Buna,acum ceva timp am intrebat daca e bine daca ca mi-am creat un cont fals de Facebook pentru a vorbi cu tatal meu care ne-a abandonat pentru o femeie cu alti copii pentru a afla ceva de el pentru ca efectiv nu stiam nimic de el decat ca a facut o fata cu ea.
Azi din curiozitate,l-am cautat pe baiatul femeii cu care el este si m-am descarcat efectiv pe el! Apoi mi-a parut rau ca i-am dat msj,el si-a dat seama ca e ceva la mijloc si a intrebat daca-s eu, contul fiind fals. Mi-e oarecum ca-i arata mesajele zicandu-i ca -s eu si eu nu vreau ca prima lui impresie despre mine, dupa multi ani sa fie aia. Ce vreau sa stiu, daca e bine sa fiu interesata de tatal care totusi nu-i pasa de noi!

Esti interesată de ce vrei tu,nu de ce vrea sau nu vrea el. Nu e nimic rau in a face ce simti. Impresia si o face in functie de cum vede el omul in general. Tu esti copil, nu ar trebuie sa te considere o "greseala".
Stai linistită, atata timp cat esti interesată de el, asta va poate uni, nu conteaza cand si cum.

Nu cred ca e vorba de bine sau rau ci de faptul ca e o necesitate.
Odata ce e tatal tau, simti neconditionat nevoia de a-l cauta, de a afla niste raspunsuri.

Cred ca ai procedat corect. Ai toate drepturile sa stii macar de ce.

Foarte urat din partea lui ca a plecat pur si simplu.

Este normal sa fii interesata de tatal tau, dar ce vina are baiatul ala in povestea asta? Ce i-ai zis mai exact? Si cati ani ai?

Pai depinde in ce fel esti ''interesata''. E normal sa intrebi de el si sa vezi care-i treaba, dar nu intr-un mod ciudat sau enervant. Daca faci asta, nu te mira de ce impresie o sa lasi.

Cred ca e corect ca prima lui impresie sa fie una corecta despre tine. Da, e bine sa fii interesata de tatal tau, dar nu cu conturi false, minciuni, sau razbunari pe persoane nevinovate. Daca asa intelegi tu interesaul, este bine ca tatal tau sa stie asta de la inceput. Pana la urma, e parintele tau, trebuie sa iti fie alaturi indiferent de personalitatea si educatia pe care o ai, fiind si el vinovat pentru ceea ce faci tu acum.

Nu stiu ce sa zic despre unire,adica nici nu stiu cum ar trebui sa reactionez cand ne vom vedea, daca va fi vorba.Ori sa fiu indiferenta cum a fost si este el, ori sa fiu ca si cum am trecut peste, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Uneori imi imaginez ca ma razbun pe el si nu imi pasa, alteori imi imaginez ca ma va iubi si va fi alaturi de mine.Adica nu stiu ce e cu mine si sincer nu merita sa ma gandesc atat de mult la omul asta care totusi ne a lasat cu multa usurinta, iubeste si creste copii acelei femei, este tatal tatilor, pe cand de noi a uitat...

S-ar putea sa nu fie bine, nu stiu ce fel de om e si de ce te-a parasit, poate a avut motive obiective sau nu neaparat egoiste, poate ca nu

insa ce cred sincer e ca daca nu incerci o sa regreti, mai bine incerci si te arzi decat sa te intrebi toata viata cum ar fi fost!