Am nevoie de un sfat! Am 23 de ani ..multe probleme si un copil de 3 ani cu handicap grav... sunt despărțită de tatal lui iar de curand am întâlnit un barbat cu care ma intelegg super si il iubesc enorm.
A fost de acord cu copilul dar de 2 luni imi cere sa parasesc copilul din cauza ca ma voi chinui toata viata.
Stiu ca are dreptate dar nu ma lasa inima, e copilul meu. Ce sfat imi dați, ce ați face in locul meu?
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Pai poate ca barbatul acela iti vrea binele. Dar gandeste-te daca nu ar reactioba la fel daca copilul ar fi sanatos. Daca vrea sa renunti la copil inseamna ca nu tine deloc la el cel mai probabil. Asa ca daca chiar iubesti acel copil ofera-i un tată pe măsura care sa il iubeasca neconditionat. Pentru ca copilul de asta are nevoie. Acum esti mamă si ca mama trebuie sa te pui pe locul 2.
Doamne fereste ce-mi aud urechile 
Cacatii aia de la guvern in loc sa ajute familii ca aceasta, fac altceva cu bugetul statului, si isi cumpara limuzine de servici, de 80k 90k de euro bucata.
Ti-ar trebui tot ajutorul necesar, sa iti ofere statul bani, sa te ajute daca muncesti, cu o persoana care sa aiba grija de el. s-a.m.d
Ma uit ca afara, chiar am vazut la stiri zilele trecute, cu o mamica, si a venit la o emisiune, a spus ca nu stie de unde a gasit puterea sa aiba grija de copilul ei si sa nu cedeze psihic, sa ii poata oferi o viata cat a putut ea de buna. Dar aici nici nu se pune problema, ca ii dadea statul ajutor, si iti angajeaza carer din banii lor, care vine acasa, cateva ore pe zi sau cand ai nevoie, sa aiba grija de el. Te-ai gandit sa mergi la o audienta cu primarul? Sau sa vorbesti la un ziar, sa le dai un mail sa le povestesti despre situatia ta, sa faca un articol ceva, si sa puna un cont de donatii in picioare, daca nenorocitii aia nu ajuta astfel de cazuri?
Nu de cand esti cu tipul e important.
Problema e ca s-ar putea sa nu gasesti niciodata persoana care sa il accepte, daca e vorba de ceva foarte grav.
Nu ai dat detalii despre handicap.
Daca are sanse cat de mici sa devina normal, sa poata urma o scoala speciala, capacitati motrice sau intelectuale macar de baza, etc, atunci poti sta linistita, o sa ii gasesti un tata ok...
Daca va avea nevoie de asistenta non stop, e foarte greu sa alegi o cale... ar trebui sa discuti cu un psiholog.
De fapt, ii e lene lui să-și bată capul cu copilul tau. Ce daca te chinui? Ți-ai asumat când ai ales sa ai un copil că există riscuri. Un copil ai, bărbați mai sunt cu miile. Mi se pare groaznic să-ți ceară așa ceva. Daca ii pasa de tine te ajuta sa ai grija de el, nu incerca sa va desparta. Oricum ar fi, e copilul tău și e normal sa ai sentimente pentru el, ce dracu'. Eu in locul tau nu mi-aș da copilul pentru o relație de 11 luni care se poate încheia oricând. Și tu să ramai cu ce, dor și regret că poate copilul ar fi fost bine sau macar fericit cu tine? Aiurea. Daca simțeai tu nevoia sa renunți la copil, o făceai de mult.
Are nevoie de însoțitor permanent. la 3 ani nu isi tine nici capul deci alte așteptări nu pot avea
Nu are dreptate, tipul e un idiot
Daca te nășteai handicapat iar maică ta abandona, pentru un bărbat, ți-ar fi plăcut?
Cum poți să ai o inima atât de rece
Bărbatul mâine, te lasă pentru alta, când un copil te iubește necondiționat
Daca eram in locul tau, nu renunțam la copilul meu pentru nimic și nimeni
Mă zbăteam că peștele pe usca sa ii ofer o viață mai bună copilul meu
Nu parseam copilul nici dacă îmi spunea mama, asta fara sa stau sa mă gândesc
Daca barbatul asta iti cere sa renunti la copilul tau, nu vrea decat sa te foloseasca pe tine, sa aiba cine il ingriji pe el. Va intelegeti "super" pana dai copilul. Apoi incepe cosmarul. Iar tu nu vei avea credibilitate din cauza ca ti-ai abandonat copilul. Chiar iti trebuie acest barbat?
"Stiu ca are dreptate "? Ceeee? Cum adica? Ii dai dreptate in faptul ca COPILUL TAU este o problema?
Si pui o **** mai presus de copilul tau? Esti proasta? Scuza-ma ca te intreb...
Cat despre tine....ai mutat muntii din loc pentru copil? Ai fost cu el pe la toti doctorii posibili? La kineto? Etc?
Doamne, cum sa te gandesti sa iti parasesti copilul?
Tu iti dai seama ca barbatul ala NU te iubeste, nu? Daca te-ar iubi, ti=ar iubi si copilul. Doamne freeste!
Intrebarea asta este peste puterile mele.
Asa ceva n-am intalnit si sper sa nu intalnesc vreodata.
Faptul ca te gandesti sa-ti parasesti propriul copil pentru un idiot care te foloseste, denota ce fel de om esti tu.
Nu te-a parasit tatal sau biologic degeaba, se pare.
Ai făcut copilul ăla la 20 de ani, probabil fără sa vrei si evident fără sa fii in stare sa-l crești.
"Nu ma lasă inima e copilul meu"si totuși iei in considerare posibilitatea de a-l abandona, chiar dacă e copilul tău.Ai sa regreți decizia asta.Si ai sa regreți si dacă îl păstrezi.Gandeste-te cu ce ți-e mai ușor sa trăiești.Cu vina si remușcări sau cu conștientizarea ca ți-ai ruinat viitorul, ca ai sa cari mereu după tine un copil bolnav.
Bărbatul ăla o sa fie o prezenta pasageră in viața ta.Nu lega decizia pe care vrei sa o iei de el.Pastrezi copilul si îl uiti sau abandonezi copilul, mai ai câteva luni, un an, 2 de relație cu el, se desparte de tine si iar îl uiti.
Singura constanta din viața ta va fi prezenta/absenta copilului.
Ai primit si sfaturi de la femei revoltate, unele care nu sunt mame si altele care sunt mame de copii sănătoși.Cu alte cuvinte, incapabile sa-ți dea un sfat adevarat.Intre ce cred ele ca ar face in locul tău si ce ar face de fapt e o diferenta mare.
Părerea mea(deși nu văd rostul ei)e sa păstrezi copilul,din simplul motiv ca nu pari a fi in stare sa trăiești zilnic cu remușcări.Ti/ar fi mai simplu, presupun, sa crești copilul, cu speranța ca poate un tratament îl va face sa fie mai bine.Cel puțin vei știi ca ți-ai ales un drum, nu o sa mai fie întrebări "ce-ar fi fost dacă".
Si tatăl biologic? Ce e cu el? E si responsabilitatea lui, nu numai a ta.
Da. merg cu el zi de zi la centre si toti doctori din Bucuresti. copilu nu are sanse sa faca vreodata altceva decat sa respire, pipi, caca si sa mănânce ma chinui nult cu el si mai tarziu va fi mai greu. cu asta i-am dat dreptate.
Multumesc mult pentru intelegere! Remușcări am deja doar ca ma gandesc la posibilitatea asta dar am probleme cu coloana si de la un timp cu vederea din cauza noptilor nedormite si petrecute in spitale. E foarte greu si nu ma va intelege decat cine e in situatia asta. Tatal lui nu la vazutt niciodata desi stie ca are probleme si ca e al lui prin testul de paternitate. nu ma ajuta nimeni in cresterea lui si vreau macar 2 ore sa stau singura si sa ma gandesc la viata mea. Dar nu se poate intampla
Ne-am desparit cand eram gravidă in 6 luni... fără a sti ca are probeleme. Asta am aflat la nastere si l-am dat in judecată si am incercat sa lupt cat mai mult dar ju mai am puteri
Eu cred ca ar trebui sa vorbesti cu el si sa ii explici ca iti este greu sa faci asta.Este copilul tau, l-ai facut si crescut pana acum si nu ai cum sa il parasesti pentru ca asa vrea cineva.
Poti sa ceri pensie alimentara de la tatal lui natural sa iti fie mai usor, sa aveti custodie comuna sa se ocupe si el de el da sa nu renunti la copilul tau. Explicai asta si daca va intelege ok, daca nu lasa-l ca nici un barbat ce te iubeste nu te va pune sa iti lasi copilul.
și ți se pare că are cineva de pe TPU discernământul să-ți dea un sfat în situația asta?
eu fac abstracție că ți-a cerut cineva asta și nu-ți pot spune nici să-l abandonezi, nici să nu o faci, dar chiar crezi că te poate ajuta sfatul cuiva?
nici nu vreau să mă gândesc cât de retardat e ăla de mai sus care a spus ''asta spune multe despre ce fel de persoană ești''
Tatăl lui nu are de ales, trebuie sa te ajute dpdv financiar.
Test de paternitate? De ce a fost nevoie de el?
"Nu ma ajuta nimeni in creșterea lui"
Faci un copil doar dacă știi ca ești capabilă sa-l crești singura.Doar cu banii tai, cu timpul tău. Tatal poate muri, la fel si părinții/rudele tale si atunci ce faci? Te sinuzici? Erau întrebări pe care ar fi trebuit sa ți le pui atunci.
Ești nai.va,superficială si sensibilă.Nu poți schimba trecutul, obișnuiește-te cu prezentul si încearcă sa îmbunătățești viitorul.
Ți-e greu in situația ta.Iti va fi si mai greu sa ai grija de acel copil.Dar va fi insuportabil pentru tine sa știi ca l-ai abandonat.Nu pentru ca ar fi un gest "gresit" sau imoral, ci pentru ca tu nu ai face fata propriei tale "conștiințe".
Ești disperata, dar nu ești suficient de puternica sa te detașezi complet de acel copil.Nu știu dacă ții la el sau ții la ideea in sine ca e copilul tău. Oricum ar fi, ții la ceva si nu poți renunța la acel ceva.
Cat este de greu cu un copil cu handicap numai cineva aflat intr-o situatie ca asta poate intelege.Tu esti si singura, spui, si e cu atat mai greu.Adica foarte greu.Dar numai tu stii, noi doar ne imaginam si spunem texte de genul „pentru copil trebuie sa lupti",„gandeste-te ca i-ai dat viata",„ai o responsabilitate" si altele. Poate daca ai vorbi cu oameni care trec prin ce treci si tu, ai vedea altfel lucrurile si ai mai prinde puteri.Poate.In fine.Te-as intreba din ce oras esti, dar nu-i problema daca nu-mi raspunzi.
Cred totusi ca tipul asta cu care esti ar trebui sa nu iti ceara sa abandonezi copilul. Spui ca il iubesti enorm, dar ma indoiesc ca e si invers. Iubirea e si ea la fel de grea.De exemplu tu i-ai fi cerut lui sa isi pararseasca copilul, daca era el in situatia ta?
Pe mine ma iubeste mult... dar copilul nu il vrea ca are handicap... in orice situație mi-a zis ca va fi lângă mine dar tot ne certam pe tema asta
Te inseli. Indiferent ce ar avea un copil al meu NICIODATA nu l-as abandona. Nu spun ca mi-ar fi usor, ca nu as avea momente de colaps...dar NICIODATA nu l-as lasa.
Probabil ca tatal a fost obligat sa plateasca pensie din moment ce ea l-a dat in judecata, deci asta e rezolvata.Custodia comuna nu-l obliga la nimic,in mod sigur el nu a facut cerere pentru program de relatii cu copilul,iar daca el nu vrea sa-l vada, nu-l vede si gata, nu conteaza ca in pronuntarea aia scrie ca este custodie comuna. Oricum el a parasit-o inainte de a se naste copilul, deci oricum nu-l vroia, iar acum nici atat nu-l vrea cu problema asta pe care o are copilul.Deci ajutor nu va primi de la tatal copilului, ideea e ca iubitul ei sa vrea sa o sustina in lupta asta pe care o duce ea, dar...
De unde știi? Cum poți fi 100% sigura de ce ai spus fără sa fi trecut prin asa ceva? Si chiar dacă ipotetic ai fi trecut, de unde știi ca vei rezista si a 2-a oara?
Indiferent ce ar avea...sunt cuvinte mari.Handicapul fizic poate fi mai ușor de suportat decât unul psihic. Daca copilul tău ar fi lipsit de empatie,dacă ar avea înclinații spre morbid,spre crima (acel "orice" implica si extreme), dacă ar fi un mic "‘monstru", tot nu l-ai abandona?
Poți sa spui ca nu, poți chiar sa ai dreptate, dar nu poți știi sigur.
Sti ce cred eu ca noului tau iubit ii este scarba de copilul tau doar pentru ca s-a nascut cu handicap si e o povara pentru tine. Daca acest copil e o povara pentru tine automat e o povara si pentru el pricepi il incurca si pe el pentru ca sunt sigur ca el vrea sa te lipseasca de acel copil ca sa iti indrepti toata atentia fata de el si sa faci un copil cu el unul care e 100% sanatos nu cu defect, cel putin asa vad eu lucruriile din ce ai incercat tu sa spui din aceea intrebare.
Eu nu mă pot pune în locul dvs.
Dar constat prin ceea ce îmi spuneți.
Dvs, mama,
Copilul de trei ani handicapat.
Vă iubiți fiul, ca o mamă.
Noul bărbat. Dvs îl iubiți enorm, asta însemnând dorința unei vieți viitoare împreună cu el.
Cere două iubiri, Iubirea mamă - fiu și
Iubirea mamă- noul bărbat,
Nu sunt echivalente, nu se pot compara între ele.
Dar o să încercăm să le cântărim.
Ce greutate are un kg de iubire? Păi, dacă îl punem pe cântar, iar pe celălalt talger al balanței punem greutatea de kg, și balanța se echilibrează înseamnă că este iubire de 1 kg. Se se vinde la noi în oraș cu 150 de Euro pe oră.
Pe un talger ești dta, fiul și iubirea voastră, ca o iubire între mamă și fiu. Dar nu este doar atât este ceva mai mult.
Astfel, pe un talger este o mamă, fiul ei și iubirea dintre ei, și toată viața lor viitoare împreună.
Și mai este un proiect de viață împreună cu bărbatul care are un fir legat de dta ( acel- îl iubesc enorm pe bărbatul nou), este undeva acolo dar lângă cântar.
Pe celălalt talger al balanței, este Bărbatul.
Alături gata de a fi pusă pe cântar este iubirea lui pentru tine. Sau poatee că este la el pe cântar și iubirea lui.
Dar viața lui împreună cu tine nu este încă pe cântar.
Și el spune relaxat.
Aruncă de pe cântar
Copilul, iubirea ta pentru el, viața ta împreună cu acel copil, și să rămâi numai, tu.
Atunci, fără aceste poveri vechi, noi și viitoare, urc și eu pe balanță cu iubirea mea pentru tine viziunea mea a viitorului nostru împreună și rămâi și tu pe talgerul tău, cu iubirea ta pentru mine. și viziunea ta asupra viitorului comun, și vom fi fericiți toată viața.
Ce văd eu, când îl cântăresc cu balanța cu care cântăresc eu oamenii.
El ca să fie fericit cu tine (iubire codiționată) are o cerință pe care o impune relaxat. Să arunci un om din viața ta, tot așa cum ai arunca un obiect. Să arunci din viața ta iubirea pe care o ai pentru fiul tău, tot așa cum ai arunca un obiect.
Dar pentru că tot ești mamă, te întreb, așa este, fiul handicapat, cam cât valorează în kg iubirea ta pentru fiul dtale? Un kg, 2 kg?
Dar cât valorează un kg de iubire a dtale pentru fiul dtale, 150 Euro/kg, ca la noi în oraș pe centură, sau cam 300 Euro/kg, ca în saloanele de masaj de lux? Am rostit cuvinte dură ca să mă asigur că îți dai seama că valorează mult mai mult.
Și pentru ce ești gata dă arunci aceste două obiecte de valoare incomensurabilă în viața dtale?
Pentru viziunea unei fericiri în viitor, alături de bărbat.
Dar cum mi se prezintă mie acest bărbat? Ca o persoană care calcă în picioare viața unui om, fiul dvs, care îl azvârle din viața lui și al dtale ca pe un obiect care îl incomodează.
Ce mi se pare mie că este în stare să facă acest om.
Peste un an, peste doi, poimâine sau mâine, după ce ai renunțat la copilul lui, ca să fii cu el, să găsească una mai tânără mai frumoasă, mai bogată, etc, și să renunțe la dta ca la un obiect.
Ce contează, un kg de iubire în plus sau în minus. Te-am iubit dar acum după accidentul de mașină ai rămas handicapată, am crezut că te cunosc, dar abia acum îmi dau seama că ești o proastă, nu o să îmi pierd toată viața cu tine. Afară!
Se poate întâmpla și așa în viitor cu noul bărbat, pe care acum îl iubești atât de mult.
Binenteles ca e asa, da are noroc ca macar s-a uitat la ea.
Ca barbat trebuie sa fi chiar prost sa te bagi pe una cu un copil, si nu e al tau, dar sa mai fie si cu handicap? Mamele singure nu e problema de copil neaparat, dar sunt cele mai toxice femei totodata.
omului nu vai doamne ca ii e imposibil sa accepte copilul. Problema e ca e distrusa femeia.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
