Buna! Am o mare problema. Am 23 de ani si am nunta vara aceasta. Problema este ca m-a apucat o frica puternica acum, cu o luna inainte de nunta. Iubitul meu e foarte intelegator si mi-a propus sa mai amanam, pana cand ma voi simti comod. Dar nu vreau sa aman pentru ca stiu ca si mai tarziu ma voi teme. Oare este prea devreme sa ma casatoresc? Suntem impreuna de cativa ani si simt ca nu mi-am trait viata. Il iubesc si este o persoana minunata, nu imi vad viata fara el, dar parca ceva imi spune ca "ma leg la cap" prea de tanara, cu toate ca sunt stabila din punct de vedere financiar si am un viitor destul de sigur. Ce parere aveti? Ce ati face in locul meu? Cum ati gestiona situatia?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
După ce se căsătoreşte, omul nu mai zice 'vai de mine', ci 'vai de noi'; cam asta ar fi diferenţa. 
Aşa spun cei ce vor să vadă partea goală a paharului. Dar sunt şi unii, între care îţi sugerez să fii şi tu, care observă partea plină a paharului. Una este să admiri singură o floare, şi alta este să-i atragi atenţia şi persoanei iubite, aşa încât să o admiraţi în doi. Am dat un exemplu banal, dar dincolo de acesta, sunt sigur că vei vedea multe altele. Viaţa în doi este mult mai frumoasă şi mai plină de sens. Ai sentimentul că încă nu ţi-ai trăit viaţa? Păi sentimentul ăsta îl are şi unul de 30 de ani, şi unul de 90. Totdeauna vom simţi că nu am făcut destul. Dacă vă iubiţi, şi partenerul tău este înţelegător, atunci viaţa nu se opreşte la căsătorie, ci, dimpotrivă, devine mai frumoasă.
Cum adica simti ca nu ti ai trait viata, esti cu el de atîtia ani si inca nu esti sigura ca el este alesul? De ce te temi de casatorie, vrei sa exparimentezi si cu altii? E foarte grea decizia de a te casatorii si numai tie i ti apartine, decat sa te casatoresti doar ca zic altii dar tu de fapt nu i ti doresti asta vorbaste cu prietenul tau si amîna nunta, ca degeaba te mariti daca peste o luna divortezi.
Buna! Te legi? Cum adica? Casatoria nu inseamna mai mult de a semna un act, a spune "Da" (ceva ce oricum ai spus, caci presupun ca te-a cerut oficial), si o chestie relegioasa la biserica, ambele care, pentru orice om normal, nu inseamna mai mult decat pare. Nu mi se pare ca se schimba ceva odata cu casatoria, doar numele. Daca ti se pare ca e ceva ce o sa te impiedice sa iti traiesti viata, atunci nu face asta, dar personal, pe mine nu m-ar impiedica casatoria sa fac ce fac si acum. Sau poate parintii, rudele, pun presiune pe voi sa faceti copii, iar aici e alta treaba dar tot de voi tine daca vreti sa nu sa faceti acest lucru. Deci, lamureste-ma si pe mine, cu ce te impiedica o foaie, sa iti traiesti viata?
Iarta-ma ca-ti spun dar cred ca esti egoista.
De ce nu i-ai spus ca te-ai plictisit de el si vrei sa-ti traiesti viata si cu altii, sa te distrezi si sa fii libera?
De ce il mai tii incurcat daca deja relatia este epuizata si nu are viitor?
Sune-i omul adevarul in fata, fiindca merita macar atata lucru.
Fiecare isi face soarta cu mana lui!
Spui, am nunta. Cum o ai, cine a hotărât că o ai? La această decizie nu ai participat și dta?
Oare nu iti doresti cu adevarat casatoria asta de iti vin in gand intrebari de genul ca nu ai apucat sa te distrezi, ca esti prea tanara? Din ce spui aici nu prea vrei si sa-ti zic de ce, e o varsta mult prea frageda pentru casatorie, esti foarte tanara, e o palarie prea mare la anii astia o casnicie, practic esti aproape inca 'copil', la anii astia trebuie sa te distrezi, sa faci ce iti place, sa calatoresti, sa acumulezi experiente de viata, o casnicie la varste asa fragede e o tragere inapoi in viata in sensul ca sunt responsabilitati mai mari la care la varsta aia nu prea iti arde sa le ai, daca eram in locul tau ma gandeam mai bine daca are sens sa ma casatoresc de asa tanar, daca merita sacrificiul, nu-mi trebuia multa munca de convingere si spuneam ''ba, chiar nu merita, mai astept cativa ani, doar nu-s nebun''. Din moment ce ai un trac si ganduri de genul, nu prea esti asa sigura ca vrei casatoria cu partenerul tau sau poate nu iti prieste ideea in sine. Parerea mea umila este ca te-ai grabit, puteai sa mai astepti niste ani bine merci, la anii astia 20+ pana pe la 30 trebuie sa profiti cat de mult poti de apogeul asta al tineretii, e un prag al vietii peste care nu prea e ok sa sari, aici se acumuleaza experientele de viata poate cele mai mari, faci niste studii, etc. Acum asta e doar parerea mea, cum mi-as gestiona viata dar acum faci cum iti place si cum e mai bine pentru tine.
Asta consider si eu. Sar un pas important, tineretea. Si ma avant direct in responsabilitati. Dar totusi, cu el vreau sa raman, nu pot renunta la el. Si daca nu ne casatorim, cred ca cu timpul s-ar stinge focul pentru avem 5 ani de relatie... Nu vreau sa pierd un om ca el! Nu mai gasesc asa ceva, sunt sigura! Il apreciez la maxim!
Răspunde Sincer, incepi sa simti dupa acum ca a intervenit monotonia si ca vrei altceva? ti-a atras altcineva atentia? Daca da, o casatorie n-ar face decat sa fie perdere de vreme si de resurse.
Monotonia nu a intervenit pentru ca ne distram impreuna mereu, el imi este cel mai bun prieten si cel mai de incredere om, chiar vorbim despre orice. Sincera sa fiu, daca dau o fuga prin oras, vad 1-2 baieti care sa ma atraga si asta ma sperie si ma face sa ma intreb:"de ce ma atrag alte persoane? O fi normal?" Nu pot sa ma mai inteleg... e dezastru in capul meu. Poate ma aflu intr-un prag critic, o trecere cam violenta intre adolescenta si maturitate?
E clar, il vezi ca pe un prieten acum si pe un bun psiholog pentru tine, un refugiu, insa nu il mai pot vedea ca pe un partener din punct de vedere emotional. Cat despre faptul ca te atrag si altii sa zicem ca e oarecum normal pentru ca e vorba de fizic, iti place cum arata ei, dar e frustrant acest lucru pentru partener desi nu prea are ce face pentru ca oricata iubire ai pentru el tot te poate atrage ceva la altcineva, e involuntara toata treaba. Ce poti sa faci e sa nu dai frau liber fanteziilor si atractiei ca acolo intervine problema cu adevarat.
Pai nu dau frau, evident. Nu mi-as bate joc de el si cu atat mai putin de mine, pentru ca as fi o persoana josnica. Eu am incercat sa ma feresc cat pot de barbati, ba chiar am sters din lista de Facebook 80% dintre baieti(fara ca iubitul meu sa imi ceara asta)special ca sa ma feresc de tentatii, de mesajele primite, etc. Si chiar incerc ca atunci cand ma atrage fizicul altui barbat sa ma gandesc "nu se compara cu iubitul meu", si reusesc astfel sa sterg gandul acela.
Eh, unii spun ca daca te atrage altcineva inseamna ca nu-ti iubesti partenerul/partenera dar atractia e involuntara si n-ai ce face ca te loveste fara sa vrei, depinde acum cat de repede uiti. Oricum, nimic nu e vesnic iar dupa 5 ani de zile o relatie cam scartaie pentru ca sunt totusi destui ani, daca dupa acum scartaie, pentru ca te simt nesigura pe ceea ce vrei sa faci, imagineaza-ti cum va fi o casatorie care necesita responsabilitati mai mari cu o persoana pentru care lucrurile incep sa se raceasca sau macar sa nu mai fie intense ca la inceput pentru ca dupa un timp intervine ori monotonia, ori obisnuinta, nu mai e flama aia de inceput. In tot cazul, gandeste-te mai bine la ce ai de facut, ia deciziile rational, nu le lua din impuls pentru ca le vei regreta, daca iti doresti cu adevarat casatoria asta cu persoana respectiva atunci nu ezita, daca totusi nu esti foarte sigura si eziti, mai bine n-o faci sau mai amani, mai bine asa decat sa nasca frustrari mai tarziu si sa se ajunga prematur la divort cand se putea evita situatia asta.
Am citit si ce ai spus si tu, nu sunt deloc de acord. Care e faza, vorbiti de parca casatoria va leaga si va baga intr-un beci. Poti sa iti traiesti viata la fel de frumos si in continuare, cu atat mai mult ca stii mereu ca cineva te iubeste, se gandeste la tine si e fericit sa te vada.La 23 de ani mama deja avea 2 copii, noi acum ca avem mai multe posibilitati vrem sa ramanem imaturi in gandire toata viata.
Imi pare rau sa iti spun,dar cred ca te casatoresti cu persoana nepotrivita si e si mai tragic ca l-ai tinut atatia ani. Cand iubesti o persoana ii iubesti fiecare particica,desigur ca exista baieti frumosi si mereu vor exista,dar tu nu trebuie sa te fortezi ca sa ii refuzi, involuntar zambesti cand vezi ca se da cineva la tine pentru ca ti se pare amuzant ca el considera ca ar putea sa iti intreaca iubitul. Din raspunsurile tale observ ca este o persoana frumoasa, ti-e prieten, iti este alaturi, dar daca nu ti se pare cel mai sexy om de pe pamant pana la urma cred ca o sa il inseli daca o sa te pacaleasca cineva. :/
Deci daca nu te casatoresti la 23 de ani esti imatur in gandire, dumnezeule mare! Nu mai comparati cu ce faceau parintii vostri sau bunicii, traim alte vremuri acum, viata e mai grea, la 23 de ani esti inca copil, cum vei sustine tu o casnicie la varsta aia destul de frageda cand majoritatea nici nu au experienta in viata, abia termina o facultate, au probabil primul job, pe la 30 e varsta potrivita si destul de matura pentru casatorie, acumulezi destule pana atunci (ar trebui).
Cine programeaza cand isi gaseste alesul,o casatorie si orice relatie de orice fel trebuie sa inceapa prin simpatie, nu consider ca o casnicie te afecteaza atat de mult, incat sa spui ca iti strica viata. Simtiti mai mult, ganditi un pic mai putin. Daca se gasatoreste nu trebuie sa faca neaparat un copil, pot creste impreuna in continuare.
Nu stiu, tot sunt de parere ca o casatorie de la varste fragede e un pas inapoi in viata, e ceva primitiv, altele sunt lucrurile care ar trebui sa primeze.
Nu vreau sa ma cert cu tine, dar daca tot esti asa de inteligent, probabil tu ai pe partea financiara totul stabil, esti fericit? Te simti implinit?
Pai nu e vorba de nicio cearta, e doar o discutie cu pareri diferite, nu trebuie sa te ataci. De unde ai dedus tu de partea financiara cand nici macar nu am adus in discutie, ce legatura are aici partea financiara cu parerea mea despre casatoria la varste tinere? Ma simt foarte implinit pana acum din toate punctele de vedere
Sa stii ca e super sexy si cel mai frumos barbat pe care l-am intalnit culmea, le are pe toate. Eu nu am vazut pe cineva mai bun ca el din nicio perspectiva. De asta mi se pare dubios ca nu stiu ce vreau. Sunt cu capul in nori...
Stai putin, ca nu prea are legatura una cu alta.
Adică, tu cred ca nu înțelegi termenul de căsătorie.E doar o hartie ce atestă legal ca sunteti căsătoriți, nu trebuie sa iti schimbi viata de a doua zi, tot asa rămâneți si va iubiti.
Si mai e ceva.Cu ce te încurcă el sa iti trăiești viata,sau ce înțelegi tu prin a-ti trai viata? Ca mai înainte spuneai ca il iubesti si te vezi cu el in viitor, ceia ce nu prea se bate cu mai am chef sa "traiesc" daca stii cum zic.
În primul rând trebuia sa te gândești la asta de acum cativa ani, sau macar pe parcurs.Dar acum fapta e consumată si ar trebui să analizezi bine dacă tu il mai iubesti pe omul asta, doar sa nu te trezesti după un timp de "trait"ca tie iti plăcea relația aia si ai facut o greșală renunțând, pentru ca asa se intampla cand începi o relație de mica (stiu din experienta), de la un timp nu se mai bate mentalitatea si dorintele de atunci cu cele de acum.
Ce mare brânză...e o bucată de hârtie și o petrecere
Daca chiar nu te bucuri gândul de te-a mărita cu acel băiat, nu te mai mărita
Orice alegere ai face vei regreta... Findca te vei întreba cum ar fi fost dacă... Ce as face în locul tău, m as căsători dar mi as trai și viata, asta nu înseamnă să îl înșeli, în caz ca simți asta mai bine nu te căsătorești totuși. As ieși și cu prietenii, și împreună și separat, as găti doar când vreau, as cheltui pe ce vreau, toate cu măsură bineînțeles. Dacă nu sunteți fericiti exista divorțul și asta e. Dacă nu mai ești atrasa de el sau te ai plictisit, poți sa te gândești mai serios. Cel mai greu ne este sa ieșim din zona de confort și sa riscam. Pune în balanta toate lucrurile și fa ce simți pana la urma
Pai pune-ti intrebarea "de ce vreau sa ma casatoresc?" Adica vrei sa ai stabilitate, sa scapi de gura lumii, te preseaza cineva, sa ai garantia ca "ai pus mana pe el", vrei sa te imbraci in rochie de mireasa, pentru bani etc? Fiecare are motivele lui pentru care vrea sa se casatoreasca. Eu personal m-as casatori dar nu imi place ideea de nunta. Nu stiu, mi se pare un circ unde oamenii vin doar din obligatie si e doar un stres pentru miri, nu am vazut pana acum miri care sa se bucure in ziua aia.
In primul rand ar trebui sa faci pasul asta doar daca iubesti persoana respectiva si daca te-ai vedea multi ani de acum incolo langa el si daca stii ca e o persoana care are aceleasi sentimente si nu te-ar insela, nu ar cadea in patima viciilor sau ce lucruri din astea mai destrama o casnicie. Pt ca in rest varsta nu conteaza.
Iar legat de faptul ca nu ti-ai trait viata, poti face ce faceai si inainte, nu schimba nimic un act. Poate doar ca lumea te va percepe o femeie serioasa si te va presa sa te maturizezi, zic de lume nu ca e ceva normal.
? uite asa ajungi sa faci sex cu 100000 de persoane, nu te mai vrea nimeni
Ajungi baba și crapi cu 2 pisici
Lăsând gluma la o parte, trebuie sa pui în balanta faptul ca părinți tai, bunici când s-au luat și vezi cum au ajuns
Poți sa ai o viata ok și după nunta zic eu, dar tu iti ști mai bine situația
Spui ca il iubesti, dar ca simti ca nu ti-ai trait viata. Ce intelegi prin asta? Adica ai vrea sa fii si cu alti barbati? Si apoi ce? Sa te intorci la el...la omul pe care spui ca il iubesti? Eu iti spun cum vede el lucrurile, din perspectiva barbatului. Desi la nivel declarativ e foarte intelegator si ti-a propus sa amanati, pentru ca a vazut ca ai indoieli, in sufletul lui e furtuna. Cand cineva are indoieli in privinta casatoriei cu mine, ce inseamna asta? Ca nu ma iubeste. Poti sa amani nunta daca asta simti, dar previziunea mea este ca il vei rani si chiar daca tu vei dori sa fii cu el in continuare chiar si asa nemaritata, relatia voastra probabil se va rupe curand. Sper sa ma insel.
Nu pot fara el. Suntem fericiti, ne intelegem prea bine, nu cred ca as mai gasi vreodata pe cineva ca el. Il iubesc, dar as mai vrea sa fiu libera un an sau doi, ma sperie ideea de obligatii. Cand am planuit nunta nu ma gandeam la lucrurile astea. Incerc totusi sa ma fortez sa rezist, sa stau cat mai mult timp pe langa el pentru ca imi da un vibe pozitiv mereu si o sa vad cum va fi dupa nunta, o sa ma obisnuiesc pana la urma. Stiu ca si tatal meu a trecut prin asta inainte de nunta lui cu mama, poate e ereditara situatia 
Nu poti fara el, sunteti fericiti, va intelegeti prea bine, nu crezi ca ai mai putea gasi vreodata pe cineva ca el, il iubesti...dar ai mai vrea sa fii libera un an sau doi? Ce inseamna mai exact aceasta libertate? Ce ai vrea sa faci in acesti doi ani, de nu poti face si daca te mariti?
Sa locuiesc singura, sa dorm cat vreau, sa nu gatesc, sa mananc ce imi gateste mama mea, sa imi cheltuiesc banii asa cum vreau. Ma sperie ideea ca o sa avem cheltuieli comune. Si sincer, mi-ar placea sa mai ies prin cluburi cu prietenii, fara sa fiu cu "sotul", ca si cum am pusa o eticheta... Incep sa am retineri sa mai ies chiar daca el ma lasa cu prietenii, pentru ca ma simt cumva obligata sa fiu la pachet cu el, este constiinta...
Toate celelalte pot sa le inteleg, dar faza cu iesitul prin cluburi cu prietenii nu. Eu daca as fi prietenul tau si ai vrea sa iesi in club fara mine, chiar m-as enerva. De ce te duci in club? De ce simti nevoia sa te duci fara mine? Clubul e pentru combinat, una peste alta, dincolo de vrajeala cu muzica, distractia cu prietenii, etc, de-aia se duce lumea acolo, ca sa se combine. Daca prietena se duce in club fara mine, nici nu stau la discutii, o acuz direct ca vrea sa se combine cu altcineva.
Nu înțelegi dar e normal sa vrei sa fii liber, sa vrei sa ieși în club, sa vrei sa fii admirata, sa cunoști oameni noi, experiente noi, mai ales la 23 de ani.
Atunci sa lase baiatu-n pace, sa-si vada de viata lui, sa-si construiasca o relatie alaturi de altcineva, daca ea vrea sa "cunoasca oameni noi" si sa aiba "experiente noi".
E o alegere grea fiindcă ii este frica sa riște, sa l piardă, sa iasă din zona de confort. Inima îți spune ceva creierul altceva. Orice alegi regreți, cel puțin pe moment apoi lucrurile se rezolva de la sine
Daca se va culca si cu alti barbati, ce va castiga? Ce crezi ca are vreunul dintre noi ceva in plus? Era o replica data de o tipa in "Margelatu - Misterele Bucurestilor" 1983: "Tot doi nadragi, tot doua picioare..." Daca a gasit un baiat serios, care o iubeste, o respecta, de ce sa-l arunce la gunoi, ca sa si-o traga cu altii? ...cu altii care probabil o vor trata ca pe un obiect sexual si apoi vor trece mai departe. Timpul ei va trece, poate va sari de 30 de ani, poate nu va mai fi dezirabila, parte din cauza degradarii fizice care ne afecteaza pe toti, parte din cauza faptului ca poate unii dintre noi tinem cont si de faptul ca femeia are "kilometri multi la bord" si atunci ea s-ar putea sa sa uite in urma cu regret, gandindu-se la baiatul care a iubit-o odata si caruia i-a dat cu piciorul.
Nu cred ca vrea sa îl însele, cel puțin nu despre asta consider eu ca e vorba. Dar vrei sa fii admirata, sa mai ai discuții interesante cu fete, băieți, sa asculți muzica etc. Intr o relație apare rutina, nu poți fii doar cu iubitul, nu poți pretinde ca ești fericit dacă tu ești plictisit, trebuie sa faci un pic din toate, dacă te iubește nu te înșeala dar dacă nu te iubește posibil sa o facă. Nu toate fetele se sperie de vârstă de 30. Și atunci se găsesc băieți / bărbați. În plus nu înseamnă că dacă îți place viata automat asta înseamnă să faci sex cu diverși bărbați, în nici un caz, asta tine de persoana, o fata educata va dori sa găsească iubire, fluturași în stomac nu sex cu oricine
Bine, sa-l lase pe baiatul asta si sa se duca sa caute fluturasii in stomac la altii...si daca mai traim peste 7 ani, poate vine sa ne scrie aici cum e viata ei la 30 de ani.
Ar putea sa divorțeze la 30 și tot rezultatul ala va fi. Tot își va găsi pe altcineva. Nu știu câți ani ai tu, dar la 30 + eu ma simt tânără și în cea mai buna forma a mea de când ma știu. Nu am regrete. Viata nu e un șablon care trebuie urmat, viata este ceea ce devenim noi și simțim noi. Dacă eu sunt fericita sa merg în Vama cu prietenii asta o sa fac, și la 40, viata e scurta, sa ști ca nu exista nimeni perfect în lumea asta, nici femeie nici bărbat, nu merita sa faci sacrificii prea mari pentru a tine de cineva dacă nu simți asta natural. În fond eu nu înțeleg ironia din ultima ta propoziție. La 23 ești necopt, la 30 ești tânăr la capacitate maxima și fizic și psihic
Isi va gasi pe altcineva, intotdeauna iti poti gasi pe cineva. Dar pe cine? Aici e problema. Cat de mare va fi compromisul? La 30 de ani nu mai esti chiar asa tanar si la capacitate maxima, ci declinul va fi inceput deja. La 30 de ani majoritatea au o "istorie". Eu nu m-as insura cu o femeie care are o "istorie" bogata. Am o mare problema in a accepta femeile care au schimbat barbatii ca pe chiloti...le detest. Eu daca vad o femeie la 30 de ani care umbla teleleica, cu siguranta ma gandesc ca e ceva in neregula cu ea si nu o vreau.
Raspunsul asta chiar e castigator! Mi-ai deschis ochii foarte mult, iti multumesc! Consider ca sunt doar niste trairi de moment pe care le am si ca e bine sa gandesc rational acum, sa las trairile astea adolescentine si prostesti care oricum trec si sa il apreciez cat pot pe iubitul meu pentru ca, am observat cum sunt relatiile altor prietene de ale mele, iar eu sunt exagerat de norocoasa. Toate ar vrea un baiat asa, e rupt din basme! Multumesc mult! O sa recitesc acest comentariu oricand imi revin gandurile alea stupide. Chiar m-ai ajutat!
Mereu am gandit sa fiu cu un singur baiat toata viata mea. Asa a si fost. Este primul si singurul, iar acum in pragul nuntii ma gandesc ca nu am trait nimic. Dar e vorba aia: unul e prea putin si doi sunt prea multi. Si din momentul in care sunt doi, incepi sa faci comparatii si sa apara nemultumiri. Asa ca, daca e doar unul, ti se pare cel mai bun pentru ca nici n-ai avut ocazia sa cunosti altceva. O sa o iau rational ori de cate ori simt ca trairile adolescentine dau cu mine de pereti.
Ca sa sintetizez, atunci cand viata iti ofera privilegiul de a-ti gasi o persoana pe care o iubesti si care te iubeste, tine-o in brate si nu-i mai da drumul niciodata, pentru ca majoritatea oamenilor nu au sansa la dragoste adevarata si daca o au, extrem de rar primesc o a doua sansa, daca au ratat-o pe prima. Daca il iubesti pe baiatul asta si stii ca te iubeste, atunci cand gandul iti zboara la alti barbati, hai sa iti spuna unu' ca mine, caruia din cand in cand ii place sa foloseasca si un limbaj lipsit de delicatete, cum stau lucrurile: daca te visezi in pat cu Chris Hemsworth, iti spun un mic secret...si basinile lui Chris miros exact la fel ca ale prietenului tau. Nu-ti distruge relatia daca iti iubesti partenerul!
Poate tot ale prietenului meu au un miros mai delicat )))))), asta ca sa glumesc si eu. Multumesc pentru tot, raspunsurile tale chiar mi-au fost utile! Nu merita sa dau cu piciorul, e o relatie foarte diferita de ce am vazut pana acum prin grupurile mele de prieteni. Undeva in sinea mea, stiu ca daca as fi cu altul, n-ar mai fi in veci ca el. Totusi, ma framanta faptul ca nu inteleg de ce imi vin astfel de ganduri si de ce stau atat sa le analizez...
Cu mare placere! Referitor la acele ganduri, toata lumea le are! De ce stai atat sa le analizezi? Eu cred ca faci asta pentru ca esti un suflet curat, nu ai vrea sa le ai si te simti vinovata. E bine sa te simti vinovata, pentru ca asta inseamna ca tinzi catre perfectiune. Una peste alta, eu nu cred ca vei trada omul pe care-l iubesti.
Exact! M-ai citit ma simt efectiv vinovata pentru gandurile mele, ma simt o persoana josnica doar pentru ceea ce gandesc... nici nu incape discutia sa il tradez pentru ca m-as simti o persoana de nimic, mai bine sa traiesc nefericita si cu ideile mele stupide in cap decat sa devin o persoana lipsita de caracter. Mi-ar fi scarba de mine daca l-as insela. Mai bine ma inchid in camera singura o viata decat sa fac vreun rau cuiva... Mereu ma chinui singura cand gandesc ceva negativ, am senzatia ca sunt un om rau si evit cat pot sa fiu asa 
Uite aici ai spus ceva ce nu mi-a sunat tocmai bine: "mai bine sa traiesc nefericita si cu ideile mele stuide in cap". De ce sa fii nefericita? Iti doresti sa fii cu alti barbati atat de mult incat crezi ca ai fi nefericita daca el ar ramane singurul barbat din viata ta? Crezi ca ai fi nefericita daca te-ai marita cu el?
Nu. Nu cred ca as fi nefericita. Dar daca as avea de ales intre a-l insela si a fi nefericita, as alege propria nefericire in loc sa fac rau cuiva si sa devin o persoana josnica. Nu stiu cat de clar am explicat ceea ce voiam sa spun. Tocmai, ma face fericita, e un om care chiar stie sa ma bucure prin tot ce face. E atat de amuzant, de atent la detalii. Chiar ma face fericita. Dar ma simt inca necoapta putin, nu sunt sigura pe deciziile pe care le iau in general, in ultima vreme, nu e vorba numai despre relatie. In domeniul in care lucrez, am inceput inca de la varsta de 6 ani sa progresez pentru a atinge performantele de astazi. Dupa atata timp in care am facut asta, ma intreb daca nu cumva am gresit. Imi place mult ceea ce fac, castig super bine inca de la 17 ani, insa ma intreb cum ar fi fost daca as fi facut altceva in viata. Cred ca e o problema generala asta cu intrebarile, pe care trebuie sa o deslusesc...
Exact cum spuneam, esti un suflet curat...si esti si foarte norocoasa. Ai parte de un partener care te iubeste, pe care-l iubesti, care te face fericita! In plus, nu stiu cu ce anume te ocupi, dar spui ca faci ceea ce iti place si spui ca ai inceput sa castigi multi bani inca de la 17 ani...deci trebuie sa fie ceva spectaculos. De ce esti asa preocupata sa fii "coapta"? Nu esti sigura pe deciziile tale? Dar cine este? Ia lucrurile asa cum iti vin, bucura-te de ele, nu te mai gandi la "ce ar fi fost, daca?". Viata a fost generoasa cu tine. Accepta-i darurile si traieste-o frumos, curat!
Daca te simti necoapta de ce ai planuit sa va casatoriti? casatoria nu e chiar asa o joaca de copii, are si ea unele resposabilitati. Mai bine vorbeste cu el sa amanati, nu prea esti ferm convinsa ca vrei o casatorie cu el, iar mai mult decat atat nu vrei casatorie in general dupa acum, e si firesc, ai doar 23 de ani.
Emotia primului pas. Nimic anormal, toti traiesc senzatia asta, fii linistita.
Daca e sotul ideal, nu ai nici un motiv sa amani.
Mult succes
Sunt multe intrebari la care te-ai putea gandi. Daca ti-ai raspunde la ele, cred ca ai iesi din dilema:
- care este sensul unei relatii?
- care este sensul casatoriei?
- care este sensul unei profesii?
- mergand mai in profunzime, care este sensul vietii tale?
La aceste intrebari tu singura iti poti raspunde, nu psihologul. Cat de multe poate el sti despre psihicul tau? Cat de multe ar putea sti despre intrebarile filosofiei, despre o cunoastere care s-a pierdut pe parcursul a mii de ani?
Deci cum ti-ai putea raspunde singura la aceste intrebari? Exista bineinteles, centre unde poti studia lucruri transcendentale si le poti practica. Daca ai "noroc" poti gasi si raspunsuri si atunci vei putea lua decizii in cunostinta de cauza.
Esti inca dependenta emotional de proprii tai parinti.
O persoana normala ar vedea o bucurie in asta, casatoria, un copil.
Dar discuta mult cu tatal tau, sa intelegi de ce sunteti asa speriati de bombe amandoi.
Totul e foarte simplu.
Reactiile tatalui tau sunt si ale tale in momente importante.
Fa ce a facut si el.
Așteaptă dragă mea! Trebuie să te simți pregatita. Traiti in concubinaj. Mărită te pe la 27 in sus
Ești speriată pentru că simți că vei deveni "proprietatea" cuiva.
Îți pierzi libertatea.
Tu îl consideri pe el, cel mai bun om de pe pământ. Pentru că nu ai cu ce să compari, nu ai mai fost în aceeași situație. Probabil e prima ta relație mai lungă și serioasă.
Ai dubii și ezitări?
Pentru că nu e cel mai bun om de pe pământ pentru tine.
Altfel n-ai fi avut nici o ezitare. N-ai fi gândit că ajungi prea devreme "la cratiță".
"am sters din lista de Facebook 80% dintre baieti (fara ca iubitul meu sa imi ceara asta) special ca sa ma feresc de tentatii"
Dacă ar fi bărbatul perfect pentru tine, n-ar exista tentații.
Eu cred că faci o greșeală.
Ceea ce ți se întâmplă, e din cauză că subconștientul tău simte asta.
N-o să te poți feri o viață întreagă de tentații și nici n-o să le poți ține piept forever.
Pentru că acum nu ai ce-ți dorești cu adevărat. Doar te minți că ai. E doar o supă călduță în care te simți foarte bine.
Dar, doar atât.
La chestiile astea trebuia sa te gândești înainte să plănuiești nunta...
Mi-am dorit mult nunta asta. Acum cand constientizez ca e foarte real, ma sperii si plang de vreo 10 zile in continuu, de frica. Mi-a propus sa amanam si nu am vrut. Deci nu-mi convine nicicum...
As aștepta pana as ameliora anxietatea măcar pana la 90%, apoi as trece la acest pas fundamental din viata ta.
As cauta cel mai bun psihoterapeut, și as încerca să scap de aceste probleme emoționale cate pun stăpânire pe mine, pe viata mea sociala, as elimina treptat toate insecuritatile și apoi as trece la next level.
Nu pierde timpul dacă stai bine financiar, este viata ta în joc, sănătatea ta, trebuie doar sa găsești un specialist cu care sa rezonezi cu el.
M-aș direcționa și spre sport făcut regulat, sa fie sportul un stil de viata, ceva obișnuit, asa vei scăpa de toate temerile tale și de semnele de întrebări existențiale.
Multă sănătate și succes.
Multumesc. Fac deja psiho-terapie si mi s-a spus ca nu mi-am trait experientele, astfel ca, este devreme sa ma casatoresc. Dar cum as putea trai experiente, asta ar insemna sa renunt la omul minunat pe care il am alaturi si care e atat de diferit de toti ca sa ce? Sa observ cat de naspa e cu altcineva si apoi sa il si pierd? Mi s-a mai spus ca este posibil sa am curiozitati mari peste cativa ani, despre cum ar fi cu altcineva...
Am înțeles, bravo!, ma bucur.
Un om care te iubeşte cu adevărat îţi va fi alături când nu-l vei chema, îţi va încălzi sufletul în braţe fără să-i ceri. Un om care te iubeşte nu te va părăsi niciodată. Nu te va lăsa la greu şi mai ales la mijloc de drum.
Da si nu. In principiu nu sunt de acord cu ce ti s-a spus, desi poti sa vezi in alte raspunsuri de-ale mele ca sunt (exagerat de, conform unora) libertin in gindire. Nunta poate aduce o gramada de stres suplimentar si nici un beneficiu real. Cred ca inainte de orice altceva trebuie sa iti raspunzi la intrebarea DE CE VREM SA FACEM ASTA? Ziceai ca esti ok financiar si ai in principiu cariera asigurata (programator/ceva conex sau un loc caldut de bugetar?), atunci eu cred ca omul ala minunat de linga tine - daca citeste, toata stima si respectul tovarase - nu se va simti nasol daca nu vrei sa faci pasul asta. Mie unul - nu e musai sa ai aceeasi parere ca mine, desigur - mi se pare ca cel mai misto lucru pe care il poti face cand ai ceva minunat cu cineva e sa NU il/o legi de git cu streangul casatoriei. Nu, nu ma refer la o relatie deschisa in care fiecare e liber sa mai calce strimb, departe de mine gandul asta. Bine, nici nu exclud posibilitatea ca unul sau altul sa experimenteze cu terti, daca e musai, insa sunt sanse mai mari ca treaba asta sa dea peste cap relatia decat sa ii aduca beneficii. Ma refer la faptul ca ceva minunat nu are nevoie de streangul ala marital si poate dainui si fara. 5 ani? 10? 15? O viata? Mi se pare foarte important ca ambii sa lucreze continuu pentru a imbunatati relatia, iar casatoria de multe ori, constient sau inconstient, ajunge sa omoare efortul asta. Nu zic doar eu asta. Si din pacate daca stai sa te uiti in jur sau sa citesti povesti online, se intampla extrem de des. Gen la 5 ani dupa casatorie, ambii au cu vreo 40-50 de kile mai mult ca inainte (impreuna sau separat, depinde, dar ai prins ideea), stau ca niste cartofi pe canapea in fata tembelizorului, nu mai discuta despre planurile de viitor, fac sex o data pe luna (hai, poate ca sunt mai pofticiosi si o fac in fiecare vineri seara, lol), si asteapta pur si simplu ca lucrurile sa se intimple fara ca ei sa faca nimic. Asteapta... sa moara, intr-un fel sau altul. Unii chiar cu copii. Mai toate activitatile lor se leaga de copii, iar in afara copiilor mai ramane... ai ghicit, nimic. Stiu, poate parea absurd ce zic acum. Nu e.
Cred ca intrebarile astea sunt oarecum normale,acum in prag de nunta,dar in cele ce urmeaza eu imi voi spune parerea,nu trebuie sa o iei in considerare. Probabil prin "trairea vietii" te referi sa experimentezi alte lucruri cu un barbat,ca altfel nu stiu de ce nu ati putea experimenta in doi.
Uite acum vad ca toate prietenele mele vad fericirea altfel,sa stea cu prietenul/in cazul tau sotul la un film cand se intorc de la munca sau sa mearga la munte /mare. Crede-ma cand iti spun ca ele erau cele mai nebune, ma amuzam teribil de unele lucruri pe care le faceau (foarte indrasnete) si acum cand le aud ca vor sa se aseze la casa lor ma ia melancolia. Nu e neaparat sa ai curiozitati, daca simti ca il iubesti si el te iubeste de ce ai vrea sa cunosti alt baiat mai mult decat ca amic? Mai esti indrostita de el sau s-au asezat fluturii. Vei vedea ca in viata toti o sa isi vada de calea lor mai devreme sau mai tarziu, putini oameni o sa tina cu adevarat la tine, de decizia ta daca iti doresti sa risti un om care te iubeste, e posibil sa nu ii convina ca tu esti nehotarata dupa atata timp. Daca va incepe sa se simta neiubit sau doar roata de rezerva lucrurile vor merge in jos.
Profita de sentimele si linistea frumoasa dintre voi. Si daca vrei nebunii pana la urma e viitorul tau sot, poti sa ii faci ce vrei tu
.
Ideal ce spui tu aici, dar un om care te iubeste te poate si parasi.Da-i tu unui om care te iubeste din tot sufletul de inteles ca ai fi mai fericita fara el.Isi va calca pe suflet si va pleca si cu timpul poate o sa intalneasca si o persoana care il va aprecia, atunci sa vezi drama cand desi te-a iubit a uitat complet de tine.
Esti tanara, dupa 27 in colo, mai asteapta cativa ani si distreaza-te fa ce iti doresti si iti pui in cap. Apoi faci copii si te casatoresti.Dar testeza-l vezi daca ti-ar da multi bani ca sa faci o operatie care nu iti trebuie sa vezi cat de atent si cat de grijuliu este cu tine.Asta demonstreaza daca merita sau nu, si sa fie matur emotional, dar si sa stie sa gestioneze orice situatie, dar si un pic jucaus.
Pai e normal esti emotionata, e logic, ai 23 de ani e o varsta foarte buna de casatorie, daca ai vazut ca alti se casatoresc la 30 de ani inseamna ca si au cam ratat un pic din viata pentru ca gandeste te, o sa ajungeti sa aveti un copil odata si odata si ti ar placea ca si copilul ala cand va avea 20 de ani sa ai 60?,e foarte buna varsta primul lucru e stabilitatea financiara, adica sa ai un viitor si un prezent asigurat, casa, poate si masina, gen sa aveti tot confortul, is multe chesti importanta foarte importante doar sa nu ajungeti la 25 de ani ca vreti divortul, alti au divortat dupa 20 de ani de casatorie si cativa ani de relatie in precedent, chiar mi-as dori la 23 de ani sa ma casatoresc doar sa mi gasesc fata,toate in mare parte pe atunci le arde de distractie si se vad cu sacii in caruta,plus ca daca tr mariti,gandeste-te ca vei avea responsabilitati poate mai mari, curat, haine calcate, mancare, servici etc
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
