Bună, am 26 de ani, am niște probleme acasă foarte mari, în sensul ca: nu am nici un fel de condiție (asta de când eram clasa a 5a și nu este vorba de bani, ci nu au vrut), apa calda, căldură, nu am gaze sau vreo sursa de căldură, iar problema mea cu părinții este la fel, daca vin de la munca și au nervi ii varsă pe mine, orice as face nu e bine și ma critica mereu, vor sa fac numai ce vor ei. Tatăl meu ma injura uneori ma mai și bate atunci când bea, am niște prieteni plecați în străinătate și as fi vrut sa ma duc, dar îmi impun acest lucru, chiar dacă plec pe banii mei. Am și un prieten și nu știu dacă as spune tot ceea ce mi se întâmpla acasă și toate probleme mele, credeți ca m-ar lua de aici sau m-ar părăsi, tot ma gândesc dacă sa ii spun adevărul sau nu, îmi este foarte rușine de aceea ce trăiesc și de ceea ce mi se întâmpla.

Ai 26 de ani, nu-i mai lăsa să facă așa ceva! Dacă vă știți de mult și ai 100% încredere în el, spune-i prietenului tău și, în cazul în care te primește, mută-te la el. Și asta cât mai repede.

La 26 de ani deja trebuia sa fi căsătorită.

La varsta ta nu te tine nimeni pe loc decat TU
Nu pleca cu prieteni ca aia te duc la produs
Pleaca pe picioarele tale ca la varsta ta ar trebui sa fi capabila sa ai un job

E la risc; dacă ii spui poate te ajuta, sau poate își bate joc de tine in sensul ca te va bârfi tuturor, și denigra. Tu îl cunoști cel mai bine, tu poți lua aceasta decizie, dar la greu putini te înțeleg și te ajuta. Prietenii nu prea mai exista în ziua de azi, ci doar scopuri, interese. Prieteniile reale sunt formate din copilărie. Cred ca ar trebui sa fi independenta, sa nu depinzi de nimeni. Poate ar putea sa te ajute prietenul tău, dar nu e ok sa ai în nimeni 100 % încredere in afara părinților tai.

Buna Cred ca, in primul rand, ar trebui sa intelegi mai mult faptul ca indiferent de varsta pe care o ai, ceea ce fac parintii tai nu este corect. Viata ta nu ar trebui sa fie dictata de ei. Si asta pentru ca este viata ta, tu ar trebui sa fi stapana pe propriile decizii si sa faci ca visele si dorintele tale sa devina realitate. Ei ar trebui sa fie mai mult doar niste observatori in tot procesul asta si sa te ajute la nevoie, nu sa te doboare. Ceea ce fac ei in momentul de fata este doar sa te darame si asta vor continua sa faca cat timp tu le vei permite asta. Incearca sa intelegi ca in mare parte doar tu poti schimba situatia asta. Si nu ar trebui sa iti fie rusine sa ceri ajutorul. Doar un prost ar putea rade de situatia ta si te-ar judeca pentru ceea ce traiesti. Pana la urma cu totii suntem diferiti si avem adesea probleme diferite. Dar, incearca sa iei masuri, sa te impui mai mult in fata parintilor tai si sa te indepartezi cat mai mult de ei. Daca tot ai un job, poate poti reusi sa iti strangi cumva niste bani pentru a te muta in alta parte. Poate poti vorbi chiar si cu prietenii tai despre problemele tale si chiar sa rezolvi cumva sa stai la unul dintre ei pentru o vreme, pana te-ai mai pune pe picioare. Si incearca sa ii spui si prietenului tau despre situatia ta, poate chiar el te va putea ajuta. Iar daca te va parasi din cauza asta, atunci inseamna doar ca el nu a fost omul potrivit pentru tine si ca probabil cel potrivit tie va aparea si el la momentul potrivit. Doar ca pana atunci va trebui sa incerci sa iti schimbi viata, daca asta este ceea ce iti doresti
Si eu te-as sfatui sa suni sau sa mergi chiar la politie atunci cand tatal tau mai devine agresiv si te abuzeaza chiar si fizic. Pana la urma nimeni nu are dreptul sa ridice mana asupra ta si nu ar trebui sa permiti asta cuiva, chiar daca este vorba de parintii tai.

Problema ta este dependenta de parintii tai.

In pimul rand un loc de munca. Apoi o locuinta cu chirie. O sa fie greu, dar nu impsibil.
La varsta ta eram departe de parinti, aveam loc de munca si locuinta cu chirie. Eram independent de familia parinteasca.

Ma bucur pentru tine, doar ca ei îmi interzic acest lucru.

Daca voiai sa schimbi ceva plecai de la 18 ani de acasa, nu suportai tot chinul asta cu gandul ca "trebuie sa ma salveze cineva"

Tu poti si singura sa iesi din impasul asta, ai incredere in tine. Incearca sa filtrezi ce-ti rastesc parintii si sa faci cu putiinta sa iti gasesti o viata in alta parte. Uita-te pe LinkedIn si altele, cursuri online gratuite, YouTube etc. Sa discuti cu cineva e bine, sa-ti spui oful, dar nu-ti pune fericirea in mainile cuiva. Tu esti cea care ar trebui sa ia decizii legate de cum vrei sa fii. Spor

Daca nu depinzi - din punct de vedere al traiului - de ei nu au cum sa-ti interzica. Iar daca tu vrei sa pleci din casa lor si ei iti fac sicane poti sa le faci reclamatie la politie. O persoana adulta - de 18 ani si mai mult este independenta si fata de parinti. Ei nu pot sa-ti impuna ce sa faci.

In primul rind, nu trebuie sa iti fie rusine de ceea ce ti se intampla. Nu e vina ta! In situatia ta sunt multe familii cu parinti/barbati alcoolici. E o situatie trista, dar tu nu trebuie sa te simti responsabila pentru ea.
Zici ca lucrezi. Asta e extraordinar. Inseamna ca poti fi independenta. Total. Iti faci bocceluta si pleci de acasa. Alta solutie viabila nu ai, ori traiesti viata de iad cu critici si batai, ori iti faci viata singura, cum crezi ca e mai bine. In ziua de azi, gasesti rapid pe undeva o camera cu chirie la 500 de lei, unde sa poti sta linistita. Totul e sa astepti pana la salariu, intre timp sa cauti ceva ce iti convine (pe net sunt n anunturi de genul acesta, poti gasi usor ceva convenabil, cu putina sansa si la mai putin de 500 de lei), si sa iti iei banutii si sa pleci.

In strainatate sa nu mergi. E prea periculos. Mai ales daca arati binisor. Chiar daca ai prieteni, si crezi ca ii cunosti. Traficul de carne vie e extrem de raspindit. Nu risca sa faci ceva ce poate vei regreta mai apoi toata viata. Ar fi un alt iad in care te-ai arunca, mult mai oribil.

Cit despre prieten, eu zic sa ii spui. Chiar daca risti. Daca iti e prieten adevarat, va intelege situatia, si va cauta sa te ajute. Dar nu incerca sa te muti cu el din prima. Sunt destui profitori care incearca sa abuzeze de situatia unei persoane aflate intr-o situatie dificila, aceste persoane fiind sensibile, vulnerabile datorita problemelor prin care trec. Daca nu va intelege situatia, eu cred ca nu e demn de dragostea ta, meriti ceva mai bun, pe cineva care sa te accepte cu problemele cele ai, caci asta e dragostea, accepta totul. Spunindu-i, il pui in fata unui test, vei putea vedea daca chiar te iubeste, sau daca sunt doar vorbe cand ti-o spune. Daca te pareseste, trebuie sa iti iei inima in dinti si sa mergi mai departe cu gandul ca, cindva, soarele va rasari si pe strada ta. Si te asigur ca o va face.

De ce? Pentru ca o spui tu?

Are job, trebuia sa citesti cu atentie. "daca vin de la munca și au nervi ii varsă pe mine".

Si daca chiar iti interzic, ce are daca treci peste interdictia lor? Intii ar trebui sa te iubesca, esti copilul lor, si apoi sa vina cu interdictii, abia atunci cand te vei simti bine acasa. A, ca se rup relatiile, si probabil te inspaiminta gandul singuratatii? In sensul asta, va fi dificil, dar ii vei face fata. Ai 26 de ani, probabil esti o fata cu capul pe umeri odata ce ai un job, asa ca ar trebui sa te detasezi. Mai tirziu, relatia cu parintii tai se va reface, poate chiar ei vor accepta situatia si te vor cauta. Bunica mea avea o vorba: "Singele apa nu se face!" Ai sange din singele lor, mereu va exista o atractie catre tine, esti totusi copilul lor.

Cred că părinții ei au job, nu ea. Când vin ei de la munca. Ea a zis că i s-a interzis să se angajeze, ceea ce e aiurea rău de tot.

Are si ea job. Si inca unul cit se poate de respectabil (am vorbit cu ea). I s-a interzis sa mearga la lucru in strainatate. Parintii ei ii interzic absolut orice.

Pai de ce sa nu-i zici iubitului tot? Daca te place te va lua de acolo.
Dar tu de ce nu te muti de acolo? Ca daca ai servici te poti muta fara probleme.