Buna! Am o mare problema. Am 23 de ani si am nunta vara aceasta. Problema este ca m-a apucat o frica puternica acum, cu o luna inainte de nunta. Iubitul meu e foarte intelegator si mi-a propus sa mai amanam, pana cand ma voi simti comod. Dar nu vreau sa aman pentru ca stiu ca si mai tarziu ma voi teme. Oare este prea devreme sa ma casatoresc? Suntem impreuna de cativa ani si simt ca nu mi-am trait viata. Il iubesc si este o persoana minunata, nu imi vad viata fara el, dar parca ceva imi spune ca "ma leg la cap" prea de tanara, cu toate ca sunt stabila din punct de vedere financiar si am un viitor destul de sigur. Ce parere aveti? Ce ati face in locul meu? Cum ati gestiona situatia?

La chestiile astea trebuia sa te gândești înainte să plănuiești nunta...

Emotia primului pas. Nimic anormal, toti traiesc senzatia asta, fii linistita.
Daca e sotul ideal, nu ai nici un motiv sa amani.
Mult succes

As aștepta pana as ameliora anxietatea măcar pana la 90%, apoi as trece la acest pas fundamental din viata ta.
As cauta cel mai bun psihoterapeut, și as încerca să scap de aceste probleme emoționale cate pun stăpânire pe mine, pe viata mea sociala, as elimina treptat toate insecuritatile și apoi as trece la next level.
Nu pierde timpul dacă stai bine financiar, este viata ta în joc, sănătatea ta, trebuie doar sa găsești un specialist cu care sa rezonezi cu el.
M-aș direcționa și spre sport făcut regulat, sa fie sportul un stil de viata, ceva obișnuit, asa vei scăpa de toate temerile tale și de semnele de întrebări existențiale.

Multă sănătate și succes.

Mi-am dorit mult nunta asta. Acum cand constientizez ca e foarte real, ma sperii si plang de vreo 10 zile in continuu, de frica. Mi-a propus sa amanam si nu am vrut. Deci nu-mi convine nicicum...

Multumesc. Fac deja psiho-terapie si mi s-a spus ca nu mi-am trait experientele, astfel ca, este devreme sa ma casatoresc. Dar cum as putea trai experiente, asta ar insemna sa renunt la omul minunat pe care il am alaturi si care e atat de diferit de toti ca sa ce? Sa observ cat de naspa e cu altcineva si apoi sa il si pierd? Mi s-a mai spus ca este posibil sa am curiozitati mari peste cativa ani, despre cum ar fi cu altcineva...

Am înțeles, bravo!, ma bucur.

Un om care te iubeşte cu adevărat îţi va fi alături când nu-l vei chema, îţi va încălzi sufletul în braţe fără să-i ceri. Un om care te iubeşte nu te va părăsi niciodată. Nu te va lăsa la greu şi mai ales la mijloc de drum.

Pai pune-ti intrebarea "de ce vreau sa ma casatoresc?" Adica vrei sa ai stabilitate, sa scapi de gura lumii, te preseaza cineva, sa ai garantia ca "ai pus mana pe el", vrei sa te imbraci in rochie de mireasa, pentru bani etc? Fiecare are motivele lui pentru care vrea sa se casatoreasca. Eu personal m-as casatori dar nu imi place ideea de nunta. Nu stiu, mi se pare un circ unde oamenii vin doar din obligatie si e doar un stres pentru miri, nu am vazut pana acum miri care sa se bucure in ziua aia.
In primul rand ar trebui sa faci pasul asta doar daca iubesti persoana respectiva si daca te-ai vedea multi ani de acum incolo langa el si daca stii ca e o persoana care are aceleasi sentimente si nu te-ar insela, nu ar cadea in patima viciilor sau ce lucruri din astea mai destrama o casnicie. Pt ca in rest varsta nu conteaza.
Iar legat de faptul ca nu ti-ai trait viata, poti face ce faceai si inainte, nu schimba nimic un act. Poate doar ca lumea te va percepe o femeie serioasa si te va presa sa te maturizezi, zic de lume nu ca e ceva normal.

Numai tu stii ce vrei. Cariera sau casnicia. Mai mult nu pot spune.

Spui ca il iubesti, dar ca simti ca nu ti-ai trait viata. Ce intelegi prin asta? Adica ai vrea sa fii si cu alti barbati? Si apoi ce? Sa te intorci la el...la omul pe care spui ca il iubesti? Eu iti spun cum vede el lucrurile, din perspectiva barbatului. Desi la nivel declarativ e foarte intelegator si ti-a propus sa amanati, pentru ca a vazut ca ai indoieli, in sufletul lui e furtuna. Cand cineva are indoieli in privinta casatoriei cu mine, ce inseamna asta? Ca nu ma iubeste. Poti sa amani nunta daca asta simti, dar previziunea mea este ca il vei rani si chiar daca tu vei dori sa fii cu el in continuare chiar si asa nemaritata, relatia voastra probabil se va rupe curand. Sper sa ma insel.

Cum adica simti ca nu ti ai trait viata, esti cu el de atîtia ani si inca nu esti sigura ca el este alesul? De ce te temi de casatorie, vrei sa exparimentezi si cu altii? E foarte grea decizia de a te casatorii si numai tie i ti apartine, decat sa te casatoresti doar ca zic altii dar tu de fapt nu i ti doresti asta vorbaste cu prietenul tau si amîna nunta, ca degeaba te mariti daca peste o luna divortezi.

Pai e normal esti emotionata, e logic, ai 23 de ani e o varsta foarte buna de casatorie, daca ai vazut ca alti se casatoresc la 30 de ani inseamna ca si au cam ratat un pic din viata pentru ca gandeste te, o sa ajungeti sa aveti un copil odata si odata si ti ar placea ca si copilul ala cand va avea 20 de ani sa ai 60?,e foarte buna varsta primul lucru e stabilitatea financiara, adica sa ai un viitor si un prezent asigurat, casa, poate si masina, gen sa aveti tot confortul, is multe chesti importanta foarte importante doar sa nu ajungeti la 25 de ani ca vreti divortul, alti au divortat dupa 20 de ani de casatorie si cativa ani de relatie in precedent, chiar mi-as dori la 23 de ani sa ma casatoresc doar sa mi gasesc fata,toate in mare parte pe atunci le arde de distractie si se vad cu sacii in caruta,plus ca daca tr mariti,gandeste-te ca vei avea responsabilitati poate mai mari, curat, haine calcate, mancare, servici etc

După ce se căsătoreşte, omul nu mai zice 'vai de mine', ci 'vai de noi'; cam asta ar fi diferenţa. Aşa spun cei ce vor să vadă partea goală a paharului. Dar sunt şi unii, între care îţi sugerez să fii şi tu, care observă partea plină a paharului. Una este să admiri singură o floare, şi alta este să-i atragi atenţia şi persoanei iubite, aşa încât să o admiraţi în doi. Am dat un exemplu banal, dar dincolo de acesta, sunt sigur că vei vedea multe altele. Viaţa în doi este mult mai frumoasă şi mai plină de sens. Ai sentimentul că încă nu ţi-ai trăit viaţa? Păi sentimentul ăsta îl are şi unul de 30 de ani, şi unul de 90. Totdeauna vom simţi că nu am făcut destul. Dacă vă iubiţi, şi partenerul tău este înţelegător, atunci viaţa nu se opreşte la căsătorie, ci, dimpotrivă, devine mai frumoasă.

? uite asa ajungi sa faci sex cu 100000 de persoane, nu te mai vrea nimeni
Ajungi baba și crapi cu 2 pisici
Lăsând gluma la o parte, trebuie sa pui în balanta faptul ca părinți tai, bunici când s-au luat și vezi cum au ajuns
Poți sa ai o viata ok și după nunta zic eu, dar tu iti ști mai bine situația

Sunt multe intrebari la care te-ai putea gandi. Daca ti-ai raspunde la ele, cred ca ai iesi din dilema:
- care este sensul unei relatii?
- care este sensul casatoriei?
- care este sensul unei profesii?
- mergand mai in profunzime, care este sensul vietii tale?
La aceste intrebari tu singura iti poti raspunde, nu psihologul. Cat de multe poate el sti despre psihicul tau? Cat de multe ar putea sti despre intrebarile filosofiei, despre o cunoastere care s-a pierdut pe parcursul a mii de ani?
Deci cum ti-ai putea raspunde singura la aceste intrebari? Exista bineinteles, centre unde poti studia lucruri transcendentale si le poti practica. Daca ai "noroc" poti gasi si raspunsuri si atunci vei putea lua decizii in cunostinta de cauza.

Oare nu iti doresti cu adevarat casatoria asta de iti vin in gand intrebari de genul ca nu ai apucat sa te distrezi, ca esti prea tanara? Din ce spui aici nu prea vrei si sa-ti zic de ce, e o varsta mult prea frageda pentru casatorie, esti foarte tanara, e o palarie prea mare la anii astia o casnicie, practic esti aproape inca 'copil', la anii astia trebuie sa te distrezi, sa faci ce iti place, sa calatoresti, sa acumulezi experiente de viata, o casnicie la varste asa fragede e o tragere inapoi in viata in sensul ca sunt responsabilitati mai mari la care la varsta aia nu prea iti arde sa le ai, daca eram in locul tau ma gandeam mai bine daca are sens sa ma casatoresc de asa tanar, daca merita sacrificiul, nu-mi trebuia multa munca de convingere si spuneam ''ba, chiar nu merita, mai astept cativa ani, doar nu-s nebun''. Din moment ce ai un trac si ganduri de genul, nu prea esti asa sigura ca vrei casatoria cu partenerul tau sau poate nu iti prieste ideea in sine. Parerea mea umila este ca te-ai grabit, puteai sa mai astepti niste ani bine merci, la anii astia 20+ pana pe la 30 trebuie sa profiti cat de mult poti de apogeul asta al tineretii, e un prag al vietii peste care nu prea e ok sa sari, aici se acumuleaza experientele de viata poate cele mai mari, faci niste studii, etc. Acum asta e doar parerea mea, cum mi-as gestiona viata dar acum faci cum iti place si cum e mai bine pentru tine.

Spui, am nunta. Cum o ai, cine a hotărât că o ai? La această decizie nu ai participat și dta?

Nu pot fara el. Suntem fericiti, ne intelegem prea bine, nu cred ca as mai gasi vreodata pe cineva ca el. Il iubesc, dar as mai vrea sa fiu libera un an sau doi, ma sperie ideea de obligatii. Cand am planuit nunta nu ma gandeam la lucrurile astea. Incerc totusi sa ma fortez sa rezist, sa stau cat mai mult timp pe langa el pentru ca imi da un vibe pozitiv mereu si o sa vad cum va fi dupa nunta, o sa ma obisnuiesc pana la urma. Stiu ca si tatal meu a trecut prin asta inainte de nunta lui cu mama, poate e ereditara situatia

Asta consider si eu. Sar un pas important, tineretea. Si ma avant direct in responsabilitati. Dar totusi, cu el vreau sa raman, nu pot renunta la el. Si daca nu ne casatorim, cred ca cu timpul s-ar stinge focul pentru avem 5 ani de relatie... Nu vreau sa pierd un om ca el! Nu mai gasesc asa ceva, sunt sigura! Il apreciez la maxim!

Nu poti fara el, sunteti fericiti, va intelegeti prea bine, nu crezi ca ai mai putea gasi vreodata pe cineva ca el, il iubesti...dar ai mai vrea sa fii libera un an sau doi? Ce inseamna mai exact aceasta libertate? Ce ai vrea sa faci in acesti doi ani, de nu poti face si daca te mariti?

Sincer, incepi sa simti dupa acum ca a intervenit monotonia si ca vrei altceva? ti-a atras altcineva atentia? Daca da, o casatorie n-ar face decat sa fie perdere de vreme si de resurse.

Sa locuiesc singura, sa dorm cat vreau, sa nu gatesc, sa mananc ce imi gateste mama mea, sa imi cheltuiesc banii asa cum vreau. Ma sperie ideea ca o sa avem cheltuieli comune. Si sincer, mi-ar placea sa mai ies prin cluburi cu prietenii, fara sa fiu cu "sotul", ca si cum am pusa o eticheta... Incep sa am retineri sa mai ies chiar daca el ma lasa cu prietenii, pentru ca ma simt cumva obligata sa fiu la pachet cu el, este constiinta...

Monotonia nu a intervenit pentru ca ne distram impreuna mereu, el imi este cel mai bun prieten si cel mai de incredere om, chiar vorbim despre orice. Sincera sa fiu, daca dau o fuga prin oras, vad 1-2 baieti care sa ma atraga si asta ma sperie si ma face sa ma intreb:"de ce ma atrag alte persoane? O fi normal?" Nu pot sa ma mai inteleg... e dezastru in capul meu. Poate ma aflu intr-un prag critic, o trecere cam violenta intre adolescenta si maturitate?

Toate celelalte pot sa le inteleg, dar faza cu iesitul prin cluburi cu prietenii nu. Eu daca as fi prietenul tau si ai vrea sa iesi in club fara mine, chiar m-as enerva. De ce te duci in club? De ce simti nevoia sa te duci fara mine? Clubul e pentru combinat, una peste alta, dincolo de vrajeala cu muzica, distractia cu prietenii, etc, de-aia se duce lumea acolo, ca sa se combine. Daca prietena se duce in club fara mine, nici nu stau la discutii, o acuz direct ca vrea sa se combine cu altcineva.

Buna! Te legi? Cum adica? Casatoria nu inseamna mai mult de a semna un act, a spune "Da" (ceva ce oricum ai spus, caci presupun ca te-a cerut oficial), si o chestie relegioasa la biserica, ambele care, pentru orice om normal, nu inseamna mai mult decat pare. Nu mi se pare ca se schimba ceva odata cu casatoria, doar numele. Daca ti se pare ca e ceva ce o sa te impiedice sa iti traiesti viata, atunci nu face asta, dar personal, pe mine nu m-ar impiedica casatoria sa fac ce fac si acum. Sau poate parintii, rudele, pun presiune pe voi sa faceti copii, iar aici e alta treaba dar tot de voi tine daca vreti sa nu sa faceti acest lucru. Deci, lamureste-ma si pe mine, cu ce te impiedica o foaie, sa iti traiesti viata?

Unii se marita de la 18 ani.
La 23 nu e deloc prea devreme.

E clar, il vezi ca pe un prieten acum si pe un bun psiholog pentru tine, un refugiu, insa nu il mai pot vedea ca pe un partener din punct de vedere emotional. Cat despre faptul ca te atrag si altii sa zicem ca e oarecum normal pentru ca e vorba de fizic, iti place cum arata ei, dar e frustrant acest lucru pentru partener desi nu prea are ce face pentru ca oricata iubire ai pentru el tot te poate atrage ceva la altcineva, e involuntara toata treaba. Ce poti sa faci e sa nu dai frau liber fanteziilor si atractiei ca acolo intervine problema cu adevarat.

Esti tanara, dupa 27 in colo, mai asteapta cativa ani si distreaza-te fa ce iti doresti si iti pui in cap. Apoi faci copii si te casatoresti.Dar testeza-l vezi daca ti-ar da multi bani ca sa faci o operatie care nu iti trebuie sa vezi cat de atent si cat de grijuliu este cu tine.Asta demonstreaza daca merita sau nu, si sa fie matur emotional, dar si sa stie sa gestioneze orice situatie, dar si un pic jucaus.

Pai nu dau frau, evident. Nu mi-as bate joc de el si cu atat mai putin de mine, pentru ca as fi o persoana josnica. Eu am incercat sa ma feresc cat pot de barbati, ba chiar am sters din lista de Facebook 80% dintre baieti(fara ca iubitul meu sa imi ceara asta)special ca sa ma feresc de tentatii, de mesajele primite, etc. Si chiar incerc ca atunci cand ma atrage fizicul altui barbat sa ma gandesc "nu se compara cu iubitul meu", si reusesc astfel sa sterg gandul acela.

Pai asta faci, eu zic sa amanati casatoria.

Eh, unii spun ca daca te atrage altcineva inseamna ca nu-ti iubesti partenerul/partenera dar atractia e involuntara si n-ai ce face ca te loveste fara sa vrei, depinde acum cat de repede uiti. Oricum, nimic nu e vesnic iar dupa 5 ani de zile o relatie cam scartaie pentru ca sunt totusi destui ani, daca dupa acum scartaie, pentru ca te simt nesigura pe ceea ce vrei sa faci, imagineaza-ti cum va fi o casatorie care necesita responsabilitati mai mari cu o persoana pentru care lucrurile incep sa se raceasca sau macar sa nu mai fie intense ca la inceput pentru ca dupa un timp intervine ori monotonia, ori obisnuinta, nu mai e flama aia de inceput. In tot cazul, gandeste-te mai bine la ce ai de facut, ia deciziile rational, nu le lua din impuls pentru ca le vei regreta, daca iti doresti cu adevarat casatoria asta cu persoana respectiva atunci nu ezita, daca totusi nu esti foarte sigura si eziti, mai bine n-o faci sau mai amani, mai bine asa decat sa nasca frustrari mai tarziu si sa se ajunga prematur la divort cand se putea evita situatia asta.