Buna, am 26 de ani am avut o relatie de 8 ani jumătate cu un băiat. Am locuit impreuna 4 ani, noi gândim diferit si mereu ne-am certat, mereu ne-am contrazis, avem idei de viata si planuri diferite si gusturi diferite. E prima iubire, are un caracter slab si fizic dar are suflet bun e prea naiv si nu are nici multa educație, ii place sa iasa cu gașca mare de prieteni si e foarte foarte apropiat de cele 3 surori mai mari ale lui. Apropo foarte posesive si geloase si manipulatoare, sta sub papucii lor, nu m-a aparat in fata lor si s-a certat cu mine să le apere pe ele desi ele au gresit mult fata de mine. A avut si prieteni profitori si falși, i-a aparat pe ei nu pe mine, s-a certat cu mine pentru ei, nu are ambiții, a amânat mereu căsătoria si copiii, el e mai mare cu 1 an jumate decat mine. Surorile lui sunt ca niște soacre pentru mine m-au innebunit, mereu vrea să-și petreacă timpul liber cu ele iar eu nu mai voiam pentru ca m-au jignit mult si se ducea singur la grătare, petreceri, plimbări cu ei. Mereu am tras de el sa facem ceva, stagnam, ii place foarte mult să bea si sa fumeze mult. Eu urasc asta, o perioadă m-a mintit ca le lasa dar nu e asa, nu vrea, nu poate, nu a făcut nimic pentru mine in anii ăștia si m-a dat la o parte pentru surori. E foarte rece si tacut, ii place mult distractia iar eu sunt o fire mai retrasa, imi place sa calatoresc, sa ma plimb, sa citesc, sa merg la un film dar el a vrut mereu cu gasca si cu surorile. I-am zis sa plecam departe de surori a zis nu, eu nu ma despart de surorile mele pentru tine pentru nimeni, eu nu ma cert cu ele. Chestia e că l-am iubit mult si inca mai tin la el, nu o sa il uit niciodată, l-aș vrea inapoi. Nu stiu de ce poate pentru ca e prima iubire si am facut atatea pentru el, am renuntat la atatea, am luptat mereu pentru el, dar am obosit sa trag singura. Isi iubeste numai surorile, pe mine nu, el zice ca nu e adevarat dar asa arata. De cand m-am despărțit de el s-a mutat sora lui mai mare într-o cameră cu el unde am investit atat in garsoniera aia si am plecat doar cu inima franta iar ea imi foloseste lucrurile si casa unde am stat si doarme in pat cu el. E normal asa ceva? Oare de ce il mai vreau inapoi, ma merita omul asta? Recunosc m-am dus să îmi caut pe altul dar tot la el imi e gandul si el mai tine la mine, ar merita sa ma împac cu el? Sora lui si-a trecut casa pe numele ei de cand eram impreuna pe numele ei si a lui si ea stătea cu o sora in 2 camere si cumnatul dar ea a născut si s-a mutat cu fratele într-o cameră in patul meu si masina si mobila si tot ce am investit nu mi-a dat inapoi nici bani nici lucrurile si nu am acte pe ele, mai merita el? Merita sa ma împac cu el?

Nu

Uau, ce obositor! Scriai acolo la un moment dat ca iti place sa citesti, intrebarea mea e: de punct, virgula, semnul intrebarii, semnul exclamarii, stii ceva? E deosebit de obositor si de dificil de inteles ceea ce ai vrut sa povestesti tu aici tocmai din aceasta cauza.
PS:am citit de 2 ori ca sa inteleg o data.
Acum revenind la intrebarea ta: Din moment ce prietenul/concubinul/iubitul tau a renuntat la tine in ideea de a le fi aproape celor 3 surori pe care le stimeaza in mod deosebit ar trebui sa intelegi ca intotdeauna ele vor fi cu loc in fata ta in inima lui, si daca tu asta iti doresti atunci intoarce-te de unde ai plecat. Mai mult decat atat, faptul ca respectiva locuinta in care tu spui ca ai investit e pe numele ei trecuta, tu nu prea ai nici o putere din moment ce nu exista nici un act cu numele tau, cat despre faptul ca doarme cu una dintre surori cu el in pat n-as putea sa ma pronunt, poate ca dorm ca simpli frati sau poate comit vreun incest, problema lor, viata lor. Tu la 26 de ani ar trebui sa fii mai stapana pe tine, sa incerci sa iti cauti un om care sa te puna pe tine pe primul plan, sa imparta cu tine patul si nu cu sora/surorile, sa te incurajeze, sa te iubeasca si sa nu renunte la tine in detrimentul altora. E normal sa iti fie greu sa te dezlipesti total de el pentru ca ati acumulat amintirii si lucururi impreuna, dar asta nu inseamna ca trebuie sa traiesti intr-o continua atmosfera tensionata, decat daca iti place asa. Deci sfatul meu:vezi-ti de viata ta, esti inca tanara poti cauta un om langa care sa incepi sa traiesti frumos asa cum banuiesc ca iti doresti. Mult succes!

Multumesc chiar am scris totul in graba stiu si eu de semne de punctuatie e foarte logic si foarte bine gândit sfatul tau

Cu placere, sper sa iei cea mai buna alegere in ceea ce iti priveste viitorul!

Eu sunt conștientă de toate astea, doar ca imi e greu sa ma desprind de trecut poate a fost o dependență emoțională sau chiar o obsesie dar nu o iubire sănătoasă.E foarte greu sa uit.

Te cred si te inteleg, dar cu toate astea viata poate fi traita frumos si dupa o astfel de experienta! Totul e sa sa vrei, decizia e la tine!

Este normal ca dupa 8 ani de zile sa ii simti lipsa.Si eu am avut o relatie tot de atatia ani si nici eu nu ma intelegeam cu ai lui si mai multe.
Cert este ca trebuie sa stii ca nu trebuie sa stai niciodata cu un om ce nu face compromisuri pentru tine, ce nu te apreciaza, nu te respecta si sta dupa fundul familiei.E greu sa treci peste e clar dar vei reusi daca vei inceta sa te gandesti zilnic la el si iti vei ocupa timpul si cu altceva.

Nu, lasa-l naiba eu nu stiu cum ai putut sa stai atat langa un asemenea om

Cum sa te impaci cu asemenea ratat?