Buna, am o problema cu prietena mea. Suntem de un an și 2 luni împreună, avem o relație la distanță fiindcă eu lucrez in Franța, de-alungul acestui an au existat și certuri și multe momente frumoase, bineînțeles că distanța și-a pus amprenta și au ieșit cum am zis mai devreme certuri din diferite motive, de multe ori din nimicuri. Oricum am trecut amândoi peste de fiecare dată. În iarnă i-am cunoscut părinții și ea pe ai mei, a venit la mine de Paște in vacanță. Totul a mers bine pana aici, dar la un moment dat de ziua ei am incercat sa ii fac un cadou chiar dacă eram departe, nu stiam cum și am cerut ajutorul unei prietene de a ei, m-a ajutat totul bine, ea mi-a zis ca nu vrea ca eu sa vorbesc cu prietena asta a ei, dar eu am sunat-o după câteva zile de la ziua iubitei mele să îi mulțumesc ca m-a ajutat cu cadoul, ca na eu nu caut pe unii doar cand am nevoie, mai vorbeam din cand in cand cu prietena ei deoarece ma mai certam cu iubita mea, mai era supărată, nervoasă și nu stiam de ce și o întrebam pe ea. Iubita mea nu știa, iar la un moment dat prietena asta a ei a inceput sa o vorbeasca de rau pe ea în fața mea, nu am vrut să îi zic iubitei mele fiindcă erau niște lucruri minore la început și nu am vrut să se interpreteze altceva. Am decis ca trebuie să văd dacă prietena asta a ei mai continuă sau se oprește, ei bine nu s-a oprit și din cand in cand tot imi mai zicea câte ceva de rau de ea, am incercat sa fac ceva bine sa ii arat iubitei mele ca prietena asta bună a ei nu e chiar asa de bună și ca nu merita sa o ajute. Lucru care l-a facut de foarte multe ori, eu stiam ce e adevarat din ce imi zicea aia și ce nu fiindcă o cunosc foarte bine pe iubita mea și vorbim foarte des la telefon. Intr-un final i-am zis iubitei mele toate lucrurile pe care mi le-a zis aia, ea s-a supărat foarte tare pe mine, a inceput să vorbeasca foarte urat cu mine, mi-a zis ca am tradat-o și ca mi-am batut joc de ea, ca puteam sa ii zic de la început ce și cum, a avut dreptate sa se supere pe mine fiindcă nu i-am respectat decizia de a nu vorbi cu aia, mi-am asumat toata vina și mi-am cerut scuze de 1000 de ori. Mu ma asculta, a luat decizia de a se despărți de mine, ea a crezut ca m-am și dat la prietena ei. Intr-un final zilele trecute am vorbit iar cu prietena aia a ei și am inregistrat-o si i-am dovedit prietenei mele ca nu mint cu nimic și ca nu m-am dat la aia, ea încă nu vrea să ne împăcam, nu stiu ce sa mai fac. Am aflat recent ca a și incercat sa stea cu altcineva, având in vedere ca suntem despărțiți de o săptămână jumătate, acum vorbește cu mine dar nu prea mult, nu stiu ce sa mai fac sa o împac, eu plec in Romania pe 11 august pana atunci a zis ca rămânem prieteni, apoi vom discuta față in față. Ce aș putea sa mai fac, cum, ca nu stiu cat mai rezist, nu e minut in care sa ma gandesc la ea, nu e zi în care să nu plâng și de câteva zile nici nu mai dorm noaptea. Daca cineva ma poate ajuta cu un sfat, o idee, orice.

Gaseste o romanca in franta si nu te mai prosti peste jumatate de europa...

Relatia este relatie cand te tii de mana. Nu cand tii telefonul.

Va veti desparti la final. Asa ca decat sa iti pierzi timpul in ceva ce nu va fi, mai bine investeste in viitor. Gaseste una pe langa tine pe acolo si fa-o femeie. Sj ea te va face barbat. Si veti fi fericiti.

Decat sa cunosti tainele skypeului sau a mai stiu eu carui tip de aplicatie de chat.

Esti matur, nu mai esti bebelus. Doare la inceput. Dar trece. Si daca esti atent te vei procopsi cu ceva mai bun. Cu siguranta.

Din perpectiva mea ar trebui sa iti asumi si aia e.
Nici mie nu mi-ar conveni sa stai la taclale cu o prietena de a mea fie ea si buna si nebuna fara ca eu sa stiu.Ca banuiesc ca nici ea nu se intindea la vorba cu vreun prieten de al tau fara ca tu sa stii.
Intre fete fie ele si prietene mereu este o competitie si mereu se vad una pe alta ca pe o amenintare.Nu doar pentru ca sunt complexate, cat si pentru ca uni dintre voi aveti asa un dar de a ne arata ca sunteti curiosi si de altele.Acuma nu poti sa negi ca nu ti-a placut si tie sa discuti cu prietena ei si sa mai si afli picanteri, plus de asta ar trebui sa nu te mai minti pe tine si sa recunosti ca ceva tot ai vrut de la fata aia ca altfel nu o lungeai cu pretextul sa ii mutumesti, sa ii te destainui etc. Daca nu iti placea sa vorbesti cu aia si nu era ceva ceva acolo in capul tau discutai cu iubita ta cauzele pentru care va certati.
Mai bine las-o in pace si daca te va crede si va considera ca meriti te va cauta ea, daca nu aia e.In fond cand ai de gand sa iti faci o relatie nu mai sta ani de zile departe de partenera pentru ca ajungi la asta.

Salutare! Off... te înțeleg în mod perfect. Nu știu dacă merită să suferi, după felul în care se comportă. Iubirea adevărată, nu ar trebui să te facă să suferi.

Nu te merită, sincer. Eu în locul tău, nu aș suferi. Ba chiar i-aș spune vreo câteva. Sper doar să nu suferi de vreo dependență emoțională. Mai jos, îți trimit un link, care sper sincer, să te ajute să fi independent și să scapi de teroarea dependenței. Nu fi trist, eu unul chiar te înțeleg, și eu am iubit pe cineva, din dependență emoțională, ba chiar m-am și automutilat. Pe urmă am realizat că nu e bine să forțez pe cineva să socializeze cu mine, oricât de mult eu mi-aș dori.

Https://ioanastancu.ro/2014/07/05/dependenta-emotionala/ - Varianta în scris.
https://www.youtube.com/watch?v=aMOINI_5o4I - Varianta video, cu muzică și poze.

-pe mine unul, m-a ajutat enorm, să ajung descătușat din dependență.

-textul e scris de un psiholog, psihoterapeut.

-Multă sănătate, îți doresc, și sper să fie bine. Funda?

Nu e vorba neapărat de dependenta emoțională, treaba e ca ea a avut încredere în mine mai mult decât a avut in oricine iar eu la fel, totul a venit de la sine, amândoi știm lucruri unul despre altul pe care nu le stone nimeni altcineva, ea ma înțeles tot timpul, eu la randul meu am incercat s ai inteleg tot timpul, am incercat sa ne ajutam reciproc cand a fost nevoie indiferent daca unul din noi era supărat să nu stiu mai ce pe celălalt, e Nu stiu, ba poate da poate unii ar spune că e dependenta, poate unii ar spune că e nebunie, eu am 22 de ani de 3 ani lucrez in strainatate, am facut multe prostii și nu numai pana la varsta asta și bune și rele, iar eu la ăștia "22%" de experienta in viață consider că asta e iubire, pur și simplu, crede-mă de multe ori nici nu imi pot exprima sentimentele fata de ea fiindcă ceea ce simt nu pot exprima, nu am cuvinte, nu stiu daca vreo limba din lumea asta are. Vreau ca totul să fie combine și să revină la normal, chiar mai mult mai bine. Chiar acum cand scriu raspunsul ăsta sunt putin mai fericit fiindcă în seara asta să scăpat și mi-a zis "Te iubesc" si "iubitule", lucru care m-a facut sa stiu ca inca ii sunt in inima și ca "lupta" asta merita, merita tot efortul, toata durerea și toate lacrimile, ca mai apoi să o pot tine in brațe, de mana, să mă pot uita la ea cum doarme și să o pot săruta.

Scuze pentru greselile de scriere, e din cauza autocorectorului.

Si totusi imi dai raspunsul castigator?

Aaa,imi pare rau, nu am vazut.Am fost suspendat, nu stiu din ce motiv.

Lupta pentru ea, e minunat ce ai scris, in sfarsit oameni care inca gandesc asa. Spune-i ca va stiti de atata timp, stiti lucruri unul despre altul pe care nimeni nu le stie. Si sa nu mai vorbesti cu prietene de ale ei daca ea nu vrea, serios. Nu cred ca ti-ar fi placut sa fi in locul ei. Eu cred ca va tine pentru ca eu cred in relatii la distanta, ce daca nu poti sa tii in brate persoana aia sau altele? Poti sa ii atingi inima inca. Spune-i cat inseamna pentru tine si fa ca timpul ala in care sunteti impreuna sa fie special, sa fiti doar voi. Mult succes!

Mulțumesc mult de susținere, apreciez enorm.❤