Am o mare problema: nu pot exprima in cuvinte ceea ce simt.Pana chiar si d-na psiholog mi-a spus ca imi e greu sa exprim in cuvinte ceea ce gandesc, ceea ce simt. Sunt si cam timida, uneori imi e teama sa si raspund la ore, chiar daca stiu. Cum as putea sa prind mai mult curaj? Si totusi...cum fac cu gandurile? Imi e tare greu sa verbalizez.

Multumesc anticipat!

Cred ca asta e o problema care se rezolva dupa multe sedinte de consiliere psihologica si cu multa rabdare din partea ta. Nu trebuie sa fi speriata sau te ingrijorezi, fiecare avem cate o piedica in viata noastra, unii trec peste ele ignorandu-le iar altii le iau din plin. Continua sedintele de consiliere! Succes!

Probabil ca vocabularul tau este foarte sarac pentru a-ti putea exprima in cuvinte gandurile, trairile interioare. Citeste multa literatura alegandu-ti genurile care-ti plac --- este o practica buna pentru imbogatirea vocabularul si cresterea mobilitatii si flexibilitatii gandirii. Cat despre timiditatea ta, probabil ca este o consecinta a acestei incapacitatii de a te exprima cu usurinta.Cu timpul, pe masura ce se dezvolta ceea ce psihologii numesc "gandire divergenta", va disparea si timiditatea. Numai bine!

Nu-ti fie frica ca ai putea gresii. Nu mai considera ca ai o problema (chiar daca s-ar putea, nu se stie ), acum ai luat-o pe un "drum" cu putine cuvinte, mai sunt si alte drumuri. Ia-o ca pe un experiment(in care nu esti tu inplicata) si de ex. ia sa raspund la scoala sa vedem cine mai raspunde. Nu se intampla nimic, vorbeste. Spune-mi ceva, astept raspuns.

Nu ai de ce sa iti fie teama sa te exprimi. Oricine greseste din toate punctele de vedere atunci cand vorbeste. Incearca sa ai mai multa consideratie pentru tine, sa iti spui ca parerea ta este importanta. Citeste multe carti, asta te ajuta si iti dezvolti vocabularul si sa te exprimi cu usurinta, sa numesti lucrurile, starile asa cum sunt ele. Si poate nu ai sa incepi sa te exprimi verbal peste noapte, dar incearca treptat: poti incepe sa scrii ceea ce simti, pareri, etc, dupa care impune-ti sa te exprimi public fara teama. Succes!

Cauza e o cenzurare sufleteasca, sentimente refuzate pentru constientizare. Existi, dar nu te simti. Vrei sa compensezi prin gandire, dar gandirea se formeaza acolo unde sunt sentimentele, in adanc. Exact aici s-a acumulat o mare tensiune. probabil frica, intre sentimentele si ideile din adanc si relatia cu ceilalti si punerea in cuvant. E grav pentru ca nu mai treci la fapte, ele raman sufletesti, iar tu confuza stai si nu stii cum ar arata identicul dar vizibil. Am avut aceiasi problema. Acum ma exprim de rup, dar cu faptele tot stau greu. Poate era mai bine invers, fara cuvinte si gesturi.

Atunci, in ciuda tensiunii care exista, dar nu realizam, faceam fapte. Se spune ca le tac si le fac. Si erau din tot sufletul meu. Ce imi parea greu ca nu puteam aprofunda ce invatam, cu toate ca intelegeam.Tu?