Am nevoie de un sfat! Am 23 de ani ..multe probleme si un copil de 3 ani cu handicap grav... sunt despărțită de tatal lui iar de curand am întâlnit un barbat cu care ma intelegg super si il iubesc enorm.
A fost de acord cu copilul dar de 2 luni imi cere sa parasesc copilul din cauza ca ma voi chinui toata viata.
Stiu ca are dreptate dar nu ma lasa inima, e copilul meu. Ce sfat imi dați, ce ați face in locul meu?
Ordonare:
Cronologică
Ai dreptate a avut noroc ca a acceptat-o asa cum e ea cu tot cu copil, a avut noroc altele nici macar atat.
Răspunde
Cum spuneam e greu sa primesti un sfat care sa te ajute.La 20 de ani se pare ca ai facut o greseala, iar astea sunt lucruri cam normale la varsta asta.Altii gresim si la 30 si chiar si la 40.Eu am facut una la 42, de exemplu.Acum s-ar putea sa mai faci una. Daca o faci asta e, ca oricum din astea inveti si asa te faci mare.Nu e sigur daca tipul va ramane langa tine pentru totdeauna (in varianta in care faci ca el) dar e mai probabil sa te lase daca nu renunti la copil.Tu acum nu vrei sa iti pierzi iubitul si in plus te-ai saturat si de tot chinul asta cu copilul.Ce poti sa faci? Daca nu mai rezisti si nu mai rezisti, renunta.Dar nu o face pentru iubitul asta al tau, ca nu prea (se) merita.Te-a acceptat cu problema asta, dar acum nu te mai accepta.Nu-i bine.Ar trebui sa renunti numai daca intr-adevar nu mai ai putere deloc, dar deloc, intelegi? In Anglia a fost un caz, trebuie sa-l stii, cu acel copil aflat in coma si care deci era tinut la aparate.Dar era totul pierdut pentru el, nu mai erau sanse.Si când au vrut sa il deconecteze, tatal lui s-a luptat in justitie dar a pierdut. Apoi când l-au deconectat el i-a facut respiratie gura la gura zeci de minute... Daca am intelege ce a gandit si ce a simtit acel om atunci, lupta asta pe care o ducem noi care am pierdut la fel un copil ar fi mult mai usoara...
Eu cred ca inteleg prin ce treci si pot sa spun ca daca ai rezistat pana acum ai fost un om puternic.Mai departe...
Cazul tau este foarte delicat. Dar oricum ar fi, o problema tot are un raspuns.
Psihologii sunt oameni care se pricep in a-i ajuta pe oameni in cazurile in care ne depasesc.
Dar pentru ca problema ta este legata de moralitate, de constiinta, atunci te sfatuiesc sa apelezi la un psiholog crestin.
Un pastor este tot un psiholog crestin, dar sfaturile lui sunt in totalitate gratuite. Iti recomand sa aduci cu incredere problema ta aici: http://www.adventist.ro/index/contact/#
In ce ma priveste, orice decizie ai lua trebuie sa o faci fara mustrari de constiinta, dar in acelasi timp sa fie si placuta inaintea lui Dumnezeu. Pentru ca dragostea pentru Dumnezeu, constiinta si principiul sunt lucruri diferite.
Sunt oameni care spun ca "au constiinta", au principii, dar care nu au dragoste pentru Dumnezeu. Dar o constiinta sanatoasa iubeste pe Dumnezeu.
Lucrurile sunt incurcate pentru cei care nu cunosc pe Dumnezeu. Dovada sunt toti aceia care intr-un fel sau altul au atentat la calomnierea ta (calomniere = a discredita onoarea sau reputația cuiva). Constiintele acestora nu sunt curate si nu trebuie sa tinem socoteala de ele. De ce? Pentru ca Dumnezeu nu procedeaza asa. El nu calomnieaza oamenii. Niciodata. Dar niciodata. De aceea noi nu trebuie sa luam aminte si nici sa ne incredem in constiintele acelor oameni care nu iubesc pe Dumnezeu. Daca nici noi nu iubim pe Dumnezeu, atunci nu trebuie sa ne incredem nici in propria constiinta. Pentru ca sunt oameni care dau la moarte pe semenii lor si spun ca fac lucrul acesta din dreptate, pentru ca si constiinta le spune astfel.
Cat timp noi nu procedam dupa cum ne-a invatat Dumnezeu, nu trebuie sa ne incredem nici in noi insine. Tocmai de aceea ti-am recomandat un consilier/psiholog crestin -sau un pastor. Pentru ca acesta va sti cum sa aseze in mod sanatos lucrurile in mintea si inima ta. Dupa aceea tu vei putea lua decizia de una singura. Altfel spus, daca vei alege sa ramai cu copilul, mai tarziu nu te vei plange de greutati, deoarece hotararea ta a fost pusa pe o temelie solida.
De aceea primul pas pe care trebuie sa-l faci este sa asezi temelia, si apoi sa-ti construiesti viata mai departe. Iar temelia este consilierea.
Omg,ce de idioţenii s-au scris.
E copilul tău.Nu contează că are handicap sau nu, ochi verzi sau albaştri, că e scund sau gras.Îţi e greu să îl creşti, te chinui... Oare lui cum îi e cu handicap şi pe deasupra şi o mamă care îl vede ca pe o povară?!
Jalnic.
Ştii, cred că mai bine l-ai abandona.Cred că i-ar fi mai bine decât cu aşa hal de mamă.
Dacă nu, suck it up.Ai 23 de ani, dacă nu ai handicap sau cine ştie ce boli, ai ce mânca şi un acoperiş deasupra capului, trust me, nu ai dat de greu.
Pai stai un pic... copilul ala cum de are handicap? Analizele de dinainte de nastere nu au sugerat nimic? A ajuns asa din cauza nasterii/vreunei afectiuni ulterioare? In fine, astea sunt intrebari care nu prea au legatura cu ce vrei tu sa stii, dar incerc sa pun totul intr-un context. Pe scurt, gigelul asta acum e un nemernic daca iti cere asta. Daca sa zicem ca te imbolnavesti tu, o sa plece in secunda doi. Daca e sa aveti probleme, baga coada intre picioare si o tuleste. No offense, dar am impresia ca te-a mirosit ca esti in limba dupa el si te ia de proasta. CUM MAMA DRAQ SA PARASESTI COPILUL? Handicapat sau nu, e al tau, e viu... nu ai detaliat handicapul, poate se poate rezolva ceva. Daca nu la noi, in strainatate se trateaza foarte multe cazuri care la noi sunt date ca incurabile cand vine vorba de handicapuri.
De aia exista analize pre-natale, ca sa nu ajungi in situatii de-astea si sa zici ca "asa a vrut dumnezo" cum e la noi...
Esti absurd. Mamele singure sunt cele mai toxice femei? Tu citesti ce aberatii debitezi?
Nu iti ridica nici un semn de intrebare trecutul ei?
.De ce a lasat-o celalalt inainte, de a afla de copil? Excluzand ca e el un nesimtit si nu a stat cu ea pentru ca acel copil are handicap.
sau sau de ce a ramas gravidã cu hãla in primul rând?
Mi-as vedea de viata mea sa am grija de copil. Intr-o zi vei gasi pe cineva mai bun care sa iti accepte si copilul. Pentru Dumnezeu, suntem mame de copii bolnavi...cine are mai mare nevoie de noi: un om fara suflet sau copilul tau. Cred ca nici nu ar fi trebuit sa ai vreo indoiala in alegerea copilului.
Vezi tu ca daca nu ar fi vorba ca pui intr-o situatie nasoala un copil ii l-ai putea duce si pune in brate si sa ii spui vin eu dupa el, dar nu poti face asta cu un suflet nevinovat cat de mult ar merita acel parinte asta.
Trebuie sa aiba grija de copil clar, ca poate si asta cu care e acum e ca celalalt.
In cazul de fata, da, dar nu sintem aici sa judecam. Daca o putem ajuta cu ceva, bine. E destul de medievala societatea in care traim ca sa o arate cu degetul in viata reala, de ce ne-am apuca de treaba asta si aici?
Sa stii ca nu mereu se vad problemele iar unele pot sa apara chiar la nastere. Cazuri sunt o gramada. Ideea e ca si daca a stiut si l-a nascut si daca asa s-a intamplat sa iasa copilul, e copilul ei si are in primul rand OBLIGATIA de a ii oferi o viata cat de cat decenta. Nu sa il lase, mai ales pentru un barbat
Ba da, stiu sigur. Si daca ar avea inclinatii spre crima, pana la urma tot copilul meu e. Normal ca nu sunt de accord cu asta si normal ca nu l-as lauda...dar nu l-as uri sau abandona definitiv nici macar intr-o situatie de genul. Daca este cu problem de psihic, as incerca sa il tratez. Nu e logic? Abandonul crezi ca ajuta pe cineva cu ceva? Ai copii? Intelegi ce inseamna o viata facuta de tine? Si mai mult, cred ca esti barbat, deci niciodata nu vei intelege sentimentul unei mame cand copilul ei iese din ea. Nu se compara cu nimic. Si pot spune 100% ca niciodata nu mi-as abandona copilul. Mai ales din cauza unei conditii medicale.
Nu-ti parasii niciodata copilul, ca vei fii intotdeauna condamnata de societate, parinti, rude, si nu ami spun de viata bietului copilas, parasit de propria mama.
"Pentru o bucata de sula, nu trebuie sa cumperi tot barbatul!" -asa spune un proverb romanesc si este al naibii de adevarat.
Sunt 3.5 miliarde barbati pe lumea asta, si tu l-ai gasit pe ultimul gunoi care te vrea doar pentru pasarica si doar daca-ti arunci copilasul?
Eu sincer, nu stiu ce fel de mama esti, dar rar imi este dat sa vad o femei atat de cainoasa la suflet, care pune mai presus de orice, o sula, decat viata propriului copil.
Nu am copii.
Nu,nu pot spune ca înțeleg acel sentiment,dimpotrivă.Cum poți iubi o fiinta nenăscuta,pe care nu ai văzut-o, nu ai atins-o, nu ai vorbit cu ea? Si chiar la naștere, îi spui "te iubesc" imediat cum o vezi, de ce..pentru ca e copilul tau? E mai mult o idee pe care ți-o autoinduci.
Nu are sens sa insist pe detaliile astea, dpmdv sunt multe de zis in legatura cu iubirea asta instanta fata de copii si ce anume o determina.
Abandonul o poate ajuta pe mama, dacă nu vrea sa-si crească copilul.
Nu-ți știu vârsta, ea a născut destul de tânăra, nu este atat de "convinsă" ca tine.
Doamna Ana are foarte mare dreptate in tot ce zice, numai ca proverbul ei a fost inventat dintr-o greseala, adica niste femei care nu au stiut sa isi excite iubitul cum trebuie, au avut parte doar de o jumatate si de aici nemultumirea de care vorbestie.In fine.Nu-i frumos cum spune ca iubitul tau este un gunoi, deoarece nu-i frumos, dar TPU nu-si controleaza "„campionii zilei" cum se face in sport de exemplu, adica sa vada si el cu ce substante se dopeaza aia de castiga titlurile sau medaliile alea, daca ma intelegi...
Sentimentele astea, chiar daca iti vine sa crezi sau nu, nu sunt autoinduse si nici nu apar din neant asa deodata. Crede ma ca atunci cand mi am vazut copilul prima data eram atat de epuizata si sedata si panicata ca am zis : ihi. Atat ) A trebuit sa ne obisnuim unul cu altul, sa ne cunoastem dar iubirea instinctiva si-a facut aparitia in prima zi. Te apuca un drag in momentul in care vezi mogaldeata care pana atunci a stat in burta, si un sentiment de wtf, asta a fost inauntru? de mama mama. Cel putin la mine. Iubirea neconditionata nu a aparut fix la nastere. Dar si-a facut apartitia in prima zi in care am fost constienta 100 % ))
Nu am zis ca se vad problemele, dar la noi cred ca vreo trei sferturi din gravide abia daca ajung la un medic cand nasc... In rest, sunt de acord cu tine. Obligatii are toata lumea pe la noi, numai ca nici draq nu se achita de ele. Uite ca exemplu primordial statul si reprezentantii lui...
E oarecum o prostie ca ãia care iubesc (au crush) persoane care de abia le cunosc, doar ca un sentiment mult mai logic si puternic.
Nu trebuie sa fi Einstein sa-ti dai seama ca e un proces natural. Si nu se poate impotrivi 
îți doresc din tot sufletul să ai parte de un copil cu handicap!
Buna,eu personal nu as sta cu o femeie care are copil fie el sanatos sau cu un handicap = cred ca si acest om vrea la fel, ai primit sfaturi foarte bune despre ce sa faci
1, vezi de o pensie alimentara =ai si testul de partenitate
2, nici sa nu te gandesti sa iti parasesti copilul
3, vorbeste cu acest om daca nu ma accepti asa cum sunt adio, ca doar stia in ce se baga, tu iti dai seama ce lipsa de empatie are acest specimen =cum sa iti parasesti omule propiul copil =astia ar merita pedeapsa cu moartea
4, nu trai in trecut, nu visa la viitor, si fa ceva in prezent
Se potrivesc, opusele se atrag, ea e empatica, el e lipsit de empatie.
As vrea sa spun ca inteleg prin ce treci, dar nu pot. Totusi, pot spune ca un singur lucru este cert: esti indragostita si debusolata. Despre faptul ca esti indragostita nu pot comenta prea mult. Ce pot sa zic... inima este un organ ciudat.
Cat despre faptul ca esti dezorientata, aici as avea cate ceva de adaugat...
In primul rand, un copil - fie sanatos sau nu - nu ar trebui niciodata sacrificat in detrimetul altcuiva ( indiferent despre cine este vorba).
In al doilea rand - cred ca nu ma insel cand spun ca toti barbatii isi doresc alaturi o femeie care are calitati. Si cand spun calitati, vreau sa subliniez cea mai importanta calitate dintre toate: acea de a fi mama. Ori altfel, despre ce vorbim aici? Barbatul asta te vrea? Pentru cat timp? Daca te vrea pe termen nelimitat si ii vei oferi pe viitor un copil la fel ar lua in calcul abandonul propriului copil?
Hai sa simplific ceea ce am spus: daca un barbat nu iti poate accepta copilul, atunci acel barbat nu este pentru tine.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
