Am 18 ani jumătate si sunt impreuna cu un băiat de 23 de ani. Vrem sa ne mutăm împreună, dar părinții mei nu prea sunt de acord. Ei tot zic ca " ce vor zice altii?". Ce ar trebui să fac?

Daca te poti intretine singura, muta-te cu el. Daca parintii sunt de aia de moda veche, spune-le sa isi faca update la realitate.

Nu trebuie sa zici ceva, doar ascultati inima, daca voi chiar va iubiti merita incercat, mereu se zice ce vor spune ceilalti (e fix treaba ta ce faci)

Nu e vorba de ce spun altii este vorba despre faptul ca voi daca va mutati impreuna cine va intretine? Tu ai 18 abandonezi scoala? Merita un baiat asta?

Adu-l acasa sa il cunoasca parintii tai, iar cand vor vedea ca e o persoana buna si capabila sunt sigur ca vor intelege si vor fi de acord sa va mutati.

Vreau sa menționez si ca ai mei se inteleg foarte bine cu el, dar nu sunt de acord cu mutatul impreuna si din cauza religiei lor, pentru ca nu sunt permise astfel de lucruri.
Nu vreau sa imi fie viata controlată de ei, dar oarecum nici nu vreau sa ii supăr prea tare.

Pleci si in caz de necaz te intorci acasa, altii o sa zica noroc si pleaca. Bagale replica aia pentru ca ti.au bagat o intrebare idioata

Aici sunt mai multe aspecte. De cat timp sunteti impreuna? Vrei sa te muti tu la el sau el la tine? El locuieste departe de tine? Sunteti amandoi pe picioarele voastre? Aveti o sursa de venit in afara de parinti? Tu ai terminat liceul? Eu sunt de parere ca doi oameni se pot muta impreuna atunci cand au o anumita stabilitate financiara si cand relatia lor e destul de solida.
Poate parintii tai sunt mai de moda veche si pur si simplu nu vor sa traiti in concubinaj ci sa va casatoriti. Sau poate se gandesc la aspectele de mai sus.

1. Religia e bullshit si cine mai vine cu aberatii de genu: sa se mute impreuna dupa casatorie ar face bine sa se mai gandeasca otara.
2. Cum zicea cineva mai sus, daca te poti intretine singura atunci nu e nici o problema.
Care sunt intentiile tale pe mai departe? Ceva planuri de lunga si scurta durata?

) la sat se intampla asa ceva, toate infos se afla pentru ca lumea comenteaza la poarta, se aud toate barfele acolo. Mama crede ca ''va fi pusa la zid de societate daca copilul ei se muta cu altul'' E o realitate falsa a ei. Nu se mai traieste vremurile din anii '80

Dacă ar fi să ne mutăm, stim deja unde vom lucra si ne-am putea întreține. Si da sunt de modă veche. Am incercat sa ii fac sa privească altfel lucrurile, dar degeaba.

Ii faza cu religia lor. Au zis ca is împotriva daca nu suntem căsătoriți.

Ce ar putea să zică alții? Ce e aşa anormal ca la 18 ani să te muți din casa părintească? Doar că trebuie să fii conştientă că va trebui să te întreții singură(şi nu, nu să depinzi de iubitul tău, că nu ştii ce se va întâmpla pe parcurs cu relația voastră şi nici nu e sănătos). Încă ceva.Ai terminat liceul? Sau eşti la o facultate sau ceva?

Dar de ce atata graba?

Pentru parintii care o ard cu casatorie and *** le recomand un psiholog. Sa te muti cu cineva dupa casatorie doar e o trauma psihologica mare de tot, sa nu mai spun ca te trezesti cu spatiul mental invadat asa dintr-o data.
Daca ai terminat scoala si te angajezi atunci iti asumi pe mai departe. Daca nu ai terminat scoala si vrei doar sa o arzi asa atunci las-o moarta.

Atunci daca nu vrei sa te certi cu ei si nu vrei sa ii faci sa se simta rusinati cand dau ochii cu lumea, casatoreste-te.
Dar eu totusi cred ca se gandesc si la partea financiara si la faptul ca esti prea mica.

Inainte de a te casatori cu cineva ar fi ideal sa convietuiesti cu acea persoana o perioada de timp sa vezi daca esti ok cu modul de a fi a acelei persoane dar parerea mea e ca esti cam mica pentru pasul asta.

Apreciez tot ce mi-ai zis.
O fată independentă oricum vreau sa fiu. Nu mi-ar plăcea sa fiu întreținută de cineva.
Am mai stat cu el câteva zile sau chiar o saptamana, doua si cred ca ne-am descurca sa stam impreuna. Am stat si m-am gândit mai mult si chiar cred ca ar fi o alegere buna doar ca ii problema cu ai mei. Cand le-am zis de mutat o zis ca ii curvie si de astea. M-am gândit să plec oricum si daca nu is ei de acord.

Religia aceea e doar a lor? Nu e si a ta?
Parintii te sfatuiesc bine. Ceea ce vrei sa faci tu se numeste concubinaj si nu iti face o imagine buna in societate indiferent daca ai o religie sau nu. In plus daca te muti cu el, tipul probabil nu se va casatori niciodata cu tine. Poate doar daca ramai gravida dar nu e sigur nici atunci. Va sta cu tine pana se satura apoi va trece la alta.

Faza ii ca stiu unde voi lucra si ii calculat tot.
Eu sunt la fel de părere că ii mai ok sa stam impreuna si apoi sa ne căsătorim daca este cazul, pentru ca ar trebui să ne cunoaștem mai bine înainte să ne căsătorim. Ai mei tot cu gândirea aia veche sunt. de aia nu stiu ce sa fac

Da, e doar a lor. Sincer pe mine nu ma intereseaza ce cred altii cum ii intereseaza pe ai mei. Pe mine ma intereseaza fericirea mea, nu poveștile altora. Si cu căsătoria nu is de aceeași părere cu tine. Cred ca intai trebuie sa vedem daca chiar ne potrivim, nu sa ne căsătorim si apoi sa fim nefericiți sau sa intervină chiar un divorț.

Ai lui ce zic? Daca nu sunt de acord parintii, eu zic sa mai asteptati. Intr-un fel au dreptate, din punct de vedere religios e curvie, dar na. Noi suntem o alta generatie. Sa nu stricati relatiile cu familiile voastre, e pacat sa va suparati parintii care v-au crescut si educat. De parinti ai nevoie toata viata si e greu cand nu ii ai alaturi.

Sunt de acord ca trebuie sa le fiu recunoscătoare pentru tot ce au facut pentru mine, dar nu pot sa imi construiesc viata dupa ei.
Ma gandesc ca daca oricum plec o sa se supere, dar dupa un timp tot o sa le treacă.

Https://youtu.be/1TX9-mb5G5I daca crezi in confesiuni poti viziona urmatorul video. Eu nu vreau sa te descurajez sa iei propriile decizii, vreau sa te atentionez pentru ca eu nu am fost la 19 ani cand am luat aceeasi decizie ca tine. Dar mi-am dat seama din ce ai mai scris aici ca stii ce vrei si ca poti fi independenta, dar ai mare grija cu cine tragi la aceeasi "căruţă".

Multumesc mult pentru toate sfaturile! Apreciez

Si e ceva gresit in asta? Hai sa fim seriosi. Stai cu un om atat cat te simti bine; in momentul in care nu mai functionati impreuna pleci, poti fi si casatorit si tot pleci daca vrei sa fii fericit. Dragoste cu forta nu se poate.

Nu e diferenta asa mare intre voi dar cred ca trebuie sa te gândești bine la ce vrei sa faci.Gasesteti intai de munca sa nu depinzi de bani lui, mergi si stai treptat câte o zi două cu el sa vezi cum va înțelegeți, dul pe acasa sa il stie si a tai mai bine si dupa ai timp sa te muti cu el.

Ar trebui să îți asculți inima.
„Alții" ăia de care se tem ai tăi au oricum de comentat, fie că tu te muți sau nu cu iubitul tău.
Dar nici tu, nici ai tăi nu trăiți cu ei în casă; în plus, orice bârfă din asta trece după două-trei zile, că sigur apare ceva „și mai și" decât „curvia" voastră.

Subscriu.

Sa iti asculti parintii. Ce crezi ca traiul in 2 fara nicio responsabilitate este mare branza? Ba din contra. Atata vreme cat nu exista responsabilitati (o relatie oficiala), concubinajul este un mare rahat si aduce doar suferinta, nu doar pe moment ci si in viitor

Esti matura observ cu varsta ca daca ai fi si cu mintea nu ti ar pasa de ce cea spun parinti tai