut-o inca si acest fapt te face "batrana", iar o batrana poate si sa apere pe cei tineri, metaforic vorbind)

Sincere condoleanțe familiei.
Vreau să îți spun doar atât!
Dumnezeu îi ia la el pe cei mai buni oameni pentru a-i proteja de un rău. Nu îmi pot imagina durerea ta, dar trebuie să fii tare pentru cei din jurul tău pentru ca acum tu ai devenit un stâlp, un susținător!

Imi pare rau sa aud astfel de povesti, dar nu te apuca sa te gindesti la prostii cu imparatia cerurilor si alte ineptii. Sora ta a avut ghinionul de a fi in partea negativa a unei statistici. Nu conteaza de ce a murit si daca cineva anume e vinovat. Important e ca voi sa va continuatia viata. E ceva groaznic, nu minimizez tragedia, dar gindeste-te ca se intampla de zeci de mii, sute de mii de ori altora in fiecare zi. Si aproape toti au puterea de a merge mai departe. Si voi o aveti, trebuie doar sa o descoperiti.
P.S. Pentru ca sintem in 2024 si nu 1024, cu siguranta v-ar ajuta sa mergeti la un terapeut sa va ajute sa treceti peste perioada asta. Cu trimitere de la medicul de familie se poate ajunge la psiholog gratis. Nu omiteti asta. Faptul ca unii de pe net va scriu mesaje de incurajare nu e nici 10% din ce poate face pentru voi cineva profesionist. Si nu, duhovnicul care o sa va bage pe git povesti cu imparatia lui dumbniedzau nu e cineva profesionist.

Of ce trist, ce varsta avea sora ta si din ce cauze a murit?

2 anișori...
Tumoare pe creier (Cancer).

Ioana,

Imi pare rau ca ti-ai pierdut sora. Intrasem pe site dupa ani de zile doar pentru nostalgie si ti-am vazut postarea. Nu am mare lucru sa-ti ofer fiind singur la parinti si nu pot empatiza cu ruptura pe care o simti. Totusi, am simtit sa-mi deschid cont si sa-ti scriu.

Oricat de teribil ar suna, te-as incuraja sa te gandesti la urmarile pozitive a pierderii ei. Spre exemplu, durerea comuna ce va leaga acum pe voi trei — mama, tu si sora ramasa in viata. E o sansa sa fiti mai apropiati si mai uniti intre voi, sa va apreciati reciproc si sa fiti recunoscatori una pentru cealalta chiar mai mult decat daca nu s-ar fi intamplat dezastrul asta.

Cunosc o familie de 6 membrii + copii ce abia se vizitau anual inainte de moartea celei mai mici fete prin cancer la 35 de ani. De atunci incoace se intalnesc saptamanal si planifica totul impreuna. Au trecut cativa ani de la pierderea ei si apropierea asta pare sa fie permanenta. E tragic ca a fost nevoie de moartea ei pentru impactul asta pozitiv, dar nu putem decat sa apreciem ca macar s-a intamplat.

Ai sansa sa dezvolti o relatie atat de stransa cu mama si sora mijlocie pe care n-ai fi avut-o vreodata fara aceasta pierdere. Suna cinic si macabru, dar nu-ti voi vinde povesti cu ingeri si imparatia cerului. Sper ca macar iei in considerare ce-am scris.

Wow ce tragedie

Asta-i o familie fericita ca s au unit, ca restul raman tot asa...

Condoleante.
Multa putere.

Încearcă să nu ascunzi asta de sora ta cea mică. Un copil căruia i se ascunde o moarte sau lumea din jurul ei se comportă ciudat pe tema morții, va ajunge un copil ciudat și secretos, plin de alte dileme și traume la tinerețe și bătrânețe, deci psihologii susțin că moartea trebuie abordată de la vârste cât mai fragede, dar ca ceva normal.
Cât de revenit din doliu, doar timpul poate rezolva asta.
Condoleanțe și doamne ajută!

Ufff! Imi pare rau pentru pierderea suferita :-(. Nu prea exista sfaturi pentru asemenea suferinta, insa stiu ca este normal sa plangi pierderea surorii, sa porti doliu in suflet...toate starile prin care treceti ca familie sunt normale dupa pierderea cuiva drag, insa cautati sa ramaneti uniti. Surorii mai mici trebuie sa ii spuneti adevarul pe intelesul ei. Imbratisari!

Mergi la psihiatru, ai nevoie! Mereu zici ca te judeca lumea si te comporti ciudat si agresiv cu oamenii care incearca sa te ajute! Pun pariu ca nici nu ai avut vreo sora, ai avut multe intrebari sterse ( dar ele raman totusi si ai mai spus asa cu sora si acum 5 luni, dar ea tot de 2 luni a decedat). Chiar iti bati joc de oamenii care isi rup din timpul lor sa incerce sa iti raspunda?

Ai probleme grave..cu cat constientizezi mai rapid, cu atat mai bine! Mergi la medic

Mulțumesc!

Las mai jos mesajul privat primit de la domnisoara frustrata cu probleme grave! Nu are nicio sora decedata, are grave probleme

"Tu care ești un gay, mă judeci pe mine? Nu ai pic de rușine?

1. Acum 5 luni nu am pus nicio întrebare legată de asta. Luna trecută am mai pus o întrebare de genul și da, tembelule, am o soră decedată! Tu nici nu știi ce înseamnă să-ti duci un frate mai mic pe ultimul drum, ci doar te iei de mine.
2. Și dacă șterg întrebările, care este problema ta?
3. Nu a fost nimic fake din ce am postat pe site-ul ăsta.
4. Nu mă face tu pe mine agresivă, când tu nici măcar nu mă cunoști. Da, am greșit și greșesc ca îmi pun mintea cu voi care știți numai sa judecați, ca atâta va duce capul. Plus de asta, toți avem scăpări...Tu crezi ca ești mai perfect, sau ce?
5. Îmi pare rău, dar tu ești cel care are nevoie de psihiatru...Noi nu avem nevoie de bărbați gay la noi în țară! Gay-ii au mare nevoie de psihiatru.

Ti-ai găsit tocmai mie sa-mi scrii numai tâmpenii pe forum! Du-te și la alea care se *** și dă-le hate, pe mine lasă-mă în pace! Nu-ți convine, treci peste! Eu postez ce simt, cu speranța că vor fi și oameni mult mai buni decât voi, care să mă ajute și sa ma înțeleg cu ei."

acestea fiind zise...nu ii mai plangeti de mila...

Hahah si-a sters si intrebarea...domnisoara ioana e nebuna cu acte, spune povestea cu sora decedata doar ca sa starneasca compasiune si spera de fapt sa isi faca o relatie care sa plece de la chestia asta... daca incerci sa o ajuti dar se intampla sa ai o relatie sau sa nu o vrei pe ea, reactioneaza agresiv.e foarte tulburata femeia.

Hyperion, un alt user de pe aici a patit, femeia asta e nebuna, nu o compatimiti, nu are sora decedata, e doar cu mintea tulburata

HAhahahaha, cica nu avem nevoie de barbati gay? De ce, ca nu au loc saracii de femeile isterice? Vai de... nu stiu altii cum sunt, dar mie mi-a facut avansuri un gay pe Reddit, cred. De fapt, mint, si pe Reddit si pe o aplicatie de chat anonim. Well, i-am refuzat politicos, au inteles oamenii, no problem. De psihiatru au nevoie astia cu frici irationale. Cum e frica de aia de alta orieintare sexuala, rasa, sau religie. P.S. E trist, oameni buni. Fie ca a mintit, fie ca nu, privind sora decedata, atitudinea asta denota o persoana A NAIBII DE SINGURA si care SE URASTE. Efectiv. Daca s-ar privi din exterior, nu ar gasi absolut nimic atractiv sau interesant la ea. Si stie asta. Si nu vrea sa faca nimic in legatura cu subiectul, insa o tot freaca grija altora. E trist, sincer.

Cred că exagerezi... de ce spui asta despre un om care poate suferă.
1. Dacă a șters întrebarea nu înseamnă că e musai ce spui tu ci poate nu mai dorește să știe lumea de problema ei.
2. Nu toți care chiar simțim nevoia să ne și plângem pe aici, că da, ce-i drept avem mintea mai tulbure sau suntem mai sensibili și mai solitari și măcar aici simțim libertatea de a ne expune durerile, până la urmă toți fiind niște necunoscuți unii cu alții, asta nu înseamnă că gata vrem neapărat să ne facem și o relație. Și nu te supăra pe mine pentru ce o să spun, dar și dacă am vrea, nu am avea cu cine. Pe aici numai duși cu pluta există, și o spun din motivul care o faci tu ci din motivul, că doar am stat pe aici și citit întrebări masculine ge, n "Cum pot să devin mai macho și mai bad boys?" Sau "femeile din ziua de azi..." păi cu din ăștia stați voi liniștiți că nici nebunele nu mai vor să iasă. Sau mă rog, asta doar dacă nu e alt specimen de nebunie de ultim grad și atunci ar spune "da" acestor specimene de tipi.
3. Și dacă, să zicem, tipa asta ar fi nebună, nu e treaba dumitale să o judeci și mai ales să o faci public și așa. Nu uita că jumătate din această platformă suntem oameni introvertiți sau ceva mai solitari și aici ne găsim un refugiu sub anonimat scriind și pierzând vremea și uneori plângându-ne viața, fix tocmai pentru că acea jumătate suntem oameni cu mici dezechilibre emoționale sau chiar tulburări și da mai grav, boli psihice și de aceea și postăm la naiba aici, că aici ne găsim refugiul de a ne mai plânge de milă sau a ne mai expune durerile și chiar dilemele existențiale, ceva ce în ziua de azi, în realitate chiar nu mai putem face. Deoarece socializarea de azi, a ajuns doar o caterincă crasă și o socializare de fațadă. Așa că, dacă e nebună, e dreptul ei să fie nebună. Acest mesaj al tău, poate cel mult își avea rostul dacă tipa cerșea bani pe forum și se dădea nu știu cine cu nu știu ce poveste, dar faptul că și e nebună și atât, nu e problema dumitale. Fix de aia am plecat și eu de pe acest forum, am realizat că nici aici nu există empatie ca și în viața reală, de altfel. Și da, unii dintre noi chiar am crescut cu părinți super empatici și superprotectivi așa încât avem pretenții de la ascultători, la multă empatie și înțelegere. Și eu m-am tot plâns pe aici de dilmele și problemele mele și tot empatie am așteptat și eu de la cititori. La un moment dat am găsit-o, apoi parcă la toți le-o luat mintea și nimeni nu a mai empatizat cu nimeni și forumul a devenit la gel de gol ca și lumea de azi. Un loc pustiu, dar chipurile plin de socializare, o socializare la fel de goală ca și acest forum.

1. Eu sunt aici, in timpul meu liber incercand sa ajut oameni. O fac cu cel mai mare drag dar daca lumea inventeaza probleme, ma deranjeaza personal, pentru ca eu incerc sa ajut si ea isi bate joc de mine? Are sens?

2. Am discutat cu ea in privat dorind sa o ajut, aceeasi atitudine agresiva. Daca iti cauti un iubit spunand ca ti-a murit cineva drag si speri la compasiune si apoi reactionezi agresiv si ciudat daca tipul are relatie... e o problema nu crezi?

3. Daca cineva vrea sa te ajute si tu ii raspunzi nasol si daca are relatie il injuri si zici ca e un dobitoc este o problema

Ma repet, ea spune chestii aici care nu sunt reale si apoi duce discutia in privat ca sa ajunga la o relatie... iar daca nu ii iese, este foarte agresiva.Scuza-ma ca nu pot sa inghit asta. tu poti?

Și mă rog, de ce un tip cu relație răspunde la fete pe aici?! Dacă ai relație ar trebui să te ocupi de relația ta, nu să vorbești nici măcar compasional fetelor pe aici. Până la urmă, oricum ar fi, atâta timp cât ai relație, dar dorești să ajuți poți să ajuți alte persoane căsătorite ca și tine sau băieți, bărbați, tocmai ca să eviți astfel de situații.

Deși ok, acum că spui așa problema, nu e tocmai ok. Adică nu e nimeni obligat să iasă cu nimeni pe aici și mai ales nu să existe disperați sau disperate. Până la urmă e un forum de ajutor și ceva socializat, nu de dating. Doamne fere, credeam că aici sunt doar oameni suferinzi, cu chiar ceva probleme reale și poate ceva mai antisociali de a vorbi în public, dar ok să vorbească aici, dar acum îmi confirmi realitatea, chiar sunt mulți duși și pe aici.
De aia nici nu mai intru pe aici. Nici nu știi în cine să mai crezi.
Îmi e dor de vechii TpUași care văd că s-au cam evaporat de pe aici. Sau ori nu îi mai găsesc eu. Trist. Altă viață când am apărut eu prima dată pe TPU sau doar eu am avut impresia asta, habar nu am. Oameni funny, oameni nice, simpatici, dar s-au cam evaporat până și ăia. Trist. Sau or fi murit, habar nu am.

Sunt oameni ok si acum, dar e ca si in viata, 1 ok la 100 ciudati, de ce te-ai astepta la altceva?

Eu nu consider ca daca ai relatie nu mai discuti cu persoane de sex opus, nu asa functioneaza, altfel unde mai este increderea, iubirea, respectul?

Eu chiar mi-am dorit sa o ajut, crezand ca are o problema reala. Sunt aici sa ajut, nu sa isi bata cineva joc de mine si de timpul meu. Si cred ca am ajutat oameni pe aici, sunt o groaza cu care am conversat in privat pe diferite probleme de natura sexuala ( acesta este domeniul meu de activitate) dar nu ma limitez la atat.
Bine ai revenit totusi pe TPU, daca ignori anumite specimene, chiar e un loc fain.

Si ca sa ma fac inteles, ajut cu drag pe oricine chiar are o problema reala si pe care chiar il pot ajuta, am empatie si nu judec pe nimeni pentru nimic, lucrez zilnic cu oameni intr-un domeniu in care nu as putea sa lucrez fara sa empatizez...dar nu pot sa accept sa iti bati joc de mine...pentru ca nu e corect, iar fata asta, fix asta face, isi bate joc de noi

Și totuși e mai safe să fii safe, mottoul meu. Spre exemplu eu sunt singură și motto-ul meu este ca orice aș face să nu mă împrietenesc niciodată cu oameni căsătoriți și nu doar că cei de sex opus, cu care chiar nu doresc să am nici o legătură, dar mi-am propus ca nici măcar cu femei căsătorite să nu-mi leg o prietenie (cel puțin, nu un mai mult de un salut pe stradă, un la mulți ani de sărbători și cam atât) deoarece merg pe principiul că niciodată nu știi de unde sare iepurele și așa, sincer și de ar fi să fiu mai solitară și fără prieteni toată viața, aleg această idee să o aplic, deoarece vreau să știu că atunci când pun capul pe pernă am conștiința împăcată și nu am fost eu ispita cuiva sau destrămătoarea de căsnicii și până la urmă nu numai chiar și de relații. Deci de noi ține totuși ce alegem în viață.
Clar acum nu spun că sunt adepta oamenilor care dacă au o relație trebuie să stea bot numai împreună. Eu chiar sunt adepta oamenilor liberi și a timpului lor personal, ba chiar a oamenilor care chiar dacă au relație sau căsnicie până la urmă știu să se distreze chiar și singuri că până la urmă vedem clar că nimic nu e sigur în viața asta. Mulți se căsătoresc și au familii chiar fericite, dar le ia pur și simplu viața câte un membru și atunci trebuie să înveți să trăiești și singur. Însă îmi susțin părerea. E mai bine să stai departe de ispite și de probleme pe care mai târziu le vei regreta. Căci oricum ar fi, nu e ok să rupi o căsnicie, mai ales dacă acolo există și copii. Și e mai safe așa pentru liniștea ta, părerea mea. Și asta o expun la tot TPU-ul că tot ai adus vorba de subiect. Și uite-mă iar în dezbateri existențiale. Dar chiar așa gândesc, e mai safe să fii oleacă precaut în viață și până la urmă și această atenție e tot oferită partenerei/partenerului tău. Evident fără a face exagerări și în această direcție.
Cât de fata aia ok, am înțeles acum, nu e chiar cine susține că e. Trist că există și astfel de oameni.

Da, pot sa inteleg opinia ta si o respect chiar daca nu o impartasesc. Eu sunt pe principiul ca vorbesc cu oricine, nu ma limitez, desi mi-am luat-o de multe ori din acest motiv. Probabil ca intr-adevar daca aveam o relatie heterosexuala as fi avut mai multe probleme pe partea asta dar avand in vedere ca atat eu cat si partenerul meu lucram in general cu femei, nu este cazul. Este posibil sa ai dreptate, nu te contrazic, poate e mai safe cum spui tu dar eu simt ca iti limitezi viata...iar eu nu prea iubesc limitele de acest gen

Rogte pentru el