am aproape 26 de ani sunt casatorita de 6 luni (dupa o relatie de 5 ani) si de curand eu si sotul meu ne dorim un bebe, dar mie imi este frica. nu stiu daca o sa ma pot obisnui sa renunt la toate activitatiile mele, iesiri in oras cu fetele, plimbari etc.casa avem, masina avem situatie materiala, financiara buna avem, ne permitem sa crestem un copil. dar acum vine intrebarea, oare ce vor zice rudele? toata lume mi-a zis sa mai astept sa ma copilaresc ca am timp de copii, ca sa ma implinesc pe plan profesional, copilul il pot face si pe la 29-30 de ani, ca sa muncesc pana atunci insa noi simtim ca e momentul sa avem un copil, el simte asta si eu simt dar am momente cand parca nu vreau asta parca as mai sta asa.mama, socrii mei abia asteapta sa facem un bebe, ele sunt amandoua bone deci ajutor din partea lor tot o sa am.sora mea o sa ma ajute, cumata mea care are 15 ani abia asteapta sa facem pasul asta, dar mie imi e frica, mi-e teama daca nu o sa pot face fata? daca nu o sa ma descurc? cum sa nasc? mi-e frica de nastere... va rog ajutati-ma cu un sfat.

Noi locuim in UK si daca voi ramane gravida eu ma voi intoarce acasa iar sotul va ramane aici pana cand nasc...

Buna mmmm copil ce frumos suna un bebelus mic schimba mult gandirea oamenilor e bine primit ori ce ar fi e greu sa rami gravida ai sa vezi cum rami si ai 4 sau 5 luni de sarcina sa vezi ce sentimente placute ai ca femeie se schimba gandirea ta te gandesti numai la el, bagativa pe treba, rudele o sal acepte cu siguranta e un sufletel mic de copil ori cine lar primiiiiii, si apropo multi inite si iubitiva mult

Multumumim! Eu stiu ca e o bucurie imensa un copilas, dar mi-e teama. daca nu fac fata? daca nu o sa fiu o mama buna? parca nu ma simt pregatita. dar pregatit cred ca nu e nimeni pentru a deveni parinte. eu sunt fizic pregatita dar psihicul imi joaca feste.acu zic da e ok e momentul, acum zic ar fi mai bine sa mai stau poate 1 an 2 sau chiar 3 de ce nu... stau si ma gandesc si uneori am o stare de euforie ca imi doresc alteori imi vine sa plang ca nu sunt pregatita psihic. stiu ca este varsta ideala pentru a deveni mamica dar mi-e teama.

Eu am 28 de ani! nu am copii am avut multe fete relatii dar la fel ele nu au vrut bine ca erau si mici de ani , dar crede-ma cu timpul vei gandi altfel sincer mintea se schimba cand afli ca ai ramas gravida :X sotul tau ar trebui mult sa te ajute sa-ti explice eu nu am gasit fata potrivita ... dar senzatiea care o ai atunci cand afli judeci altfel ce daca rami gravida poti esi in oras sa te plimbi sa bei un suc, un copil e cel mai frumos lucru omenesc :X

Da dar si sa raman gravinda si sa vin in tara si sotulsa ramana aici nu vreau inca 3 ani. are un contract de respectat iar eu in uk nu nasc! de asta imi e treama... ca se va raci relatia intre noi eu acolo el aici. cu toate ca o sa vina lunar acasa, dar nah nu e tot aia!

Eu spun ca daca nu esti pregatit de ceva, nu-l fa. Daca nu simti cu toata inima acest pas, mai asteapta. Cred ca 2 ani ar fi perfeti, in timpul asta sa va pregatiti sa fiti parinti. Trebuie sa schimbati anumite lucruri in viata, pregatiti-va pentru el. Spune-le, decat sa iti fie greu, spune-le ca mai puteti astepta putin. Nu te speria, ai incredere in tine si in ceilalti si ia decizia corecta! Bafta!

E normal sa nu iti convina ideea de a locui fara sotul tau. Consider ca el are un rol foarte important, atat in ceea ce priveste cresterea copilului, cat si pentru a te sustine pe tine psihic (dupa felul in care ai pus intrebarea, in mod clar ai nevoie de el).
Nu am inteles, de ce nu vrei sa nasti acolo?
Te sfatuiesc sa astepti pana cand o sa poti sa il ai pe sotul tau alaturi.

De ce nu vrei sa nasti in UK? Cumnata mea a nascut in UK si a zis ca totul a fost lux fata de Ro... Intrebarea mea e: de ce sa mai astepti? peste 1-2 ani o sa fie ceva diferit? 3 ani sa nu fi langa sotul tau doar din cand in cand e o perioada lunga in care se pot intampla multe (caz in familie) Fi curajoasa te sustin!

In cazul asta, stai alaturi de sotul tau pana i se incheie contractul, sau hotaraste-te sa treci peste frica si sa nasti acolo. Orice ar fi, nu-ti iubi copilul mai mult decat pe tatal lui (si invers: nici un barbat n-ar trebui sa-si iubeasca mai mult copilul decat pe mama lui) - decat in cazul in care v rei sa risiti sa il cresti singura. Varsta ta e super ok si fa-ti copilul cu prima ocazie dupa ce vi se rezolva problemele - eu mereu obisnuiesc sa spun ca vreau sa fiu mamica tanara - cand merg dupa el la scoala sa nu zica invatatoarea "ce dragut, a venit bunica dupa tine". Deciziile de genul acesta nu se iau dupa ce zic prietenii, nici macar rudeniile apropiate - asta e o decizie ce tine de familia ta: tu si sotul tau - si sunt sigura ca te vei descurca foarte bine (la cum te stresezi ca totul sa fie ok, pare ca vei fi o mama foarte preocupata de copilul tau si cred ca te vei descurca foarte bine). Si cel mai important lucru - stiu ca toti zic ca lumina ochilor tai e copilul - eu consider ca dupa ce ai un copil trebuie sa ai grija ca sotul tau sa simta ca ocupa tot locul 1 in viata ta; sa fii preocupata si de atentia pe care i-o dai lui, nu doar atentia de care are nevoie copilul. (Sotul tau e tot barbat si dupa ce e tata, deci, daca ii neglijezi nevoile risti sa se ocupe de nevoile lui alta femeie). Cred ca o sa te descurci f bine. Ramai langa sotul tau cu sau fara copii. Mult succes

Nu vreau sa nasc aici pentru ca aici Nu se face cezariana decat in cazul in care este nevoie. iar eu nu vreau sa nasc normal pentru ca imi e foarte frica de durere. daca in urma cu 2 ani eram dispusa sa fac un bebe si sa il nasc normal acum nu mai sunt. tatal meu a murit in urma cu 2 ani si am avut o depresie urata si mi s-au dezvoltat anumite frici printre care si frica de nastere naturala de complicatiile care pot aparea in timpul ei. si am zis ca nu o sa fiu in stare sa nasc normal pentru ca nu pot, nu fac fata. poate si din caiza ca tatal meu a murit si eu l-am gasit in casa si eram singura, mi-a dezvoltat mai multe fobii ca sa zic asa.

Da vreau sa vreau sa nasc acasa la mine. in tara mea nu printre straini. ideea e ca eu sa fac un bebe sa ma duc acasa si sa ma intorc cu el cand mai creste putin gen cand are 6-7 luni.dar oare in perioada asta ma voi putea descurca fara sotul meu? in 5 ani de zile nu am fost niciodata despartiti si mi-e teama ca nu pot face fata fara el, cu toate ca mama mea e bona, soacra mea la fel, sora mea ar sta non-stop cu mine sa ma ajute, iar de cumnatica mea de 14 ani nu mai zic ca abia asteapta sa facem un bebe, dar poate nu e momentul acum. poate sunt egoista si ma gandesc mai mult la mine si la sotul meu. ca ar fi mai bine sa mai stam 1-2 ani sa ne mai bucuram unul de altul ca proaspeti casatoriti.

Multumesc frumos pentru sfat. ideea e ca nici el nu vrea sa nasc aici. si nici eu. avem cunostinte multe care au nascut aici si s-au chinuit destul iar eu nu pot face face unei nasteri normal. asta o stiu clar si 100% deci voi alege cezariana pentru ca stiu cat poate duce corpul meu, daca nasc acasa v-a trebui sa stau 1 an acasa pana ma voi intoarce aici, iar el sa vina lunar acasa, dar numai gandul ca 1 an va trebui sa stam separat ma ingrozeste, iar asta inseamna o neglijenta din partea mea fata de el, eu in ro el aici. daca va aparea un bebe si vom sta separati mi-e teama ca va interveni o raceala intre noi sau o distanta intre noi.cred ca cel mai bine ar fi sa mai asteptam putin si sa facem un bebe cand suntem dispusi sa ne intoarcem acasa sa fim amadoi nu separati, sa il crestem amandoi nu doar eu acasa, sa ma ajute oare cum cu el cand e mic.pentru ca vreau sa ii acord atentie sotului meu in orice clipa la fel cum ii voi acorda si bebelusului si sa nu simta ca daca avem un bebe nu voi mai avea grija si de el.

Si in ianuarie anul acesta am avut o sarcina de 3 saptamani asa mi-a spus medicul, desi testele ieseau negative, mi-a facut eco intravaginala si m-au luat durerile iar a 2 a zi m-am trezit plina de sange, si cu dureri mari, colega acestui doctor de sectie mi-a zis nu afecteaza cu nimic ecografia intravaginala fatul si ca "domnisoara nu ai fost gravida erai inainte de ciclu si ai uterul inflmat de aia te doare", si mi-a dat Magneziu si calciu si antibiotic 7 zile. iar ceilati medici mi-au spus ca am fost gravida ca se vede pe eco si ca medicul respectiv nu trebuia sa imi faca intravaginala trebuie o eco adbominala.acum nu stiu ce sa mai cred... si asta e un motiv de teama de a face un bebe acum. Daca nu a fost de la acea ecografie si mi-a respins organisul sarcina? am o teama poate din cauza acestui episord neplacut prin care am trecut la inceptul anului.

Daca simti ca nu crezi ca poti renunta la aceste obisnuinte / placeri atunci renunta la a-ti dori copil pana te maturizezi mai mult si ti se inlatura aceste obiceiuri / placeri.
Degeaba ai bone pe mama si socrii tai... Mi se pare sub orice critica tu fiind capabila sa ai grija de copil sa apelezi al altcineva.
Iar raspunsul lui Cristi10grei mi se pare foarte stupida si foarte imatura. Nu stiu daca el are copil sau constientizeaza ce inseamna sa ai copil dar nu este asa cum scrie el.
Este greu sa ai un caine dar mite un copil! Sa fi insarcinata este greu si dupa nastere banii, grijile, libertatea care se va diminua mult, problemele se vor aduna pentru ca ai un copil!
Citeste / uitate la clipuri cu mame care au copii sau mai bine renunta...Nu stiu de ce iti pui problema cand nu esti pregatita...

Succes pe viitor!

Nu e vorba ca mi-l vor creste ei sau ca eu nu o sa fiu capabibla sa il cresc singura. m-am referit ca voi avea ajutor din partea lor e normal ca bunici si placerea lor va fi sa ma ajute, dar nu le pun lor in carca nimic.pentru ca suntem capabil sa ne crestem copilul singur. doar ca sunt constienta ca cel putin in prima luna voi avea nevoie de ajutor din partea mamei pentru ca nu stiu cum se ingrijeste un copil nou-nascut. vor fi multe de invatat si sunt dispusa sa invat.pregatiti noi spunem ca suntem, cel putin el isi doreste ft mult si eu la fel, dar nu ma simt pregatita psihic, emotional. aici este problema

Lasa ca din cate am inteles eu, iti considerai iubitele nebune sau cel putin una

Nebune si insetate de dragoste si iubire! pacat ca ai intales gresit

Cred ca e o alegere buna

Stiu ca trebuie sa fii responsabil atunci când decizi sa ai un copil, dar poate ca nu este bine sa iti faci atat de multe griji gen ca nu vei fi o mama buna. Trebuie sa ai incredere in tine. Tocmai faptul ca te gandesti la toate aspectele demonstreaza ca esti suficient de matura si responsabila pentru asta. Stii, aceiasi impresie poti inca sa o ai si peste 5 ani. Pe de alta parte, daca nu esti impacata cu gândul ca vei fi atat de mult timp departe de sotul tau, poate este mai bine sa mai asteptati. Pana la urma, nu trebuie sa aveti copilul abia când se termina acei 3 ani. Una este sa stati separati 3 ani, alta este doar 1 an sau jumatate de an. De decis, nu pot sa decid eu in locul vostru. Sper ca v-am ajutat si mult succes sa luati cea mai buna decizie

Da multumesc frumos. asta e ideea ca nu stam 3 ani separati. stam un an timp in care el vine acasa lunar cate 4-5 zile. pana mai creste bebe dupa ma intorc si eu in uk cu tot cu bebe...

Meh, nu e ca si cand ai fi singura care face copii desi nu e pregatita sau la presiunea altora.

Pai nu are logica...Tu scrii ca esti pregatita apoi ca nu esti pregatita psihic, emotional. Pai a fi pregatit consta in a te simti psihic si emotional pregatit..Deci teoretic si practic NU esti deloc pregatita. Continua sa iti vezi de viata cu sotul tau iar pe viitor 1, 2, 4 ani cand se vor mai maturiza lucrurile vei simti ca esti pregatita.

Nu iti fie frica nu se va intampla nimic rau si nu baga in seama rudele deja tu esti adult si e viata ta! Sper ca te-am ajutat putin.

Cam tarziu sa faci copil la 30 de ani dar treaba apartine de voi

Tu faci copilul pentru tine sau pentru rude? Rudelor li se va parea dragut copilasul asa la bine, dar cand va fi bolnav cine va tremura langa el? tu. Noaptea cand va plange, pe cine va trezit? pe tine.
Gandeste te bine ce vrei tu, lasa pe altii si ia decizia cea mai buna pentru tine. E corpul, viata si copilul tau.