Bună!
Am o întrebare puțin (puțin) ciudată. Am o fetiță(7 luni aproape 8) și o iubesc, e viața mea. Când am aflat că sunt însărcinată, aveam niște sentimente ciudate.
Iubitul meu când a aflat că sunt însărcinată... pur și simplu a rupt legătura cu mine. Eu nu voiam să mă ajute cu bani etc, voiam doar sprijinul lui, ca să fie lângă mine, îmi era frică...nu gândeam că o să rămân singură.
Eu și iubitul meu am fost împreună 3 ani, îl iubeam enorm!

Nu e vorba despre bani, în 3 ani eu am lucrat și mai am bani puși deoparte, în caz de urgențe! Îmi lipsește ceva, sunt tot timpul tristă, nu am nici o motivație să-mi caut un băiat(bărbat). Simpt că nu o să găsesc... Am fost la multe întâlniri, da după ce au aflat că am copil, exact ca și fostul meu!
Nu vreau un bărbat de 30 și ceva de ani, vreau unu mai tânăr, de cred că nu există, să iubești un copil care nu e al tău...
Îmi e frică să încerc încă o întâlnire, dar nu vreau să rămân singură, tot timpul plâng, îmi este frică... și am rămas fără idei.
Voi ce credeți, merită încă o încercare sau mai multe?
Dacă ești bărbat, tu ai încerca o relație de genu?
Adică ce părere aveți? Eu fac ceva greșit? Cum să fac ca să fie totul bine?

Am vorbit cu mulți bărbați, unul era destul de ok, el a făcut primul pas, da când mi-am dat seama că ce vrea, l-am adus în casa unde locuiesc și am arătat fetița. Era drăguț a zâmbit și a zis că e drăguță și făină , da tot nu voia să continuăm relația.

Am 23 de ani!
Apropo, cred că ați observat că scriu puțin ciudat xD îmi cer mii de scuze, da sunt unguroaică... mă mir că am putut să scriu atât și cât de cât corect xD cred.

Mai încearcă, sigur vei găsi pe cineva! E bun și un băiat de 27-28 de ani că băieții de aceeași vârstă cu tine au alte gânduri(nu sunt asa maturi).

Eu aș zice să nu te mai stresezi atâta.
Toate la timpul lor, cândva vei găsi pe cineva care să te facă fericită.
Deocamdată bucură-te că ai un copil sănătos, pentru fetița ta trebuie să fii puternică, optimistă și să mergi mai departe.

Da sunt unguroaică.
Asta chiar nu contează! Szeretlek!
Copilul are nevoie de un tată.
Să cauți în continuare, să nu te lași.
Vei găsi în final pe cineva care să te iubească și pe tine și copilul. Eu așa aș face.
Aș merge la prima întâlnire, cu copilul.
Așa ai elimina rapid pe cei care nu merită.
Czak szerencset es bolfogszag!

Nu te da batuta! Mai cauta! O sa apara -pana la urma!

Multa fericire -Tie- si lui BeBe

Este greu de raspuns la intrebarea ta. Ideeal ar fi sa ai incredere in tine. Si cu siguranta acela care va fi sa fie al tau nu va vedea fetita o piedica in relatia voastra. Nu esti singura femeie care are un bebe. Dar acel bebe este o responsabilitate maxima pentru ambi parteneri. De accea cred ca multi dau bir cu fugiti. Tu ar trebui sa fi mai increzatoare in tine. Si nu te gandi ca la 23 de ani o sa ramai singura. Eu ce sa mai zic la 30, ca ma asteapta doamna imbracata in negru. Multa succes!

Eu as incerca o relatie de genu, ce conteaza al cui e copilul, este tot copil, eu asa consider, nu i-am inteles niciodata pe astia, daca e unu caruia ii plac copiii, trebuie sa fie ok, are deja unul gata facut. Simti prost, poti sa gasesti, daca 1-2-3-7 nu au vrut, nu inseamna ca nu va vrea altul. Cine te place cu adevarat, te va accepta, tine minte asta. De ala trebuie sa dai tu. Astia nu te-au placut, de aia au bagat motivu cu copilul. Ca e greu de gasit un astfel de om, este adevarat, dar sanse sunt destule, insa nu te lasa nici daca 10 te resping, lupta mai departe. Depinde si fizic cum arati, ca de asta depinde destul de mult.

De ce va fi greu de gasit un tata adevarat pentru fata ei? Daca e unu care ii plac copiii, este f okey, copiii sunt toti la fel.