Am nevoie de niste sfaturi! Simt uneori ca parintii mei nu ma inteleg. Imi iubesc parintii si sunt foarte fericita ca ii am dar de exemplu cand iau o nota mai mica la scoala, e "sfarsitul lumii", imi tin un discurs de cate 2 ore, chiar daca eu sunt constienta ca am dat-o in bara. In schimb cand iau o nota buna, parca nu s-a intamplat nimic. Imi spun doar un simplu "Bravo" si atat. La fel se intampla si cu treburile casei. Cand o ajut pe mama mea, e etern nemultumita, spune mereu ca eu trebuie sa fac cum spune ea, cand eu poate am stilul meu de a face unele lucruri. Tot asa, imi da exemple pe altii, se plange tatalui meu mereu cum ca sunt foarte puturoasa si ca ii raspund (ceea ce se mai intampla pentru ca uneori chiar nu mai suport sa faca o drama din orice), si cand ii mai raspund, incepe iar cu discursul ei cum ca tot ce a facut, a fost pentru mine si chiar stiu asta, dar uneori chiar simt ca e nedreapta cu mine, iar tatal meu, ca sa mai calmeze apele, mai tine si cu mama mea, pentru ca ea are un caracter puternic (trecand prin mai multe greutati la viata ei), chiar o admir si o iubesc pentru ca mi-a dat viata, dar mi-as dori sa ma sprijine mai mult. Niciodata nu m-a sprijinit in pasiunile mele, mereu mi-a venit cu scoala. Nu pot fi perfecta! Cand incerc sa vorbesc cu ei, mereu o dau cu faza ca tot ce au facut, au facut-o pentru mine si chiar stiu asta, si uneori cred ca incearca sa imi scoata ochii cu lucrurile astea. Nu mai stiu ce sa fac, am vorbit cu mama mea in privat cand am prins-o in toane bune, dar mereu o tine pe a ei, tatal meu zice sa las eu de la mine ca sunt mai mica. Singura care ma intelege e matusa mea, mereu ii spun ei daca am ceva pe suflet in legatura cu parintii mei si ea ma sfatuieste. Sper sa imi dati si voi niste sfaturi, nu am nevoie de mistouri si jigniri. Multumesc tuturor care vor putea citi pana la sfarsit!

Scuze, sincer n-am citit tot, dar cred ca problemele pe care le au ei te afecteaza pe tine(e ca si cum ai fi in locul nepotrivit la momentul nepotrivit), au uitat cum au fost si ei la varsta ta... Vorbeste cu ei, cu amandoi deodata.

Am vorbit cu ei de multe ori, si cand erau de fata amandoi, o perioada e bine, apoi e din nou rau. Nu stiu ce sa zic, poate chiar ai dreptate si sunt ca un fel de victima. Nu stiu daca au uitat, pentru ca ma lasa mereu sa ies cu prieteni, imi cumpara tot ce vreau sau ce imi trebuie (fiind singura la parinti), doar cu scoala sunt mai severi si cu faptul ca as fi "puturoasa". Mersi oricum de raspuns.

Ce cunoscuta imi este povestea. Nu vrei sa stii cum e cu tatal meu. In fine. Sa iti raspund la intrebare (daca pot).
Intr-un fel asa sunt parintii. Tu ai mentalitatea asta datorita felului cum ai crescut. Nu ai vrea sa fii altcineva. Oricum, nu asta am vrut sa spun...
Parintii... ei teoretic nu prea inteleg ce e in mintea copilului. Ai luat nota mare. Ei gandesc ca ai luat nota pentru tine. Pentru viitorul tau nu al lor. Si asa si e. Oricum... deja vorbesc ca ei
Ai o matusa care te intelege. Cu totii avem. Ma rog, cel putin eu am doua .
Dar in lumea asta doar tu te intelegi pe tine. Mentalitatea parintilor nu poate fi schimbata. Sa zicem ca vorbesti cu ei acum. Dar peste o saptamana iei nota mare iar. Ei poate au treaba. Ce o sa zica? Nu prea multe. Dar tu nu trebuie sa te astepti la multe din partea lor. La intelegerea pe care o vrei.
Scuze ca nu ti-am dat raspunsul pe care l-ai asteptat, dar nu prea poti sa ii faci sa inteleaga ce zici. Sau poate ii faci pe moment. Dupa totul revine la "normal".
Fruntea sus. Daca ai sti cum sunt ai mei...

Sunt mama si iti inteleg perfect parintii si stiu exact cum judeca si mai ales de ce judeca asa!
Spui ca nu esti inteleasa si nu esti sprijinita cu pasiunile pe care le ai.
Trebuie sa intelegi ca, probabil parintii tai muncesc pe rupte ca sa poata platii facturile de zi cu zi, mancare de zi cu zi, hainele si imbracamintea de care aveti nevoie. Toate sacrificiile astea sunt ca tu sa inveti bine si sa ai o sansa mai mare ca a lor sa razbesti in viata, sa ajungi foarte bine profesional si sa castigi atat de bine, incat ziua de maine sa nu fie vreo problema pentru tine, sau familia ta.
Faptul ca, te critica si sunt suparati ca iei note mici, este pentru ca ei au expectati mari fata de tine si sunt nemultumiti ca te duci nepregatita la scoala si nu inveti foarte bine. Partial dau vina probabil pe pasiunile tale, care iti consuma timpul, nemailasandu-ti timp indeajuns sa te pregatesti pentru scoala si de aceea nu te sustin la ele.
Daca ai invata mai mult pentru scoala si ai avea numai note mari, sunt convinsa ca te-ar sprijinii in toate proiectele si pasiunile tale.
Intai trebuie sa dovedesti ca poti sa iei note foarte bune si apoi poti sa ceri, ca sa fii sigura ca primesti!

Da, stiu ce zici.

Iau note mici foarte rar, si la materii unde chiar nu ma pricep prea bine. Mai multe sunt notele bune, dar ei vad mereu cele rele, si exact asta ma deranjeaza. Vad mereu doar lucrurile rele. Cat despre pasiunile mele, ca sa specific mai exact sunt dansurile (hiphop, jazz) care e 1 data pe saptamana, deci nu vad cu ce mi-ar putea afecta asta notele. Inteleg perfect ca imi vor binele si un viitor compromitator, pentru ca stiu ca pot si stiu si eu asta, dar cum am mai spus si sus, nu pot fi perfecta in toate, ma refer acum la scoala, fiecare are o materie sau 2 la care nu este asa de bun. Mi-as dori sa ma inteleaga mai mult, sunt o fiinta din carne si oase, mereu incerc sa le fac pe plac, nu pot fi perfecta mereu! Multumesc frumos oricum pentru sfaturi!

Cum adica nu stii, cum te-ar putea afecta notele mici?
Pregatirea de viitor si sansele sa intri la o facultate buna, sansele sa iei o bursa gratis de student, toate sunt direct legate de media notelor bune si rele impreuna!
In final nu-i vorba de notele mai mici, cat este vorba de ambitia pe care nu o ai ca sa inveti foarte bine si la acele materii unde esti mai slaba, asta este motivul pentru care ei se supara pe tine!
Dansul se face in weeekend, atunci cand iti mai ramane timp dupa invatat.
Aici nu-i de facut pe plac, asta nu intelegi tu, aici ai obligatia sa-ti faci datoria, adica sa inveti foarte bine ca sa ai note mari la toate obiectele sa poti intra la o facultate, sa ai sanse adica!

Nu am spus ca nu ma afecteaza notele mici, sunt constienta de asta, cat despre un viitor, traiesc in Germania, "tara tuturor posibilitatilor", aici nu ai cum sa mori de foame, si stiu ca nu se va intampla asta, pentru ca stiu ce pot. Oricum e complicat de povestit tot, dumneavoastra vorbiti din perspectiva unui parinte, nu cred ca ma puteti intelege, adica nu intelegeti cum ma simt. Cat de facut datoria, mi-am facut-o mereu, si am incercat cat mai mult posibil sa evit discutii. Acum, cine doreste sa ma inteleaga o va face, cine nu, la fel.

Cu toate ca vei avea parte de scandal si mai mare, te sfatuiesc sa te impotrivesti de pe acum, decat sa ii lasi sa te "puna la punct". E bine cum te-au crescut, te-au invatat sa scoti ce e mai bun din tine, si iti vor binele, insa daca ai ajuns la o varsta mai matura (banuiesc ca esti in liceu), ar fi cazul sa mai fie si de partea ta, caci vei primi 'palme' si din afara familiei, iar daca ei te invata sa pleci capul de cate ori cineva iti spune ca ai gresit, sau ca se putea mai bine, poti fi calcata in picioare.
Deci, provoaca acum eventualul 'scandal monstru', impotriveste-te si arata-le supararea, ca sa-si dea seama si ei, ca deja poti participa la discutiile din familie ca un adult.
Eu am avut norocul sa nu fiu intr-o asemenea situatie, insa am prieteni care sunt, si nu reusesc nici acum sa se impuna, desi au job-uri, si varsta peste 21 de ani. Nu au avut curaj sa treaca de tipetele de genul 'eu iti vreau binele', si asa dorm cu banii de masina sub saltea, ca nu e de acord taticu' sa isi cumpere, ca "o are pe a mea, nu are el bani sa intretina o masina". Asta ar fi un exemplu. Altul nici nu poate iesi noaptea din casa (baiat/barbat), la 23 de ani, ca nu stie cum sa-i explice lui taica-su ca nu il violeaza nimeni, si varsta cere activitati mai de adult.

Am 16 ani. La mine nu e asa de critica situatia, nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Eu imi spun parerea ori de cate ori doresc, pentru ca sunt o fire mai impulsiva de fel, stapana pe sine, stiu ce vreau in viata, chiar daca uneori sinceritatea mea, deranjeaza. Cat despre iesit, ma lasa sa ies, singurul lucru care ma deranjeaza este ca nu ma inteleg si nu ma sprijina, dar asta nu se intampla mereu. De ceva timp s-au mai linistit apele, sper sa ramana asa pe o lunga perioada de vreme. Oricum, iti multumesc de sfaturi si de sprijin.

Presupun ca esti un adolescent, sau copil, in faza asta a vietii nu prea te intelegi cu parintii. Stiu cum este cu sustinutul si facut in felul lor, am trecut prin asta. Ei stiu ce este mai bine. Acum am crescut si am inteles de ce ma tot corecta mama sa fac anumite lucruri pe care nu le intelegeam cand eram mai mica. Vei vedea mai incolo in viata ca nu o sa mai fie asa.

Da, stiu asta. Si mama mea imi spune mereu ca voi vedea eu cand sunt mai mare ca ea a avut mereu dreptate. Acum sper doar sa trec peste perioada asta, pentru ca de fel sunt oricum mai depresiva. Am 16 ani. Multumesc de raspuns!