Bună, am o mare oroare pe suflet si nu stiu efectiv ce sa fac. Sunt de 4 ani cu un baiat si am stat împreună în aceeasi casa aproape tot timpul de cand suntem impreuna. Ba la părinții mei, ba la mama lui, ba singuri în chirie. Faza e ca eu am mers după el oriunde a vrut sa merg și nu m-am ales cu nimic pentru ca ma tot certam peste tot cu maicasa. De la 18 ani sunt cu el. Acum am 22. El are 21. Facultatea nu o făcusem ca ma dusesem sa stau cu el. El e din Sibiu și eu din Galati. M-am certat cu maicasa și atunci, dupa aia el a plecat în Italia, m-am dus și în Italia după el și tot cu maicasa stateam și tot asta s-a întâmplat. În vreo 6 locuri m-am dus după el și același lucru s-a întâmplat. La lucru mai mult eu ma duceam decât el. Și el a venit și a stat în oraș la mine de vreo 3 ori dar mai mereu interveneau chestii și pleca. Eu nu am făcut nimic cu viata mea de la 18 ani încoace. Dar îl iubesc. Se poarta cu mine mai mult decat de respectat și e atent cu mine chiar și după 4 ani si ma iubește foarte mult. Eu cu sora lui ne înțelegem mai bine decât ma înțeleg eu cu sora mea. Chestia acum este ca eu vreau sa dau la facultate la mine în oraș. Vorbisem cu el sa ne luam o chirie, sa mergem la munca și sa ne plătim și îmi făceam și eu facultatea. Faza e ca sora lui vrea sa mergem la ea în Franța ca să ne ajute sa ne ridicam mai mult. Adică sa ne cautam acolo de munca. Eu nu sunt capabila fizic sa muncesc în străinătate. Și au apărut reproșurile din partea lui :"ca tu iti urmezi doar interesul propriu, ca vrei sa mergi la facultate in loc sa mergi cu mine si sa tragem intr-un Dumnezeu amândoi sa ne strângem bani de apartament, masina, etc" Pai ba frate... Dar chestiile ce eu mi le doresc sa le fac, dacă nu le fac la vârsta asta, degeaba ma trezesc eu la 30 de ani când vin din străinătate sa fac una și alta. Ca e târziu pentru ce îmi doresc eu sa fac. El vrea sa fac și sa merg cu el doar unde zice el, și sa îmi sacrific planurile personale și visele pe care le am. Eu îl iubesc foarte mult dar mi se are efectiv incorect fata de mine personal sa fac asa ceva. Ce ma sfătuiți sa fac? Dacă merg la facultate, zice ca nu il iubesc și ca în loc sa ne gândim cum sa facem bani sa ne punem pe picioare, am în cap facultăți. Dar ce are? E ceva de condamnat? El a zis ca nu sta lângă mine în România pe un salariu de 15 milioane cât timp fac eu facultatea. Plus ca vreau sa fac și alte lucruri, nu doar facultatea. Iar eu l-am susținut pe el în tot ce a vrut sa facă pana acum. Ce ma sfătuiți sa fac? Va rog, vreau un răspuns cât mai din suflet și sa va puneți și în pielea mea. Ce ați face în locul meu?

Eu am trecut printr-o facultate si am o parere diferita, nu inseamna ca parerea mea (sau a ta) e gresita ci doar ca sunt diferite. Eu daca as fi in locul tau as merge in Franta (sau in alta tara), as mai sta vreo 2-3 ani, timp in care as strange bani, multi bani, apoi m-as intoarce in Romania sa fac facultatea CA LUMEA si sa nu am stres cu job sau cu chiria. Cum zice prietenul tau, sa te pui pe picioare. O facultate care iti ofera un job, o stabilitate, o cariera, nu se face cu jumatate de norma. Trebuie sa fii prezenta, sa inveti, sa ai timp. Cu atat mai putin nu vei putea face toate lucrurile alea pe care vrei sa le faci, e prea mult. Nu au intrat zilele in sac, esti foarte tanara, nu se intampla absolut nimic daca dai la 25 ani la facultate. Iar cat timp stai in Franta poti sa te pregatesti pentru admitere (daca vrei sa dai la o facultate mai grea si mai serioasa), in alea cateva ore libere pe care le ai citesti, te documentezi, inveti cate ceva zilnic.
Eu ti-am dat acest sfat pentru ca stiu care e situatia din Romania.

Acolo nu o sa pot strânge asa mulți bani ca și acolo stam tot în chirie și plus ca el vrea sa ne luam apartament și sa facem și școală de soferi și una și alta. Nu o sa pot pune deoparte pentru nici o facultate.

Tu l-ai sprijinit si ai fost langa el tot timpul, el din cate se pare nu te-a ajutat cu nimic si doar si-a vazut scopurile personale, este un egoist care se gandeste doar la el, si tu ai dreptul sa iti urmezi planurile pentru viata si nu esti obligata sa il urmezi peste tot si sa iti abandonezi visurile, daca el doreste sa plece in strainatate atunci dai papucii fiindca nu merita sa stai cu o persoana careia nu ii pasa de partenera sa, e clar ca pe el nu il intereseaza de tine, nu iti distruge viata pentru un asemenea om.

Pe deoparte ma gândesc "ba frate, poate și eu greșesc ca daca il iubesc și vreau o familie cu el, trebuie sa il urmez și sa vadă ca lupt pentru relația noastră. Dar pe de alta parte ma gândesc ca ma sacrific mult prea mult și nu am nici o siguranță că rămân cu el pe viitor. Nu știu ce sa fac. Sunt total confuza

O relatie nu inseamna ca el sa dicteze si tu sa urmezi fara sa zici ceva chiar daca e bine sau nu pentru tine, amandoi trebuie sa faceti sacrificii ca sa ajungeti la un consens si la un scop comun, nu doar tu pentru ca mai devreme sau mai tarziu o sa ajunga sa te controleze fiindca ii dai putere asupra ta iar tu nu o sa poti spune nimic impotriva lui, deja a inceput sa te santajeze emotional si sa te acuze doar ca sa ramai langa el.

Pai facultatea nu o platesti ca facultatile bune sunt la buget. Alea private gen Spiru Haret numai facultati nu sunt.
Daca nu poti strange macar 500 euro pe luna nu stiu ce sa zic.

Problema este complicată doar unde există pasiune. Dar unde există dragoste, nu mai există astfel de probleme.
Mai concret, el este posesiv, iar tu nu poți să îl iubești din pricina asta.
Cariera este o necesitate, și aceasta nu se face (nu se obține) din munca în străinătate. Să spunem că tu ca femeie te duci în străinătate să lucrezi; când te întorci în țară, ce vei ști să faci? Și dacă îți vei deschide o afacere, sunt două piedici destul de mari:
- în țară nu prea merg afacerile
- nu ai experiență de management pentru ca să ști cum să treci firma când aceasta nu va mai merge cum trebuie.
Prietenul tău nu știe că dacă trebuie să înveți o meserie trebuie să faci o școală. Salarii mici în țară le au aceia care au școală mai puțină.
Sau poate el să lucreze în construcții până la pensie? Nu va putea. Banii pe care îi va strânge acolo nu-i vor fi suficienti pentru a-și redobândi sanatatea pierdută acolo.
Dacă nu îți place să pleci în străinătate atunci nu pleca. Ar trebui ca și el să-și continue studiile împreună cu tine.
Cât despre relații, tu te certi cu mama lui pentru că mamele nu-și doresc nurori. Asta este în gena mai tuturor mamelor. Acestea cred că toate femeile sunt rele ca ele. Dacă băieții stau prea mult lângă mamele lor ajung și ei să creadă ca ele. Și cine știe dacă nu acesta ar fi unul din motivele pentru care băieții devin homosexuali.
Între tine și el nu este decât acel sentiment de "țin la tine" într-o măsură mai mare din partea ta și o măsură mai mică din partea lui. Dar dacă ar fi existat dragoste, ați fi cunoscut-o. Atunci erați amândoi aceeași inimă și același gând. Atunci amândoi ați fi căutat binele celuilalt uniți într-o singură inimă și un singur gând. Aceasta vine în urma unei cunoașteri mai profunde. Dacă veți sta departe unul de celălalt, atunci va dispărea și posibilitatea acestei cunoașteri care duce la dragoste. Fără dragoste nu veți putea trece peste greutăți, fie că alegeți munca în străinătate, fie cariera (studiile) în țară. Alegeți să vă iubiți și atunci veți ști ce să faceți, pentru că veți fi o singură singură inimă și un singur gând.
Dar nu pleca într-un loc unde nu te simți atrasă. Dacă el ar ține la tine un pic mai mult decât acum, atunci placerea lui va fi să îți ofere libertate; dar nu libertatea aceea de a te părăsi, ci libertatea de a te asigura că va respecta sentimentele, gândurile și dorințele inimii tale.

Mai așteaptă răspunsuri la problema ta.

Din toata povestea ta mi-a atras atentia un lucru: " la munca ma duceam mai mult eu decat el" Nu zic... toti mai avem perioade proaste insa ca sa il tii tu pe banii tai... e cam mult.
Sunt de parere ca intr-un cuplu sa fie impartite sarcinile gen amandoi lucram, amandoi gatim, curatenie etc. Asta pentru ca pan la urma amandoi ne bagam in pat la sfarsitul zilei. Revenind la studii el ce ambitii are legat de asta? Ma refer la studiile lui ca am vazut ca pe tine nu te lasa sa tintesti mai sus... Un sfat gratuit daca imi permiti... lasa-l sa isi vada de viata lui cum o vede el acum cat mai ai timp ca nu a aparut un copil la mijloc. Bafta iti doresc si sa auzim numai de bine!

Ascultă rațiunea, mai puțin inima! Bărbat mai găsești, un viitor sigur nu! Iar, viața pe care ai dus-o până acum, este ca a unui țigan, o viață nomadă. Ce viață este asta?
Ați alergat doar după bani, bunri și cam atât. Mama lui, nu te suportă.
Despărțiți-vă și fiecare să își vadă de drumul lui! Nu merită efortul de a-ți sacrifica tinerețea pentru a fi împreună, iar el mai mult să tragă chiulul, din câte am înțeles că ai scris.
Punct și de la capăt!
Dacă te iubește sincer, va veni după tine! Dacă nu, îți garantez că nu ai ajuns bine în România și el oriunde va fi a găsit pe alta!
Străbunii noștri au plecat de la o lingură, farfurie și lada de zestre.
Și, au făcut casă, copii, au făcut nunta de aur, chiar 60 de ani împreună. Nu a curs doar lapte și miere.

Daca in 4 ani cat ati fost impreuna el nu a fost capabils a munceasca si sa stranga nimic, cum crezi tu ca va fi capabil pe viitor?
Eu una nu cred asa ceva, fiindca oamenii nu se schimba!
Acum sa faca si el ca tine!
sa te lase sa-ti faci facultatea si sa mearga sa munceasca si el, pentru amandoi.
Ideal este sa plece singur in strainatate si sa va vedeti in vacantele tale, daca tot vrea sa adune ceva banuti si nu-i place a muncii in tara, langa tine.

Nu l-ai intrebat de ce in 4 nu ati reusit sa va ridicati? De ce nu ati muncit pana acum astfel incat sa va luati o masina/o casa etc? Fata draga, daca te iubeste sta langa tine, mai ales ca ati vorbit si 4 ani ai stat dupa el. Este timpul sa iti arate si el ca te iubeste si vine dupa tine macar un timp limitat, pentru ca dupa aceea sa tot aveti timp de plecat si muncit prin tari straine.

Mai bine te-ai stabili în Franța și ai încerca să-ți faci o facultate acolo, e de 10 ori mai bine decât în Românica dacă tot ai șansa asta. eu asta aș face aș trage tare să-mi continui studiile într-o țară ca asta dacă tot aș avea șansa

Problema cea mai mare este ca il iubesc mult mai mult decat ar trebui, sunt totuși 4 ani in care au fost și rele și bune, nu doar rele. Și mintea mea are tendința sa se agațe doar de lucrurile bune din cauza iubirii ce o am pentru el. Știu care ar fi decizia corecta, doar ca nu am puterea de a mi-o asuma și nu știu ce sa fac.

Nu prea inteleg ce fel de iubire e asta cand lui nici nu ii pasa de viitorul tau si are pretentia sa fi umbra lui mereu.

Chiar vrei sa iti sacrifici toata viata pentru o persoana care nu te sustine in ce iti doresti sa faci? Daca te iubeste, te sustine. Dar daca el ar lucra in strainatate si tu ai fi in Romania la facultate? Daca nici asa nu e de acord atunci e genul de persoana care se asteapta sa sacrifici tot

De cate ori am auzit lucrurile
astea.
Eu am trecut prin două situații.1 a fost cea in care am mers peste tot după el si am stat cum am putut pe la ai lui vai si amar de mine si de viata mea pentru ca mergea pe premiza ca el merge la munca, eu trebuie sa ma ocup de el, de casa si de familie.Si 2 faza cu mergem pe dincolo,"facem mi de euro ca vreau sa fiu patron nu sa stai pe 1500 de lei pe lună".
Iar eu zic asa. Faptul ca tu nu ai facut o școală (si eu am renuntat) nu e neapărat vina lui, tu tânără și îndrăgostită fiind nu ai stiut cum sa iti gestionezi sentimentele si te-ai lasat dus a de dorinta si traiul in doi.Eu te inteleg perfect pe treaba asta, pentru ca esti genul meu de persoana.Pui foarte mult suflet si simti nevoia sa fi acolo langa el, din dragoste, sau pur si simplu pentru ca asta te face să te simti fericita sperând că si el e ca tine, sau simte ca tine.Problema e ca daca tu faci lucrurile in felul asta si le lasi mult timp asa, el se obișnuiește si nu ii mai pasa. Daca voiai sa se schimbe ceva nu mai trebuia sa lasi după el cat de greu ti-ar fi fost, nu trebuia sa stai cu teama ca va despărțiți si sa ai mai multa ambiție pentru tine pentru ca stand asa nu vei face altceva decât sa vezi cum el avansează si tu rămâi in urma.Si te intreb,daca la un moment dat tu,sau el va saturație si plecati ce faci? El face ce are chef,il ajuta familia (ca el a rămas aproape de ai lui tu nu) si tu rămâi pe dinafara fara scoala, fără munca luand-o de la zero si suferind.
În primul rând trebuie sa înțelegi ca el se visează patron peste noapte fara prea multe eforturi, el vrea sa ia viața pe scurtătură ceia ce de foarte multe ori e fara izbândă.Va ajunge în două situații, ori va munci (daca va munci) isi va lua o chirie pe care nu si-o va putea permite mult si se va muta la ai lui, isi va lua un rahat de masina si va trăi în doru lelii.Ori va reuși să facă bani mai multi dar ilegal.Si te intreb,asta e ceia ce iti doresti pentru tine si viitorul tau?
Cred ca ar trebui să pui piciorul in prag si sa ii spui "foarte bine, mergi dincolo, fa bani, strangei ca eu merg sa imi fac scoala, sa imi fac o meserie si o carieră si daca va fi ne vom readuna cândva si vom face o familie" si chiar acționează asa.Si atunci iti vei da seama daca se va sinchisi macar sa scoată putoare din el si sa se redreseze.
Si eu am tras ani de zile pentru planurile altora, ei au ajuns bine si eu mereu am luat-o de la zero pentru ca m-am lăsat condusă de iubire si emotii.

Asculta el poate oricand sa te lase.Sa ramai singura, fara facultate, fara cariera, fara nimic.Asa ca pune mana, du-te la facultate, fa-ti o cariera si nu il lasa sa iti strice visul.
Daca el va fi independent financiar, si tu nu.Vei fi tratata altfel. Daca voi mergeti acolo si faceti bani, acolo ve-ti ramane.

Ma simt mult mai bine atunci când o persoana chiar înțelege prin ce trec pentru ca și ea la rândul ei a trecut prin asta. Iti multumesc mult pentru tot ce ai spus și o sa imi fac curaj cumva și o sa iau o hotărâre pentru ca am ajuns sa nu mai pot dormi cu nopțile din cauza ca nu știu pe ce drum sa o apuc. Iubirea fata de el și rațiunea se bat cap în cap fără oprire și simt ca o iau razna

Stiu,dar crede-mă că cu timpul in situatia dată sentimentele ti se vor împuținat si nu vei mai rămâne cu nimic.
Eu am facut greșală si m-am si cufundat în ea si e păcat.Ca acum la 26 de ani cu mintea mea, cat o fi ea ca sunt alti si mai prosti puteam sa fac cat de cat ceva.Dar m-am lăsat pe tanjala si descurajată, apoi am început să am si probleme de sanatate si m-am dus încet in jos.
Ai curaj si fi hotărâtă ca mai in colo nu va trege nimeni pentru tine, sau si daca o va face iti va reprosa si nu te vei simti ok.

E urat din partea lui să spună că tu îți urmezi doar interesul propriu atâta timp cât tu l-ai urmat pe el întotdeauna unde a mers. Asta denotă că este egoist, că nu îl interesează ce planuri ai, ce vise ai.
Mai bine te-ai gândi dacă merită să continui relația cu el.