Am nevoie de un sfat! Am 23 de ani ..multe probleme si un copil de 3 ani cu handicap grav... sunt despărțită de tatal lui iar de curand am întâlnit un barbat cu care ma intelegg super si il iubesc enorm.
A fost de acord cu copilul dar de 2 luni imi cere sa parasesc copilul din cauza ca ma voi chinui toata viata.
Stiu ca are dreptate dar nu ma lasa inima, e copilul meu. Ce sfat imi dați, ce ați face in locul meu?
Ordonare:
După relevanţă
Eu zic sa pastrezi copilul. Inseamna ca el nu te iubeste asa cum esti.
Daca o sa mai faci un copil si va avea, problems. iti va cere din nou asta?
Mi se pare egoist acest lucru.
Răspunde
Intrebarea asta este peste puterile mele.
Asa ceva n-am intalnit si sper sa nu intalnesc vreodata.
Faptul ca te gandesti sa-ti parasesti propriul copil pentru un idiot care te foloseste, denota ce fel de om esti tu.
Nu te-a parasit tatal sau biologic degeaba, se pare.
Buna,eu personal nu as sta cu o femeie care are copil fie el sanatos sau cu un handicap = cred ca si acest om vrea la fel, ai primit sfaturi foarte bune despre ce sa faci
1, vezi de o pensie alimentara =ai si testul de partenitate
2, nici sa nu te gandesti sa iti parasesti copilul
3, vorbeste cu acest om daca nu ma accepti asa cum sunt adio, ca doar stia in ce se baga, tu iti dai seama ce lipsa de empatie are acest specimen =cum sa iti parasesti omule propiul copil =astia ar merita pedeapsa cu moartea
4, nu trai in trecut, nu visa la viitor, si fa ceva in prezent
Nu-ti parasii niciodata copilul, ca vei fii intotdeauna condamnata de societate, parinti, rude, si nu ami spun de viata bietului copilas, parasit de propria mama.
"Pentru o bucata de sula, nu trebuie sa cumperi tot barbatul!" -asa spune un proverb romanesc si este al naibii de adevarat.
Sunt 3.5 miliarde barbati pe lumea asta, si tu l-ai gasit pe ultimul gunoi care te vrea doar pentru pasarica si doar daca-ti arunci copilasul?
Eu sincer, nu stiu ce fel de mama esti, dar rar imi este dat sa vad o femei atat de cainoasa la suflet, care pune mai presus de orice, o sula, decat viata propriului copil.
Eu nu mă pot pune în locul dvs.
Dar constat prin ceea ce îmi spuneți.
Dvs, mama,
Copilul de trei ani handicapat.
Vă iubiți fiul, ca o mamă.
Noul bărbat. Dvs îl iubiți enorm, asta însemnând dorința unei vieți viitoare împreună cu el.
Cere două iubiri, Iubirea mamă - fiu și
Iubirea mamă- noul bărbat,
Nu sunt echivalente, nu se pot compara între ele.
Dar o să încercăm să le cântărim.
Ce greutate are un kg de iubire? Păi, dacă îl punem pe cântar, iar pe celălalt talger al balanței punem greutatea de kg, și balanța se echilibrează înseamnă că este iubire de 1 kg. Se se vinde la noi în oraș cu 150 de Euro pe oră.
Pe un talger ești dta, fiul și iubirea voastră, ca o iubire între mamă și fiu. Dar nu este doar atât este ceva mai mult.
Astfel, pe un talger este o mamă, fiul ei și iubirea dintre ei, și toată viața lor viitoare împreună.
Și mai este un proiect de viață împreună cu bărbatul care are un fir legat de dta ( acel- îl iubesc enorm pe bărbatul nou), este undeva acolo dar lângă cântar.
Pe celălalt talger al balanței, este Bărbatul.
Alături gata de a fi pusă pe cântar este iubirea lui pentru tine. Sau poatee că este la el pe cântar și iubirea lui.
Dar viața lui împreună cu tine nu este încă pe cântar.
Și el spune relaxat.
Aruncă de pe cântar
Copilul, iubirea ta pentru el, viața ta împreună cu acel copil, și să rămâi numai, tu.
Atunci, fără aceste poveri vechi, noi și viitoare, urc și eu pe balanță cu iubirea mea pentru tine viziunea mea a viitorului nostru împreună și rămâi și tu pe talgerul tău, cu iubirea ta pentru mine. și viziunea ta asupra viitorului comun, și vom fi fericiți toată viața.
Ce văd eu, când îl cântăresc cu balanța cu care cântăresc eu oamenii.
El ca să fie fericit cu tine (iubire codiționată) are o cerință pe care o impune relaxat. Să arunci un om din viața ta, tot așa cum ai arunca un obiect. Să arunci din viața ta iubirea pe care o ai pentru fiul tău, tot așa cum ai arunca un obiect.
Dar pentru că tot ești mamă, te întreb, așa este, fiul handicapat, cam cât valorează în kg iubirea ta pentru fiul dtale? Un kg, 2 kg?
Dar cât valorează un kg de iubire a dtale pentru fiul dtale, 150 Euro/kg, ca la noi în oraș pe centură, sau cam 300 Euro/kg, ca în saloanele de masaj de lux? Am rostit cuvinte dură ca să mă asigur că îți dai seama că valorează mult mai mult.
Și pentru ce ești gata dă arunci aceste două obiecte de valoare incomensurabilă în viața dtale?
Pentru viziunea unei fericiri în viitor, alături de bărbat.
Dar cum mi se prezintă mie acest bărbat? Ca o persoană care calcă în picioare viața unui om, fiul dvs, care îl azvârle din viața lui și al dtale ca pe un obiect care îl incomodează.
Ce mi se pare mie că este în stare să facă acest om.
Peste un an, peste doi, poimâine sau mâine, după ce ai renunțat la copilul lui, ca să fii cu el, să găsească una mai tânără mai frumoasă, mai bogată, etc, și să renunțe la dta ca la un obiect.
Ce contează, un kg de iubire în plus sau în minus. Te-am iubit dar acum după accidentul de mașină ai rămas handicapată, am crezut că te cunosc, dar abia acum îmi dau seama că ești o proastă, nu o să îmi pierd toată viața cu tine. Afară!
Se poate întâmpla și așa în viitor cu noul bărbat, pe care acum îl iubești atât de mult.
Buna seara, GENIAL raspunsul.
Absolut GENIAL.
Răspunde 
Pai stai un pic... copilul ala cum de are handicap? Analizele de dinainte de nastere nu au sugerat nimic? A ajuns asa din cauza nasterii/vreunei afectiuni ulterioare? In fine, astea sunt intrebari care nu prea au legatura cu ce vrei tu sa stii, dar incerc sa pun totul intr-un context. Pe scurt, gigelul asta acum e un nemernic daca iti cere asta. Daca sa zicem ca te imbolnavesti tu, o sa plece in secunda doi. Daca e sa aveti probleme, baga coada intre picioare si o tuleste. No offense, dar am impresia ca te-a mirosit ca esti in limba dupa el si te ia de proasta. CUM MAMA DRAQ SA PARASESTI COPILUL? Handicapat sau nu, e al tau, e viu... nu ai detaliat handicapul, poate se poate rezolva ceva. Daca nu la noi, in strainatate se trateaza foarte multe cazuri care la noi sunt date ca incurabile cand vine vorba de handicapuri.
Eu cred ca ar trebui sa vorbesti cu el si sa ii explici ca iti este greu sa faci asta.Este copilul tau, l-ai facut si crescut pana acum si nu ai cum sa il parasesti pentru ca asa vrea cineva.
Poti sa ceri pensie alimentara de la tatal lui natural sa iti fie mai usor, sa aveti custodie comuna sa se ocupe si el de el da sa nu renunti la copilul tau. Explicai asta si daca va intelege ok, daca nu lasa-l ca nici un barbat ce te iubeste nu te va pune sa iti lasi copilul.
Probabil ca tatal a fost obligat sa plateasca pensie din moment ce ea l-a dat in judecata, deci asta e rezolvata.Custodia comuna nu-l obliga la nimic,in mod sigur el nu a facut cerere pentru program de relatii cu copilul,iar daca el nu vrea sa-l vada, nu-l vede si gata, nu conteaza ca in pronuntarea aia scrie ca este custodie comuna. Oricum el a parasit-o inainte de a se naste copilul, deci oricum nu-l vroia, iar acum nici atat nu-l vrea cu problema asta pe care o are copilul.Deci ajutor nu va primi de la tatal copilului, ideea e ca iubitul ei sa vrea sa o sustina in lupta asta pe care o duce ea, dar...
Vezi tu ca daca nu ar fi vorba ca pui intr-o situatie nasoala un copil ii l-ai putea duce si pune in brate si sa ii spui vin eu dupa el, dar nu poti face asta cu un suflet nevinovat cat de mult ar merita acel parinte asta.
Trebuie sa aiba grija de copil clar, ca poate si asta cu care e acum e ca celalalt.
Cazul tau este foarte delicat. Dar oricum ar fi, o problema tot are un raspuns.
Psihologii sunt oameni care se pricep in a-i ajuta pe oameni in cazurile in care ne depasesc.
Dar pentru ca problema ta este legata de moralitate, de constiinta, atunci te sfatuiesc sa apelezi la un psiholog crestin.
Un pastor este tot un psiholog crestin, dar sfaturile lui sunt in totalitate gratuite. Iti recomand sa aduci cu incredere problema ta aici: http://www.adventist.ro/index/contact/#
In ce ma priveste, orice decizie ai lua trebuie sa o faci fara mustrari de constiinta, dar in acelasi timp sa fie si placuta inaintea lui Dumnezeu. Pentru ca dragostea pentru Dumnezeu, constiinta si principiul sunt lucruri diferite.
Sunt oameni care spun ca "au constiinta", au principii, dar care nu au dragoste pentru Dumnezeu. Dar o constiinta sanatoasa iubeste pe Dumnezeu.
Lucrurile sunt incurcate pentru cei care nu cunosc pe Dumnezeu. Dovada sunt toti aceia care intr-un fel sau altul au atentat la calomnierea ta (calomniere = a discredita onoarea sau reputația cuiva). Constiintele acestora nu sunt curate si nu trebuie sa tinem socoteala de ele. De ce? Pentru ca Dumnezeu nu procedeaza asa. El nu calomnieaza oamenii. Niciodata. Dar niciodata. De aceea noi nu trebuie sa luam aminte si nici sa ne incredem in constiintele acelor oameni care nu iubesc pe Dumnezeu. Daca nici noi nu iubim pe Dumnezeu, atunci nu trebuie sa ne incredem nici in propria constiinta. Pentru ca sunt oameni care dau la moarte pe semenii lor si spun ca fac lucrul acesta din dreptate, pentru ca si constiinta le spune astfel.
Cat timp noi nu procedam dupa cum ne-a invatat Dumnezeu, nu trebuie sa ne incredem nici in noi insine. Tocmai de aceea ti-am recomandat un consilier/psiholog crestin -sau un pastor. Pentru ca acesta va sti cum sa aseze in mod sanatos lucrurile in mintea si inima ta. Dupa aceea tu vei putea lua decizia de una singura. Altfel spus, daca vei alege sa ramai cu copilul, mai tarziu nu te vei plange de greutati, deoarece hotararea ta a fost pusa pe o temelie solida.
De aceea primul pas pe care trebuie sa-l faci este sa asezi temelia, si apoi sa-ti construiesti viata mai departe. Iar temelia este consilierea.
Nu are dreptate, tipul e un idiot
Daca te nășteai handicapat iar maică ta abandona, pentru un bărbat, ți-ar fi plăcut?
Cum poți să ai o inima atât de rece
Bărbatul mâine, te lasă pentru alta, când un copil te iubește necondiționat
Daca eram in locul tau, nu renunțam la copilul meu pentru nimic și nimeni
Mă zbăteam că peștele pe usca sa ii ofer o viață mai bună copilul meu
Nu parseam copilul nici dacă îmi spunea mama, asta fara sa stau sa mă gândesc
Omg,ce de idioţenii s-au scris.
E copilul tău.Nu contează că are handicap sau nu, ochi verzi sau albaştri, că e scund sau gras.Îţi e greu să îl creşti, te chinui... Oare lui cum îi e cu handicap şi pe deasupra şi o mamă care îl vede ca pe o povară?!
Jalnic.
Ştii, cred că mai bine l-ai abandona.Cred că i-ar fi mai bine decât cu aşa hal de mamă.
Dacă nu, suck it up.Ai 23 de ani, dacă nu ai handicap sau cine ştie ce boli, ai ce mânca şi un acoperiş deasupra capului, trust me, nu ai dat de greu.
îți doresc din tot sufletul să ai parte de un copil cu handicap!
Mersi.Aş spune şi la fel, dar mi-ar părea rău de copil.
"Stiu ca are dreptate "? Ceeee? Cum adica? Ii dai dreptate in faptul ca COPILUL TAU este o problema?
Si pui o **** mai presus de copilul tau? Esti proasta? Scuza-ma ca te intreb...
Cat despre tine....ai mutat muntii din loc pentru copil? Ai fost cu el pe la toti doctorii posibili? La kineto? Etc?
Doamne, cum sa te gandesti sa iti parasesti copilul?
Tu iti dai seama ca barbatul ala NU te iubeste, nu? Daca te-ar iubi, ti=ar iubi si copilul. Doamne freeste!
Da. merg cu el zi de zi la centre si toti doctori din Bucuresti. copilu nu are sanse sa faca vreodata altceva decat sa respire, pipi, caca si sa mănânce 
ma chinui nult cu el si mai tarziu va fi mai greu. cu asta i-am dat dreptate.
De fapt, ii e lene lui să-și bată capul cu copilul tau. Ce daca te chinui? Ți-ai asumat când ai ales sa ai un copil că există riscuri. Un copil ai, bărbați mai sunt cu miile. Mi se pare groaznic să-ți ceară așa ceva. Daca ii pasa de tine te ajuta sa ai grija de el, nu incerca sa va desparta. Oricum ar fi, e copilul tău și e normal sa ai sentimente pentru el, ce dracu'. Eu in locul tau nu mi-aș da copilul pentru o relație de 11 luni care se poate încheia oricând. Și tu să ramai cu ce, dor și regret că poate copilul ar fi fost bine sau macar fericit cu tine? Aiurea. Daca simțeai tu nevoia sa renunți la copil, o făceai de mult.
Sti ce cred eu ca noului tau iubit ii este scarba de copilul tau doar pentru ca s-a nascut cu handicap si e o povara pentru tine. Daca acest copil e o povara pentru tine automat e o povara si pentru el pricepi il incurca si pe el pentru ca sunt sigur ca el vrea sa te lipseasca de acel copil ca sa iti indrepti toata atentia fata de el si sa faci un copil cu el unul care e 100% sanatos nu cu defect, cel putin asa vad eu lucruriile din ce ai incercat tu sa spui din aceea intrebare.
Binenteles ca e asa, da are noroc ca macar s-a uitat la ea.
Ca barbat trebuie sa fi chiar prost sa te bagi pe una cu un copil, si nu e al tau, dar sa mai fie si cu handicap? Mamele singure nu e problema de copil neaparat, dar sunt cele mai toxice femei totodata.
omului nu vai doamne ca ii e imposibil sa accepte copilul. Problema e ca e distrusa femeia.
Ai dreptate a avut noroc ca a acceptat-o asa cum e ea cu tot cu copil, a avut noroc altele nici macar atat.
Esti absurd. Mamele singure sunt cele mai toxice femei? Tu citesti ce aberatii debitezi?
Nu iti ridica nici un semn de intrebare trecutul ei?
.De ce a lasat-o celalalt inainte, de a afla de copil? Excluzand ca e el un nesimtit si nu a stat cu ea pentru ca acel copil are handicap.
sau sau de ce a ramas gravidã cu hãla in primul rând?
In cazul de fata, da, dar nu sintem aici sa judecam. Daca o putem ajuta cu ceva, bine. E destul de medievala societatea in care traim ca sa o arate cu degetul in viata reala, de ce ne-am apuca de treaba asta si aici?
Asta nu stia ce se baga? fi sincer
Se potrivesc, opusele se atrag, ea e empatica, el e lipsit de empatie.
Mi-as vedea de viata mea sa am grija de copil. Intr-o zi vei gasi pe cineva mai bun care sa iti accepte si copilul. Pentru Dumnezeu, suntem mame de copii bolnavi...cine are mai mare nevoie de noi: un om fara suflet sau copilul tau. Cred ca nici nu ar fi trebuit sa ai vreo indoiala in alegerea copilului.
Pana sa primesti un sfat s-ar putea sa inceapa haterii sa faca o sedinta pe-aici...
In fine.Dar de când esti cu tipul asta?
Nu de cand esti cu tipul e important.
Problema e ca s-ar putea sa nu gasesti niciodata persoana care sa il accepte, daca e vorba de ceva foarte grav.
Nu ai dat detalii despre handicap.
Daca are sanse cat de mici sa devina normal, sa poata urma o scoala speciala, capacitati motrice sau intelectuale macar de baza, etc, atunci poti sta linistita, o sa ii gasesti un tata ok...
Daca va avea nevoie de asistenta non stop, e foarte greu sa alegi o cale... ar trebui sa discuti cu un psiholog.
Are nevoie de însoțitor permanent. la 3 ani nu isi tine nici capul deci alte așteptări nu pot avea
Doamne fereste ce-mi aud urechile
Cacatii aia de la guvern in loc sa ajute familii ca aceasta, fac altceva cu bugetul statului, si isi cumpara limuzine de servici, de 80k 90k de euro bucata.
Ti-ar trebui tot ajutorul necesar, sa iti ofere statul bani, sa te ajute daca muncesti, cu o persoana care sa aiba grija de el. s-a.m.d
Ma uit ca afara, chiar am vazut la stiri zilele trecute, cu o mamica, si a venit la o emisiune, a spus ca nu stie de unde a gasit puterea sa aiba grija de copilul ei si sa nu cedeze psihic, sa ii poata oferi o viata cat a putut ea de buna. Dar aici nici nu se pune problema, ca ii dadea statul ajutor, si iti angajeaza carer din banii lor, care vine acasa, cateva ore pe zi sau cand ai nevoie, sa aiba grija de el. Te-ai gandit sa mergi la o audienta cu primarul? Sau sa vorbesti la un ziar, sa le dai un mail sa le povestesti despre situatia ta, sa faca un articol ceva, si sa puna un cont de donatii in picioare, daca nenorocitii aia nu ajuta astfel de cazuri?
Ai făcut copilul ăla la 20 de ani, probabil fără sa vrei si evident fără sa fii in stare sa-l crești.
"Nu ma lasă inima e copilul meu"si totuși iei in considerare posibilitatea de a-l abandona, chiar dacă e copilul tău.Ai sa regreți decizia asta.Si ai sa regreți si dacă îl păstrezi.Gandeste-te cu ce ți-e mai ușor sa trăiești.Cu vina si remușcări sau cu conștientizarea ca ți-ai ruinat viitorul, ca ai sa cari mereu după tine un copil bolnav.
Bărbatul ăla o sa fie o prezenta pasageră in viața ta.Nu lega decizia pe care vrei sa o iei de el.Pastrezi copilul si îl uiti sau abandonezi copilul, mai ai câteva luni, un an, 2 de relație cu el, se desparte de tine si iar îl uiti.
Singura constanta din viața ta va fi prezenta/absenta copilului.
Ai primit si sfaturi de la femei revoltate, unele care nu sunt mame si altele care sunt mame de copii sănătoși.Cu alte cuvinte, incapabile sa-ți dea un sfat adevarat.Intre ce cred ele ca ar face in locul tău si ce ar face de fapt e o diferenta mare.
Părerea mea(deși nu văd rostul ei)e sa păstrezi copilul,din simplul motiv ca nu pari a fi in stare sa trăiești zilnic cu remușcări.Ti/ar fi mai simplu, presupun, sa crești copilul, cu speranța ca poate un tratament îl va face sa fie mai bine.Cel puțin vei știi ca ți-ai ales un drum, nu o sa mai fie întrebări "ce-ar fi fost dacă".
Si tatăl biologic? Ce e cu el? E si responsabilitatea lui, nu numai a ta.
Multumesc mult pentru intelegere! Remușcări am deja doar ca ma gandesc la posibilitatea asta dar am probleme cu coloana si de la un timp cu vederea din cauza noptilor nedormite si petrecute in spitale. E foarte greu si nu ma va intelege decat cine e in situatia asta. Tatal lui nu la vazutt niciodata desi stie ca are probleme si ca e al lui prin testul de paternitate. nu ma ajuta nimeni in cresterea lui si vreau macar 2 ore sa stau singura si sa ma gandesc la viata mea. Dar nu se poate intampla
Tatăl lui nu are de ales, trebuie sa te ajute dpdv financiar.
Test de paternitate? De ce a fost nevoie de el?
"Nu ma ajuta nimeni in creșterea lui"
Faci un copil doar dacă știi ca ești capabilă sa-l crești singura.Doar cu banii tai, cu timpul tău. Tatal poate muri, la fel si părinții/rudele tale si atunci ce faci? Te sinuzici? Erau întrebări pe care ar fi trebuit sa ți le pui atunci.
Ești nai.va,superficială si sensibilă.Nu poți schimba trecutul, obișnuiește-te cu prezentul si încearcă sa îmbunătățești viitorul.
Ți-e greu in situația ta.Iti va fi si mai greu sa ai grija de acel copil.Dar va fi insuportabil pentru tine sa știi ca l-ai abandonat.Nu pentru ca ar fi un gest "gresit" sau imoral, ci pentru ca tu nu ai face fata propriei tale "conștiințe".
Ești disperata, dar nu ești suficient de puternica sa te detașezi complet de acel copil.Nu știu dacă ții la el sau ții la ideea in sine ca e copilul tău. Oricum ar fi, ții la ceva si nu poți renunța la acel ceva.
Te inseli. Indiferent ce ar avea un copil al meu NICIODATA nu l-as abandona. Nu spun ca mi-ar fi usor, ca nu as avea momente de colaps...dar NICIODATA nu l-as lasa.
De unde știi? Cum poți fi 100% sigura de ce ai spus fără sa fi trecut prin asa ceva? Si chiar dacă ipotetic ai fi trecut, de unde știi ca vei rezista si a 2-a oara?
Indiferent ce ar avea...sunt cuvinte mari.Handicapul fizic poate fi mai ușor de suportat decât unul psihic. Daca copilul tău ar fi lipsit de empatie,dacă ar avea înclinații spre morbid,spre crima (acel "orice" implica si extreme), dacă ar fi un mic "‘monstru", tot nu l-ai abandona?
Poți sa spui ca nu, poți chiar sa ai dreptate, dar nu poți știi sigur.
De aia exista analize pre-natale, ca sa nu ajungi in situatii de-astea si sa zici ca "asa a vrut dumnezo" cum e la noi...
Sa stii ca nu mereu se vad problemele iar unele pot sa apara chiar la nastere. Cazuri sunt o gramada. Ideea e ca si daca a stiut si l-a nascut si daca asa s-a intamplat sa iasa copilul, e copilul ei si are in primul rand OBLIGATIA de a ii oferi o viata cat de cat decenta. Nu sa il lase, mai ales pentru un barbat
Ba da, stiu sigur. Si daca ar avea inclinatii spre crima, pana la urma tot copilul meu e. Normal ca nu sunt de accord cu asta si normal ca nu l-as lauda...dar nu l-as uri sau abandona definitiv nici macar intr-o situatie de genul. Daca este cu problem de psihic, as incerca sa il tratez. Nu e logic? Abandonul crezi ca ajuta pe cineva cu ceva? Ai copii? Intelegi ce inseamna o viata facuta de tine? Si mai mult, cred ca esti barbat, deci niciodata nu vei intelege sentimentul unei mame cand copilul ei iese din ea. Nu se compara cu nimic. Si pot spune 100% ca niciodata nu mi-as abandona copilul. Mai ales din cauza unei conditii medicale.
Nu am copii.
Nu,nu pot spune ca înțeleg acel sentiment,dimpotrivă.Cum poți iubi o fiinta nenăscuta,pe care nu ai văzut-o, nu ai atins-o, nu ai vorbit cu ea? Si chiar la naștere, îi spui "te iubesc" imediat cum o vezi, de ce..pentru ca e copilul tau? E mai mult o idee pe care ți-o autoinduci.
Nu are sens sa insist pe detaliile astea, dpmdv sunt multe de zis in legatura cu iubirea asta instanta fata de copii si ce anume o determina.
Abandonul o poate ajuta pe mama, dacă nu vrea sa-si crească copilul.
Nu-ți știu vârsta, ea a născut destul de tânăra, nu este atat de "convinsă" ca tine.
Sentimentele astea, chiar daca iti vine sa crezi sau nu, nu sunt autoinduse si nici nu apar din neant asa deodata. Crede ma ca atunci cand mi am vazut copilul prima data eram atat de epuizata si sedata si panicata ca am zis : ihi. Atat ) A trebuit sa ne obisnuim unul cu altul, sa ne cunoastem dar iubirea instinctiva si-a facut aparitia in prima zi. Te apuca un drag in momentul in care vezi mogaldeata care pana atunci a stat in burta, si un sentiment de wtf, asta a fost inauntru? de mama mama. Cel putin la mine. Iubirea neconditionata nu a aparut fix la nastere. Dar si-a facut apartitia in prima zi in care am fost constienta 100 % ))
Nu am zis ca se vad problemele, dar la noi cred ca vreo trei sferturi din gravide abia daca ajung la un medic cand nasc... In rest, sunt de acord cu tine. Obligatii are toata lumea pe la noi, numai ca nici draq nu se achita de ele. Uite ca exemplu primordial statul si reprezentantii lui...
E oarecum o prostie ca ãia care iubesc (au crush) persoane care de abia le cunosc, doar ca un sentiment mult mai logic si puternic.
Nu trebuie sa fi Einstein sa-ti dai seama ca e un proces natural. Si nu se poate impotrivi
Se poate împotrivi.
Si aici intervine distracția.
Chiar ma intrebam când incepe...
In fine.Te-as mai intreba ceva - de ce a fost nevoie de test de paternitate?
Apoi am sa incerc si eu sa iti dau un sfat...
Ne-am desparit cand eram gravidă in 6 luni... fără a sti ca are probeleme. Asta am aflat la nastere si l-am dat in judecată si am incercat sa lupt cat mai mult dar ju mai am puteri
și ți se pare că are cineva de pe TPU discernământul să-ți dea un sfat în situația asta?
eu fac abstracție că ți-a cerut cineva asta și nu-ți pot spune nici să-l abandonezi, nici să nu o faci, dar chiar crezi că te poate ajuta sfatul cuiva?
nici nu vreau să mă gândesc cât de retardat e ăla de mai sus care a spus ''asta spune multe despre ce fel de persoană ești''
Cat este de greu cu un copil cu handicap numai cineva aflat intr-o situatie ca asta poate intelege.Tu esti si singura, spui, si e cu atat mai greu.Adica foarte greu.Dar numai tu stii, noi doar ne imaginam si spunem texte de genul „pentru copil trebuie sa lupti",„gandeste-te ca i-ai dat viata",„ai o responsabilitate" si altele. Poate daca ai vorbi cu oameni care trec prin ce treci si tu, ai vedea altfel lucrurile si ai mai prinde puteri.Poate.In fine.Te-as intreba din ce oras esti, dar nu-i problema daca nu-mi raspunzi.
Cred totusi ca tipul asta cu care esti ar trebui sa nu iti ceara sa abandonezi copilul. Spui ca il iubesti enorm, dar ma indoiesc ca e si invers. Iubirea e si ea la fel de grea.De exemplu tu i-ai fi cerut lui sa isi pararseasca copilul, daca era el in situatia ta?
Pe mine ma iubeste mult... dar copilul nu il vrea ca are handicap... in orice situație mi-a zis ca va fi lângă mine dar tot ne certam pe tema asta
Cum spuneam e greu sa primesti un sfat care sa te ajute.La 20 de ani se pare ca ai facut o greseala, iar astea sunt lucruri cam normale la varsta asta.Altii gresim si la 30 si chiar si la 40.Eu am facut una la 42, de exemplu.Acum s-ar putea sa mai faci una. Daca o faci asta e, ca oricum din astea inveti si asa te faci mare.Nu e sigur daca tipul va ramane langa tine pentru totdeauna (in varianta in care faci ca el) dar e mai probabil sa te lase daca nu renunti la copil.Tu acum nu vrei sa iti pierzi iubitul si in plus te-ai saturat si de tot chinul asta cu copilul.Ce poti sa faci? Daca nu mai rezisti si nu mai rezisti, renunta.Dar nu o face pentru iubitul asta al tau, ca nu prea (se) merita.Te-a acceptat cu problema asta, dar acum nu te mai accepta.Nu-i bine.Ar trebui sa renunti numai daca intr-adevar nu mai ai putere deloc, dar deloc, intelegi? In Anglia a fost un caz, trebuie sa-l stii, cu acel copil aflat in coma si care deci era tinut la aparate.Dar era totul pierdut pentru el, nu mai erau sanse.Si când au vrut sa il deconecteze, tatal lui s-a luptat in justitie dar a pierdut. Apoi când l-au deconectat el i-a facut respiratie gura la gura zeci de minute... Daca am intelege ce a gandit si ce a simtit acel om atunci, lupta asta pe care o ducem noi care am pierdut la fel un copil ar fi mult mai usoara...
Eu cred ca inteleg prin ce treci si pot sa spun ca daca ai rezistat pana acum ai fost un om puternic.Mai departe...
Doamna Ana are foarte mare dreptate in tot ce zice, numai ca proverbul ei a fost inventat dintr-o greseala, adica niste femei care nu au stiut sa isi excite iubitul cum trebuie, au avut parte doar de o jumatate si de aici nemultumirea de care vorbestie.In fine.Nu-i frumos cum spune ca iubitul tau este un gunoi, deoarece nu-i frumos, dar TPU nu-si controleaza "„campionii zilei" cum se face in sport de exemplu, adica sa vada si el cu ce substante se dopeaza aia de castiga titlurile sau medaliile alea, daca ma intelegi...
As vrea sa spun ca inteleg prin ce treci, dar nu pot. Totusi, pot spune ca un singur lucru este cert: esti indragostita si debusolata. Despre faptul ca esti indragostita nu pot comenta prea mult. Ce pot sa zic... inima este un organ ciudat.
Cat despre faptul ca esti dezorientata, aici as avea cate ceva de adaugat...
In primul rand, un copil - fie sanatos sau nu - nu ar trebui niciodata sacrificat in detrimetul altcuiva ( indiferent despre cine este vorba).
In al doilea rand - cred ca nu ma insel cand spun ca toti barbatii isi doresc alaturi o femeie care are calitati. Si cand spun calitati, vreau sa subliniez cea mai importanta calitate dintre toate: acea de a fi mama. Ori altfel, despre ce vorbim aici? Barbatul asta te vrea? Pentru cat timp? Daca te vrea pe termen nelimitat si ii vei oferi pe viitor un copil la fel ar lua in calcul abandonul propriului copil?
Hai sa simplific ceea ce am spus: daca un barbat nu iti poate accepta copilul, atunci acel barbat nu este pentru tine.
Daca barbatul asta iti cere sa renunti la copilul tau, nu vrea decat sa te foloseasca pe tine, sa aiba cine il ingriji pe el. Va intelegeti "super" pana dai copilul. Apoi incepe cosmarul. Iar tu nu vei avea credibilitate din cauza ca ti-ai abandonat copilul. Chiar iti trebuie acest barbat?
Pai poate ca barbatul acela iti vrea binele. Dar gandeste-te daca nu ar reactioba la fel daca copilul ar fi sanatos. Daca vrea sa renunti la copil inseamna ca nu tine deloc la el cel mai probabil. Asa ca daca chiar iubesti acel copil ofera-i un tată pe măsura care sa il iubeasca neconditionat. Pentru ca copilul de asta are nevoie. Acum esti mamă si ca mama trebuie sa te pui pe locul 2.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
