Bună! Am 33 de ani și nu știu cum sa fac. sunt singura la părinți, am fost căsătorită, am stat cu fostul la ai mei, am fost plecați în străinătate vreo 2 ani împreună și am divorțat. M'am întors la ai mei. Mama mi-a spus atunci ca oricum nu o sa mai "iubeasca" niciun alt viitor iubit de al meu. Am mai avut o relație după divorț, cu care inițial mama a fost de acord, apoi nu. Ne'am despărțit, și acum sunt cu altcineva de 7 ani. Acum simt ca sunt iubita cu adevărat. Sunt fericita. Mama la fel, a fost de acord la început, apoi nu. Ea nu suporta sa nu dorm acasă. Am fost certata cu el de 2 ori, și la nervi, i'am povestit mamei unele lucruri. Acum, nu știe ca suntem tot împreună. Mi'a zis cândva ca dacă ma împac cu el, sa plec la el de tot. El vrea sa ma mut la el. Dar faptul ca nu am plecat de acasă pana acum. face despărțirea grea. cred ca toți oamenii se cearta, ea parca ar vrea sa nu ma supere nimeni niciodată. Asa o fi normal.Dar ma controlează mereu, dacă ies undeva, sa ii trimit poze, ma suna cu videocall, zice ca nu are încredere în mine..cum sa îmi iau curajul sa fac ceva?

Lasă, ai timp până la 60 de ani să te muți de lângă părinți.

Muta-te, Dumnezeule...

Daca mama ta nu intelege ca nu mai ai 7 ani trebuie sa o faci tu sa inteleaga, muta-te daca asta iti doresti, certitudine 100% nu o sa ai niciodata in viata cand vrei sa faci ceva, ori ramai pe loc si o accepti pe mama ta cu tot cu controalele ei, ori iti faci curaj si pleci daca asta iti doresti, ai nevoie de aprobarea ei sa iti faci viata?

Esti adult in toata firea, cand ai de gand sa accepti ca e responsabilitatea ta sa iti porti de grija si sa intemeiezi o noua famile daca iti doresti asta. Din cate inteleg mama ta pare o persoana destul de toxica care te manipuleaza pentru interese proprii ceara daca nu iti dai seama de asta. Si prin asta ma refer la faptul ca nu te lasa sa pleci de langa ea, de asta nu iti va accepta nici un partener indiferent cat de bun va fi el. Te conditioneza si e over-protectiva, deschide bine ochii. Eu zic sa te muti si sa incerci sa fii pe cat de mult independenta fața de ea, inpune limite. E vorba de viața ta, traiesti-o cum vrei si consideri ca e mai bine pentru TINE. Sper ca te-am lamurit puțin. Si nu te speriata ca daca te desparti de prietenul tau ai sa ramai pe strazi, esti fata mare trebuie sa te descurci.

Păi aia e, ca nu mai suport controalele astea. Mi se pare penibil, cu orice ies, la max 30 min mă sună și toată lumea întreabă " e mămica?". Dacă merg la vreo prietena trebuie sa stau cu ochii pe ceas, ca dacă zic ca vin acasă la ora 21 și ajung la 21.05 îmi spune ca mereu fac asa. îmi trebuie curaj, dar ma doare, ca mi-a spus ca dacă ma împac cu el și plec, sa uit ca am familie din partea mea. și nu știu ce le'a spus și bunicilor (părinților ei) ca la Crăciun am fost la ei și bunica mi-a zis " sa fii cuminte și singură, ca nu îți trebuie nimeni". Cred ca trebuie sa plec și treaba lor.

Exact. Și când am plecat în străinătate cu fostul soț, o lună nu a vorbit cu mine deloc! Știu ca e toxica, și mă afectează și psihic treaba asta. Dar nu mai suport, vreau o viață normală. Am încercat sa vorbesc cu ea în toate modurile, și frumos și calm, și cu scandal, maxim nu vorbește cu mine câteva zile, apoi isi revine. Și mereu îmi spune ca nu o sa îmi fie bine nicăieri dacă plec de la ea. Și mai rău e ca tata nu iese din cuvântul ei, și ii da dreptate ei. Dar el e mai mult plecat, nici nu îl interesează ce se întâmplă pe acasă. O sa îmi fac curaj, chiar azi, cu toate ca ma gândesc ca le stric perioada asta!

Ar fi cazul sa te muti la casa ta cu partenerul tau. Nu poti sta la nesfarsit cu mama ta. Trebuie sa ai si tu familia ta.

Trebuie facuta sa ințeleaga ca e spre binele tau, cu toate ca o macina gandul ca ramane singura( nu trebuie sa fie cazul). Acum ca ai menționat de tatal tau, asta e 50% din problema. Faptul ca el nu are autoritate alfa sa preia toate responsabilitațile de barbat la voi in familie, mama ta a rasturnat balanța puterii si ea a preluat energia dominanta. Practic ea e seful in casa si voi cantați dupa cum va spune ea. Aici e un joc pshiologic pe care tu trebuie sa inveți sa-l castigi. Cum decurge relația cu partenerul in momentul actual? Iti ofera sprijin, crezi ca sunteți cababili sa locuiți impreuna? legat de situația ta financiara, lucrezi in momentul de fața, reusesti sa te intreții singura? Tu practic ai nevoie de spatiu si timp sa stai departe de mama ta si sa vezi cum te descurci tu, aici fie vorba ca locuesti cu cineva sau singura ( ce puțin pentru o perioada). Eu unul ma gandesc ca cel mai bun scenariu e sa te vezi tu la casa ta impreuna cu partenerul tau, fie ca-i comvine mamei tale sau nu. Gandeste-te ca timpul trece, nu vrei sa te prinda trecuta de 40 de ani langa ai tai singura…e o perspectiva ingrijoratoare zic eu, banuiesc ca si tu esti constienta. Asta nu inseamna sa nu pastrezi o legatura cu ei daca se poate, gen vizite de sarbatori sau ajutor reciproc daca e cazul. Da nu locuit impreuna cu parinții, nu in aceiasi locuința ca nu faci harem! Vorbește cu partenerul tau, vezi ce spune daca va puteti muta impreuna pe viitor, fie cu chirie pentru o perioada, fie la el ( si mai bine daca are locuința lui) si plecați de acolo cu toate ca nu o sa fie usor, da o sa te descurci, ai incredere in tine. Si daca nu faci asta ai sa ramai in punctul asata pentru tot restul vieții tale. Usor, cu calm pune-te la treaba si daca mai ai nelamuriri scrie-mi.

Am plecat ieri. Ideea e că ei mi-au spus ca dacă vreau sa fiu cu el, sa plec de acasă. Asa ca mi-am luat lucrurile și am plecat. Momentan am venit la partenerul meu, el sta la casa, e și mama lui, în vârstă, dar nu ne întâlnim neapărat. După Sărbători necautam ceva sa ne mutam separat. Doar ca nu aveam cum sa ma întâlnesc cu el, dacă rămâneam la ai mei, pentru că ea ma suna mereu, sau cerea poze. ceea ce e penibil la vârsta mea. Ma gândesc ca, în timp, o sa accepte situația. da, eu am job, dar ce e drept, la părinți acasă nu prea aveam responsabilități financiare. Însă e momentul sa iau atitudine, și de ieri chiar fac asta. Îmi e greu, practic, în 33 ani, maxim 2 ani am fost plecata de acasă, și e greu, dar partenerul meu e înțelegător, ma iubește și nu vrea decât sa ma vadă fericită. cu toate ca am fost certați, eu știu ce simte pentru mine, iar certuri are toată lumea, nu înțeleg de ce mama a zis ca dacă ne'am certat cândva asa o sa fie mereu..probabil o alta tehnica de a încerca să mă tina acasă. și nu e vorba neapărat de el, dar asa face și când merg la prietenele mele. plus ca mereu spunea " în casa mea, faci cum zic eu" sau " pleacă, dacă nu îți convine". ideea e ca sunt trista, sunt și singurul copil dar. sper sa inteleaga. Azi ii dau timp, mâine o sa încerc sa merg acasă la ei.

Ma bucur pentru tine, adevarul e ca nu-i usor sa te desparti de familia ta insa e spre binele tau. Stiu ca e usor sa ne bazam pe parinți in ceea ce privește sprijinul financiar insa poate fi si o capcana. Incetezi sa mai evoluiezi si sa progresezi, nu ai cum sa devii independent in felul asta si sa-ti formezi tu familie. Un parinte adevarat sfatuieste copii ce sa faca, nu iau decizii in locul lor si le ofera sprijin. Atata timp cat tu si partenerul tau va intelegeți si lucrați activ la relatia voastra o sa fie bine. Va urez succes si sper ca noul an sa vina atat cu provocari dar si realizari.

La mulți ani!
Asta așa e, eu m-am întors din UK în 2019 când am divorțat, și dr atunci nu am evoluat deloc, am stat la părinți, am salariul meu, dar nu aveam în casa responsabilități materiale, și am fost doar controlata și cu ochii pe ceas mereu, sa nu întârzii niciodată! Oricum ma doare mult situația cu părinții, nu mi'au răspuns la mesajul de La mulți ani din noaptea de Revelion, plus ca e și mai aiurea ca sunt colega cu mama la munca și ma ignora total, sau doar arunca "pastile" ca să ma pună pe gânduri.cel mai trist e ca momentan cainele meu a rămas la ei, și nu ma lasă să îl scot afara, ei nici nu îl plimba, îl scot doar să își facă nevoile.
Mulțumesc de urări, Doamne ajuta, și un An Nou mai bun tuturor!

Dacă actualul chiar te iubește, căsătoriți - vă, nu ai binecuvantarea Creatorului daca te muți cu cineva fara casatorie.