Am 22 de ani aproape, o relatie de 6 ani si sunt in anul 3 la o facultate. Mai am inca 3 ani de studiu. Eu si prietenul meu ne dorim un copil de foarte mult timp, iar recent am aflat ca sunt insarcinata. Ne asteptam ca parintii mei sa fie fericiti pentru noi, dar mama este foarte dezamagita, considera ca nu am sa ma descurc sa termin facultatea si ca nu trebuia sa fac un copil atat de devreme. Desi eu i-am ascultat parerea, nu imi pare rau de decizia pe care am luat-o. Cum as putea sa o mai linistesc? Sa astept sa se linisteasca de la sine?

Ii va lua un timp sa accepte, si asta este. Sa ai tact, altceva nu ai ce face.

"Sa astept sa se linisteasca de la sine?" + cel mai înţelept lucru. A avut un mic şoc dar trece

Cand se va vedea cu nepotelul/nepotica in brate, ii trece supararea

Felicitari! Eu nu prea inteleg de ce parintii au reactiile astea, dar tu nu te complica sa ii faci pe plac, asta e realitatea, tu trebuie sa ai grija de tine, nu sa tot asculti ce zice unul si altul. Important e ca voi va iubiti si sunteti ok. Probabil e perioada aia in care e prea noua vestea pentru ea si are nevoie de ceva timp sa isi puna ordine in ganduri. Tu fi linistita, e doar o ceva temporar.

Linisteste-o pe mama ta, astfel:
Tu poti cere intreruperea studiilor la facultate pe un an, dupa care sa-ti continui studiile (daca este nevoie).
Pe timpul cat vei fi plecata la ore la facultate, MAMA ta, cu experienta, va putea avea grija mai usor de copil decat tine. Oricum, orice bunica adora primul nepotel /nepotica, mai mult tu vei avea probleme sa-ti iei copilul la tine, din mana ei...

Are dreptate mama ta, acum nu iti dai seama ce inseamna un copil, va fi f greu sa termini facultatea in conditiile astea, trebuia sa faci lucrurile pe rand si iubitul tau daca tine cu adevarat la tine avea rabdare cu tine pana la 25 de ani,nu era chiar asa de mult,stii cand fugi dupa doi iepuri nu prinzi nici unul, sper sa nu se adevereasca in cazul tau si sa te descurci intr-un fel, daca te ajuta cineva cu copilul te vei descurca. Sper sa nu te dezamagesc vreau sa fiu realist, faptul este implinit nu se mai poate face nimic, decat sa fii inteleasa.

"Eu si prietenul meu ne dorim un copil de foarte mult timp"...de cand? De cand aveai 16, 17 ani?
Abia ai 22 de ani, o facultate in curs, probabil si iubitul tau la fel.Cine iti va creste copilul? Mama? Normal sa nu fie incantata.
Nu te acuz ca ai facut un copil acum,dar cred ca ar fi trebuit sa te gandesti si la posibilitati,oportunitati.O sa vi sa spui ca tie asigurat viitorul ca faci facultate dar inca nu e terminata, sau ca lucreaza iubi, dar e doar un salariu in conditiile in care voi nu veti putea sta ani de zile cu mamai iar chiria, taxele, mancare trebuiesc pletite cu bani.
O sa iti ingheti un an cel mai probabil dar nu o sa poti sa o mai reiei dupa.O sa trebuiasca sa stai acasa cu bebe iar dupa sa mergi la munca sa il intreti.
Mama ta poate se va obisnui, dar nu te astepta la minuni.

Si o colega a ramas in anul doi. Si nici nu a inghetat anul si acum termina. A venit la facultate cat a putut. A venit si la examene sa isi faca creditele. Din punct de vedere al educatiei nu a avut probleme. Daca ai ajutor de la prietenul tausi de la parinti, nu este nici o problema. Si nu au de ce sa fie dezamagiti

Te-ai cam grabit. Copilul era bine sa il faci dupa ce te casatoreai cu prietenul tau si bineinteles dupa ce terminai studiile. De asta nu e multumita mama ta. Nu stiu cum de ai crezut ca se va bucura.
Acum tot ce poti face e sa incerci sa o impaci pe mama ta, sa-i spui cat de mult ti-ai dorit acel copil si sa o faci sa inteleaga ca nu te-ai gandit la toate aspectele dar ca vei face totul sa fie bine, atat pentru tine cat si pentru copil.

Buna! da, ai dreptate, am exagerat sa spun "de foarte mult timp".
Iubitul are un serviciu stabil;
Eu lucrez de acasa cu contract de munca in proiectare-desenator 2D;
Familiile noastre stau intr-un oras iar noi locuim in orasul unde am facultatea (nu vreau sa le denumesc), deci clar iese din discutie ca mama sa imi creasca copilul. Are si ea viata ei, serviciul ei, nu mi-as permite sa am asa o pretentie.
In schimb, viitoarea soacra s-a oferit sa stea cu noi cat va fi nevoie sa ne ajute acele cateva ore, odata la cateva zile, sa stea cu copilul.
Faptul ca faci o facultate sau 3 facultati nu iti asigura cu nimic viitorul. eu lucrez in domeniul in care studiez inca din primul an, de aceea consider ca siguranta materiala o avem. mi-as dori doar ca ea sa inteleaga ca noi suntem fericiti si sa fie fericita macar putin pentru noi.

Apreciez sinceritatea raspunsului dvs. Am crezut ca se va bucura deoarece sunt singurul ei copil, si stia ca imi doresc sa imi intemeiez propria familie cat mai curand. Noi nu ne permitem sa facem nunta, in schimb din salariile pe care le avem ne-am permite sa facem fata cheltuielilor ce vor aparea. Iar noi ne-am gandit cam la toate aspectele, si am considerat ca ne vom descurca...

Apreciez varianta pe care ai prezentat-o! insa facultatea nu este in acelasi oras cu domiciliul nostru, iar mama are si ea serviciul ei. Viitoarea soacra s-a oferit sa locuiasca ea cu noi si sa ne ajute cand va fi nevoie. iar eu nu voi intrerupe studiile pentru ca acea facultate nu mi se pare chiar atat de solicitanta, decat in unele perioade ale anului.

Daca faci facultatea la distanta (frecventa redusa), atunci poate vei putea face fata.
Tine cont insa de 6 saptamani dupa nastere, cand nu poti participa la examene, respectiv de alaptarea copilului (ce trebuie facuta la intervale orare regulate, in interesul copilului).
Nu te sfatuiesc sa fortezi copilul la consum de lapte praf, fiindca dezvoltarea va avea de suferit (fata de laptele supt de la mama)!