Am o problemă care pe mine mă deranjează și nu știu dacă exagerez eu sau e normal să fie așa, de aceea vreau să aud și alte păreri. Dacă eu și partenerul meu locuim împreună, amândoi fiind majori, pe banii noștri, însă mama lui e foarte posesivă și prefăcută, ce e de făcut? Vă dau un exemplu clar, mama lui vrea să o sune când se trezește, să-i trimită mesaj să-i spună când merge la muncă, când ajunge la muncă, ce are de făcut în ziua respectivă la muncă, când știe că i se termină programul, îl sună repede să vadă dacă a ieșit de la muncă, după îl sună să-l întrebe dacă a ajuns acasă, dacă mănâncă și ce mănâncă, după ce mănâncă iar, seara înainte de a se culca îl sună să-i spună că se pune să doarmă. Partenerul meu a vorbit cu ea, i-a explicat, dar ea începe să plângă și îi spune tot felul de lucruri: că nu e importantă pentru el, că s-a îndepărtat de ea, că nu îi pasă de ea, că se simte singură, că a abandonat-o și multe altele, iar el, bineînțeles, că suferă când își vede mama așa, îl înțeleg, dar mie mi se pare că se preface deoarece nu a fost niciodată de acord cu relația noastră și în general cu nicio relație pe care a avut-o iubitul meu, mereu le găsea ceva fetelor: ba că nu e destul de frumoasă, ba că nu e destul de educată, ba că nu e după caracterul lui. E enervant să aud cum îi sună telefonul sau primește mesaje încontinuu, iar dacă nu răspunde, începe să-i trimită mesaje și să-i spună lucrurile pe care le-am menționat mai sus (că se simte singură, că nu-i pasă de ea, etc) și bineînțeles că după mesajele acelea, se indispune, i se strică toată dispoziția, iar eu când îl văd așa, mă molipsesc și așa ni se strică toată ziua/seara. El e prins cumva la mijloc, între mine și mama lui, eu uneori nu mai pot și încep să plâng pentru că de la un moment te saturi să ți se tot strice zilele din nimicuri din acestea și suferă când mă vede așa, dar în același timp, suferă și pentru mama lui, pentru că de cele mai multe ori începe să se enerveze pe ea și să-i vorbească pe un ton ridicat, după îi pare rău, dar îl enervează și pe el acest comportament al ei. Nu-mi doresc să o îndepărtez, dacă asta crede ea că vreau să fac. Exagerez eu? Ce să fac cu femeia asta? Sau mai bine, ce să facă iubitul meu, a cam încercat în orice fel, dar fără rezultate.

Vrea să vă despărțiți!

Nu, nu cred ca exagerezi.
Din pacate eu consider că mai mult decât să ai o discuție argumentată cu el nu vei putea schimba nimic.
Doar el decide ce si cat poate face. Este mama lui, nu o poate abandona chiar daca ea greșește.
Daca el doreste sa schimbe ceva, o va face asa cum crede el ca e mai ok dar sa te ferești sa ii impui ceva.
Pe de altă parte si tu ai putea încerca să fi mai tolerantă atât cât se poate si in conditiile in care "relația" cu mama lui nu aduce prejudicii majore relatiei voastre.
Altfel, nu vad nimic bun in viitor.

Căutați un psiholog. Cereți la acel psiholog să meargă cu dumneavoastră la domiciliu mamei băiatului, dar fără ca mama să știe.
După comportamentul mamei, e singură, fără bărbat, și-a crescut singură copilul, iar acum îi este frică de singurătate, bătrânețe și refuză să accepte că fiul ei, e bărbat, că are nevoie de liniște și pace.
Dacă, nici cu psihologul nu faceți nimic, trebuie dusă la psihiatrie, altfel înnebuniți voi doi!
Succes!

Nu gresesti. La fel va face cu orice femeie din viata baiatului (chiar sotie). Cunosc tipul de femeie razgaiata. Presupun ca asa a facut si cu sotul sau. Nu ramanea o clipa singura, ca imediat reprosa ca este abandonata, neiubita, etc, tot ce spui acolo.
Ar trebui sa inteleaga ca asa cum ea s-a casatorit, e timpul sa o faca si el. Ca nu e cazul sa il sacrifice, sa ramana toata viata singur, doar pentru egoismul ei.
Daca nu intelege, pentru sanatatea ta psihica, ai de ales: ori il parasesti, ori devii nesimtita si te prefaci ca nu auzi. El nu va face nimic in acest sens. Asa sunt toti barbatii. Se va eschiva intre amandoua, asteptand ca cineva sa rezolve problema fara el.

Nu e singură, dimpotrivă, se înțelege bine cu soțul, l-au crescut împreună.

Mama lui are o problemă, asta-i clar.
Nu e normal să îi controleze viața pas cu pas.
Dacă ar fi avut 5 ani era normal dar așa e prea exagerat.

Bine că nu sună si când... e momentul ăla important, să întrebe cum merge, cum decurge! Apreciază măcar asta.

Cum sa cauti un psiholog, pe care sa il duci la ma-sa acasa fara nici un drept?
De ce nu te duci tu la psihiatrie.
Sunt convins si eu ca tot de asta, ca probabil se gandeste ca a trecut foarte repede timpul, si nu vrea sa ramana singura.
Dar se poate rezolva si altfel.
Sa faca ei un copil, si sa vezi atunci ajutor.
Ca e bine sa aiba copilu bunici, sa te ajute.
Tu asa ai face? ti-ai duce mama la psihiatrie daca te-ar suna ingrijorata in fiecare zi sa vada ce mai faci?

Sfatul meu - e dureros, de acord, te desparti de el!
iubitul tau e feciorasul mamei si aceasta dependenta va inebuneste pe ambii!

Ideea principala este ca el nu-i poate spune NU mamei lui si asta influenteaza relatia voastra. El trebuie sa depaseasca perioada asta si sa creasca astfel incat sa nu se mai lase controlat de parinti. Este un proces prin care toti ar trebui sa trecem. Avem oamenii astia care ne-au dat viata, dar zburand de la cuibul nostru si fiind pe picioarele noastre nu trebuie sa le demonstram asta, ci doar sa le aratam ca suntem ok. Ca adult poti sa pui niste limite, uneori doare din ambele parti (parinte-copil) dar trebuie facut asta astfel incat sa iti poti trai propria viata si nu sub influenta parintelui. Din punctul de vedere al mamei, ea face ce stie mai bine, incearca sa-si protejeze pruncul si sa-l tina aproape (desi dupa cum redai, foloseste santajul emotional). Pruncul incearca sa-si satisfaca parintele, poate fi fie din cauza vinovatiei ca a plecat de langa el, fie din cauza respectului... exista multe motive.
Sper ca o sa treceti de perioada asta, este destul de greu. Poate gasiti o modalitate pasnica in care sa impacati, vorba aia : capra cu varza si sa traiti fericiti.

Vorbeste cu el sa faca pauza din a vorbi cu mama lui câteva zile, nu o sa crape stati linistiti.Nu trebuie sa bagi tu zâzanie intre ei dar trebuie sa inteleaga si el ca e om mare pe picioarele lui si nu mai trebuie sa stea in poala mamei.
Chiar dacă va certați sau il doare spune-i franc, ca te deranjaza si ca in ritmul asta o sa ramana cu mama lui.Mai stiu unu ce sa spânzurat ca a rămas singur din cauza ca mamei lui nu ia convenit de nici una si sa băgat mereu intre ei.
Este normal sa iti iubești si ajuți mama, dar nu sa ii dai raportul de fiecare dată când mergi la wc.Cred ca are probleme mama lui la mansarda.

Dacă nu știi ce să scrii, nu scrie inepții!
Un astfel de comportament numai la un psiholog sau psihiatru se tratează.
Poți aduce acasă, plătit, orice medic! Dar, dacă sunteți paralel cu astfel de situații, nu mai comentați aiurea!

Catelus cu parul cret.

EL e cel care trebuie sa taie cordonul ombilical. Ce face ea e santaj emotional si indiferent care e motivatia din spatele lui, e gresit. Ca ii convine sau nu de tine, e irelevant. Vorbeste cu el. Explica-i ca te-ai saturat sa trebuiasca sa ii dai raportul maica-si in tot. Intreaba-l cum vede el situatia si cum vrea sa gestioneze lucrurile. Intreaba-l clar care e intentia cu tine si daca asa va face si cand va avea proprii lui copii. Tot asa, va sta cu ma-sa in telefon non stop?
Nu zice nimeni sa nu vorbeasca cu ea. Poate chiar si zilnic. Dar o data. Nu la fiecare cacare sa o anunte pe ea. E exagerata si ea ca ii cere asta si el ca se conformeaza.