Am o problema care sincer am tot crezut ca va trece, am tot tinut in mine iar acum sincer numai suport sa o tin atat in suflet.
Va rog mult sa nu ma judecati gresit, sunt om, e normal sa am si eu momente de rascruce in care sa nu stiu ce sa fac.
Iar acum tot ce sper e sa-mi dati un sfat sa ma linistesc.

bun...Ma numesc Beatrice.Pot sa spun ca de mica am cam facut tot ce am vrut, am fost un copil destul de problema, asta poate si din cauza ca am crescut doar cu bunicii si mi-au dat o mare libertate.Dar am fost cuminte in alte privinte si ma bucur din suflet ca bunici au avut incredere in mine si inca au.
Problema e ca de pe la 15 ani am inceput sa am o atractie pentru fete si baieti.Adica de atunci sunt bisexuala. Daca ma sarutam cu o fata era pentru mine ca si cum m-as fi sarutat cu un baiat.Nu faceam nici o diferenta asa ca la fel a fost si cand am avut prima relatie cu o fata tot la 15 ani care a durat numa cateva luni.Sa terminat brusc de fapt eram prea lasatoare si nu am suferit deloc. Dupa aia a urmat si primul prieten, al doilea, si a fost o perioada ca am renuntat sa-mi mai placa ambele genuri.Ma axasem doar pe baiatul cu care am fost 3 ani impreuna.
Au trecut ani si ..sa intamplat sa ma indragostesc iar de o fata si sa fie reciproc.Mentionez ca mereu ma atras fetele gen putin mai baietoase, tunse scurt, sa poarte haine diferite etc. Fetele care poarta tocuri fuste si sa fie machiate nu mi-au placut niciodata.
Fata de acum e ataaaat de nebuna cu restul lumii iar cu mine super timida si atunci cand ma vede automat se roseste si numai poate scoate 2 cuvinte intregi.Iar de la inceput mi-a fost imposibil sa o vad ca pe restul prietenelor mele. Mereu vedeam ceva tot si tot mai mult cu ea
Faza e ca parintii mei au cam inceput sa banuiasca ceva si imi cam pun intrebari.
Iar bunicei mele i-am zis cum sta treaba deoarece e cea mai buna prietena a mea si daca va vine sa credeti sau nu, ma inteles si a zis ca ea ma iubeste pentru ceea ce sunt eu, sa fiu sanatoasa si fericita in rest pentru ea nu conteaza nimic.
Mama mea de ceva timp imi pune foarte multe intrebari si daca i-am raspuns in gluma a luat foc.Mi frica daca i-as spune adevarul cum ar face.
Nu mai pot sa tin in mine si demulte ori ma intreb de ce mama nu-i ca bunica mea? sunt zile in care ma inteleg atat de bine cu mama dar am acea frica sa-i spun, iar dupa aia tot ea se supara ca de ce nu comunic cu ea.
Exista vreo sansa ca mama sa ma accepte asa cum sunt? si sa numai tin asta in mine?
Multumesc celor care au citit si sper sa nu ma criticati prea dur.Dar chiar numai pot tine in mine si am nevoie de un sfat.
Dau funda

Buna Beatrice, sincer sa fiu cred ca ar trebui sa vorbesti cu mama ta. Sunt sigur ca te va inelege sti bine vorba ''nu risti nu castigi'' am mai avut prieteni care tot la fel au patit si le-am spus sa isi deschida sufletul si sa spuna tot vorba ta nu mai puteau tine in ei. Cel mai important este sa recunosti din suflet atunci cand vei vorbi cu mama ta. Daca vrei sa mai vorbim ma poti aduga pe adresa de mess ady.ady1414. Nu am raspuns pentru funda, am raspuns pentru ca era un strigat de ajutor. :*

Buna Beatrice, in primul rand sa stii ca si eu te iubesc pentru ceea ce esti, pentru adevarul pe care l-ai spus. Toti suntem oameni, ne indrgostim, suferim la fel asa ca sa n-o mai dam cotita ca este imoral ceea ce faci tu, daca ti-e teama sa spui mamei tale dspre orientarea ta sexuala nu-i spune acum, poate ca nu esti pregatita cu argumente dar odata si-odata tot trebuie sa afle. Bunica este mama mamei tale?

Salut. Poate că mama ar putea să reacţioneze negativ la început, dar încearcă să o înţelegi şi pe ea, cultura în care a crescut, etc. e ceva anormal pentru ea. Dar eu ţi-aş sugera mai întâi tu să te adresezi la un BUN specialist, poate un psiholog, cred că ai nevoie să te lămureşti tu singurică cu sentimentele şi emoţiile tale. Singură ai spus că nu eşti hotărâtă de ce gen îţi place.
Cele bune!

Te faci de ras daca afla toti ca esti bisexuala, lasa prostiile astea si spune mai bine mor singura decat cu una in pat.

Străduieşte-te totusi să separi lucrurile, să defineşti corect pe de o parte, amiciţia cu celelalte fete, iar pe de altă parte, admiraţia faţă de un băiat...

Totul a pornit cred de la o confuzie intre iubire/senzualitate pe de o parte şi simpatia general umană pe de altă parte...

Tipul acesta de atracţie este de fapt atracţia faţă de persoana umană, faţă de sufletul respectiv, cu particularităţile sale şi nu o atracţie senzual/sexuală normală.

Au fost forţate cred lucrurile într-un anumit moment dat în viaţa ta (cel mai probabil în glumă) iar organismul a reacţionat stimulului. Confuziei finale i-a fost uşor să se indus pe baza confuziei din sufletu tău între simpatie (admiratie/amicitie) pe de o parte, şi erotism pe de altă parte (erotismul fiind doar parte integrantă a iubirii complexe dintre bărbat şi femeie)...

Moral, nu mai este nevoie cred să amintesc faptul, dar ştii că este o gravă abatere, un păcat mare...

Mamele in general chestia asta nu prea accepta. Eu consider ca nu e prea bine sa ii spui inca fiindca reactia ei poate sa te afecteze intr-un mod foarte rau sau bun in viata.

Si nu ii asculta pe cei care spun spun ca te faci de ras sau ca este un pacat. Treci cu vederea oamenii mereu judeca.

Salut beatrice! imi pot imagina in ce situatie te afli.Este foarte bine ca ai o persoana alaturi intr-o astfel de situatie(adica bunica ta).Eu zic ca ar trebui sa-i spui mamei tale adevarul pentru ca, crede-ma nu exista motiv care sa faca o mama sa nu-si mai iubeasca copilul.iar poate ca si ei si tie o sa va fie mai greu la inceput(dupa ce ii vei spune) dar dupa se va obisnui cu timpul te va si intelege! ITi urez mult succes!

Ar fi bine să vorbești cu mama ta, nu garantez că te va înțelege dar dacă nu-i spui îți faci rău singură deoarece îți va fi din ce în ce mai greu să ți asta secret față de ea și ai putea intra întro depresie.Mult norc Beatrice.