am 15 ani. Parintii mei sunt divortati. Mama a plecat in Italia cand aveam 4 ani. La 10 ani am mers la ea, fratele meu mai mare a hotarat sa ramana cu ea. Tata e plecat de un aproape 2 in Italia sta cu mama vitrega si sora mea vitrega. Cu mama si fratemiu am inceput sa vorbesc mai mult din 2013, mama vrea sa vin acolo dupa scoala, a spus daca vreau eu. Stau cu bunicii(vor sa fac liceul aici, si imi spun ca ii las singuri, ceea ce ma face sa ma simt prost). Nu stiu ce sa fac sa plec la mama in Italia? am sa stau cu ea fratemiu(21 de ani) sora mea vitrega de 7 ani, mamaia si tatal vitreg. ma inteleg super cu toti. Nu stiu ce sa fac. Prietenul meu( am un an si 2 luni cu el) nu ma ajuta se infurie. Tata si bunicii nu stiu ca vorbesc cu mama despre asta. Si nici nu vreau sa le zic in special lui tata ca se va enerva( e afectat dupa plecarea lui fratemiu) eu stau singura cu bunicii si ma simt singura. Ei sunt acolo in Italia si stau ca o familie... Vreau un sfat de la un necunoscut. Ce ati face in locul meu? ( mi-e frica de ce e,, Nou,, si la liceu mi-e frica sa merg. )

Multumesc pentru sfat. Mama ar vrea ca eu sa stau acolo de tot si fratele meu imi spune ca ii e dor de mine. Vreau sa merg la ei, dar nu stiu ce va zice tata + ca a spus ca vine de craciun acasa cu mama vitrega. Si stiu ca se va supara. Prietenul meu spune ca sa raman aici, si ca nu o sa mai fim impreuna daca plec. ( De pasti trebuia sa plec la mama, imi trebuia acordul lui tata, el ma tot intreba pe mine, dar nu stiam ce sa zic pentru ca prietenul meu la fel imi spunea. Pana la urma tata s-a enervat la o chestie si nu am mai plecat. Acum regret ca puteam sa il vad pe fratele meu macar 2 saptamani. Bunicii imi spun sa fac liceul aici, dar am deja 15 ani iar fratele meu 21, nu vreau sa ajung acolo cand am 18 si el saa fie la casa lui...

Multmesc pentru sfat, mama vrea ca eu sa stau acolo mereu nu doar o vara. Tata a avut grija de mine si acum nu vreau sa il supar ca vreau sa plec la mama, mai mult vreau sa plec pentru ca e fratele meu acolo. Stiu ca daca ma duc o sa fiu mai fericita dar asta ar insemna sa imi las balta bunicii si pe tata. Nu imi place sa discut cu prietenul meu tema asta pentru ca se infurie si spune ca vrea sa ne despartim daca o sa plec( parintii lui sunt foarte de treaba si mama lui mi-a spus ca daca ii parasesc... acum ma simt si mai prost pentru ca vreau sa plec.

Numai tu poti sa hotrarasti ce e mai bine pentru tine, dincolo de teama si dorintele celorlalti.Sunt inclinata sa cred ca langa mama iti va fi mai bine.

Ai de facut alegeri dificile ia-ti timp si mediteaza cu privire la aceste alegeri. trebuie sa fii alaturi de familia ta intr-un fel, toti au nevoie de tine, dar nu-i poti multumi pe toti, decat prin vizite temporare, dar iti recomand sa alegi pe unul dintre parinti in loc sa stai cu bunicii, pana la urma ei sunt cei care ti-au dat viata.

Totusi gandeste-te ca esti fata, iar mama ta te-ar putea ajuta cu mult mai multe. Eu zic ca e decizia ta. Fa ceea ce iti spun eu si te va ajuta enorm. Ia o foaie. Scrie pe ea pro si contra. la pro scrie motivele pentru care crezi ca ar fi bine sa pleci la ea, si la contra motivele pentru care nu vrei sa pleci. Te va ajuta. Asa am facut si eu, la mai multe decizii. Sper ca te-am ajutat. Bafta

Du-te la mama ta. E important sa cresti cu o mama langa tine. Daca prietenul se infurie inseamna ca nu te intelege, si nu e baiatul potrivit. De tatal tau nici nu ar trebui sa-ti pese, daca te-a parasit si el. Du-te la mama ta, e cea mai importanta persoana din viata ta.

Am facut si chestia asta. dar tot nu ma pot decide.

Mama a plecat cand aveam 4 ani..nu prea o consider mama, sunt obisnuita cu gandul ca nu am mama, si acum ca vorbesc cu ea si fratele meu ma face sa disper... am vorbit cu tata de curand si i-am spus ca am vorbit cu mama. Mi a spus ca,, O iei pe urmele lui fractu?,, bunica a spus ca nu si ca nu voi pleca, Acum chiar nu stiu ce sa fac. Mama imi spune ca a plecat ca a fost obligata(nu stiu daca sa cred, bunici mi au spus multe despre ea...) Eu vreau doaar sa fiu langa fratele meu.dar nu vreau ca tata sa se supere pe mine si nici bunicii.

Salut

Chair crezi ca conteaza ce ar face cineva daca ar fi in locul tau, si inca un necunoscut?
Cum te-ar putea ajuta un astfel de raspuns si cat de sigur si practic se poate dovedi el in cazul tau?

E strict decizia ta, implus, tu vei face ceea ce vrei, doar e viata ta... Si nu ar trebui sa iti pese de ce spunem noi, oricum vei face ce vrei. :* eu te pup, si sper sa alegi calea corecta

Nu stiu ce sa zic, eu din totdeauna am fost foarte 'mamos', si asa mi se pare normal. Cum am mai spus, nu stiu ce cuvant ar mai avea tatal tau, atat timp cat nici el nu e langa tine. Incearca sa pleci acolo in vacanta de vara, si vezi cum e, daca ramai sau nu. Ar trebui sa ti se respecte si tie dorintele, incearca sa te impui, explica-le bunicilor ca vrei sa mai stai si cu mama ta, nu e obligatoriu sa fie permanenta mutarea.

M-am gandit sa merg doar in vacante acolo, mi-e greu sa ii spun tatalui meu ca vreau sa plec in vacanta la ea ( asa a facut fratemiu si a ramas acolo). Nu prea vorbesc cu mama sau tata si cand vorbesc e ceva de genu:,, Ce faci? cum e la scoala? cum e vremea acolo? ai vorbit cu maicata/taicatu? si ce ai vorbit cu el/ea? iti trimite bani?,, nu stiu cum sa intru in subiect, ca sa le zic ce simt si ce vreau. Daca vorbesc cu bunica, imi spune sa fac liceul aici, dupa se supara si imi spune sa o las.

Ma ajuta mult sa stiu parerea unui necunoscut pentru ca daca vorbesc cu prietenul meu imi spune sa stau acasa. Am simtit nevoia sa vorbesc cu altcineva pentru ca incepeam sa innebunesc, pentru mine conteaza sa vad cum ar face altcineva.

Studiile oricum vor avea de suferit, daca aveai planuri in acest sens, nu stiu cata scoala se face afara, la scolile romanesti, ca majoritatea pleaca la munci de jos, nu ii pasioneaza cartea, ca sa zic asa.
Imi dau seama prin ce treci, ca nu ai pe nimeni aproape, dar totusi cred ca cel mai bine ar fi sa nu tii cont de ce spun cei din jur, ca totusi in situatia de acum esti singura. Nu e corect fata de tine sa nu ai cu cine sta de vorba, dar sa fii criticata pentru deciziile luate, atat timp cat nimeni nu te ajuta sa le iei.

Daca nu tin cont de ce zic cei din jurul meu risc sa ii fac sa sufere. si nu vreau asta, sunt genu de persoana care vrea sa ii multumeasca pe toti si sincer incep sa ma satur de chestia asta pentru ca eu am de suferit mereu. Prietenul meu m-a facut egoista pentru ca vreau sa plec si sa imi las bunicii. Spune ca vreau sa merg acolo doar pentru ca imi e dor de fratele meu si dupa ce voi sta o luna doua o sa vreau acasa. nu am stiut ce sa ii spun..Am vrut sa ii zic ca la sentimentele mele nu se gandeste nimeni. dar am tacut si am tinut in mine, cel mai tare imi e ciuda ca am o gramada sa le zic mamei, tatei, bunicilor si prietenului meu dar nu pot pur si simplu tin totul in mine si fac cum zic ei ca sa nu ii supar.

Nu crezi ca ar fi mult mai bine daca ai cere parerea unei persoane pe care o cunosti si care te cunoaste bine si pe tine?

Asa am fost si eu, tineam totul in mine, desi nu am avut probleme atat de stresante. De la o vreme am inceput sa nu mai las de la mine mai deloc, in special in familie, altfel se comporta cu mine de parca as avea 12 ani, desi am 21. Oricat de serios as vorbi, pana nu imi arat nervii nu ma mai baga in seama. Nu inteleg nici eu ce-i cu ai mei, nu imi place ca reactionez asa, dar uneori e mai bine sa fii egoist.
Aduna-ti tot ce vrei sa le spui, repeta-le in minte, si cand ai ocazia, 'arunca-le' pe toate intr-o discutie sau mai de preferat ar fi sa fie o cearta.
Desi nu sunt deloc un om rau, am ajuns la concluzia ca nimeni nu te ia in seama cand ai nevoie de ceva, decat daca faci asa.
In discutiile civilizate ti se inchide gura sau esti dusa cu vorba. Daca pentru cateva minute nu mai tii cont de nimic si iti spui nemultumirile care te macina de mult, o sa se gandeasca si ceilalti la tine.
Prietenul ar trebui sa dispara din peisaj, daca el considera ca o fata singura de atatia ani, crescuta de bunici, e egoista pentru ca-si doreste o familie.
Daca aveai persoana potrivita langa tine, te simteai bine oriunde, dar se pare ca nu o ai. Fa ce simti, atat timp cat ai ocazia.
Spune-i prietenului ca mergi in vacanta de vara, ca sa ai timp sa te intorci pana in toamna, daca o sa-i duci dorul (sper ca nu va fi cazul).

In afara de prietenul meu, am de cerut parerea doar unei singure persoane imi spune sa nu plec de tot doar in vacante.

Am hotarat sa ma duc in vacanta la mama, dar imi e greu sa ii zic lui tata ce vreau sa fac, imi e frica ca va reactiona urat si va incepe sa injure si sa tipe si sa imi spuna ca poate fac ca fratemiu. Multumesc pentru sfaturi.

Daca are experienta de viata si ai incredere in bunele lui/ei intentii, atunci nu ar fi bine sa ei in considerare parerea lui/ei?

Dar, indiferent de sfaturile care le primesti, e bine sa i-ai decizia ta personala si sa-ti asumi totala responsabilitate pentru tot ce va rezulta din ea. Astfel vei evita sa te plangi de soarta si sa dai vina pe cei ce "te-au sfatuit" intr-un fel sau altul.

Buna,

Hai sa stam de vorba. Vrem sa te ajutam sa-ti fie mai bine.
Asociatia Telefonul Copilului poate fi partenerul tau de discutii sau poate fi prietenul tau atunci cand te confrunti cu o problema. Confidentialitatea este cuvantul cheie in relatia ta cu serviciul Telefonul Copilului, oferit de organizatia noastra.
Apelul catre 116 111 este gratuit din retelele Romtelecom si Cosmote, de luni pana duminica, in intervalul orar 08.00 – 00.00. Mai multe poti afla si la: http://www.telefonulcopilului.ro/intrebari-frecvente
Pentru ca problemele cu care te confrunti reprezinta subiecte delicate si te-ai putea simti in largul tau mai degraba in mediul online, te indrumam sa ne transmiti mesajul tau la telefonulcopilului@telefonulcopilului.ro

Asteptam sa te ajutam!