am o problema pentru care as avea nevoie de un sfat. Povestea mea incepe asa:locuiesc cu tata, mama fiind plecata in spania.Eu ma ocup de casa, gatesc, spal.curatenie insa tata tot nu e multumit de mine.fac asta de 5 ani.el insa nu apreciaza asta si nu ii convine nimic din ceea ce fac este mai rau ca o soacra.Cand ies afara am program pana la 10 seara desi am 20 de ani nu am fost niciodata la o discoteca sau intr-o excursie..Nu ma lasa sa parasesc orasul si eu mereu i-am ascultat.de curand mi-am bagat un pierceing langa buza si cand m-a vazut cu el mi-a vb ff urat k sunt proasta sa il scot k daca nu mi-l smulge el, k il fac de rusine prin oras, l atata timp cat sunt la el in ksa fac ce zice el.io am incercat sa vb cu el k e ff imp pentru mine pentru k visam la asta de cand eram mik dar a zis ca nu il intereseaza.M-am saturat sa se poarte asa cu mine.Mama e la fel deci nu pot discuta nici cu ea. Faza e ca as pleca de acasa cu prietenul meu insa nici eu nici el nu avem unde locui si nici atat un servici.Cunoaste-ti pe cineva care a inceput de la 0 intr-un alt oras? va rog dati-mi un sfat sunt disperata am ajuns sa ma gadesc la prostii cu sinucideri atat de mult m-am saturat.va rog un sfat

Sinuciderea nu este un raspuns! Daca te sinucizi ce rezolvi? Daca nu ai ce sa faci ar trebui sa dispari de acasa vreo cateva zile sa isi faca griji si sa le lasi o scrisoare in care sa iti spui offurile si motivele plecarii si ii lasi sa fiarba asa o vreme pentru ca se vor gandi si isi vor da seama uned gresesc, este foarte important sa mergi undeva unde sa nu te gaseasca!

Pentru inceput ai putea sa stangi niste bani pentru chirie si alte necesitati apoi ia-ti inima-n dinti si incepe o noua viata, asa de la 0 impreuna cu prietenul tau, apoi cand parinti tai vor vedea cat de greu este fara tine, sper eu ca te vor aprecia mai mult pentru ceea ce este si ceea ce faci. Probabil esti singurul lor copil, si poate le este frica sa nu te piarda tatal tau fiind singur si mama in spania...nu este nici pentru el foarte usor sa ramana singur acasa.

Iti multumesc mult pentru raspuns, in ceea ce priveste banii nu pot momentan pentru ca ei nu imi dau bani si nici nu le-am cerut vreodata...nu sunt singura la parinti mai am o sora care s-a maritat tot din cauza asa pentru ca se purtau ff urat cu ea.

Scumpa mea...
Orice ai face, NU recurge la gesturi disperate. Înţeleg, îmi pot doar închipui cât de greu trebuie să îţi fie, aflându-te într-o situaţie atât de dificilă, într-un mediu atât de vitreg şi de potrivnic dezvoltării tale pe toate planurile. Energia şi timpul investit în menaj şi exigenţele părinţilor tăi nu îţi permit să întreprinzi activităţi, să faci lucruri de care tinere de vârsta ta se bucură la discreţie. Îmi pare atât de rău, scumpa mea. Nu o să te îndemn să încerci să faci abstracţie de circumstanţele tale ostile. Ai tot dreptul să fii indignată şi să îţi doreşti cu ardoare o ameliorare cât mai rapidă. Dacă ai încercat să discuţi cu părinţii tăi, să îi abordezi şi tentativa nu a dat roade, nu te descumpăni, draga mea. Nu cunosc cu certitudine detaliile situaţiei, dar te-aş sfătui să mai încerci, să îţi acorde măcar libertatea personală de a gestiona timpul tău liber aşa cum găseşti de cuviinţă, ai 20 de ani. Oricum, nu te descuraja. Fii tare.
Ce te rog eu este să îţi schimbi perspectiva, să adopţi un punct de vedere mai optimist, draga mea. Să ştii că numai Tu poţi face asta. Gândeşte-te că VA FI MAI BINE. CURÂND.
Îmi pare sincer rău că relaţia ta cu părinţii nu este una care să te clădească, să te susţină şi să te sprijine, cel puţin din punct de vedere emoţional.
Din păcate, până nu obţii Independenţa Financiară pentru a te putea muta pe cont propriu, trebuie să faci cumva să negociezi cu părinţii tăi.
Deocamdată, scopul principal e să îţi găseşti un loc de muncă. Să pui bani deoparte pentru a-i investi mai târziu într-o locuinţă (acelaşi lucru poate să îl facă şi iubitul tău). Din păcate, nu sunt în măsură să îţi ofer sfaturi concrete în ceea ce priveşte începerea unei vieţi de la 0 într-un oraş nou.
Sper că vei primi indicaţii mai pragmatice.
Esenţial este, şi repet, să nu te laşi descumpănită, doborâtă de aceste circumstanţe. Fii optimistă. Pentru că vor trece. Şi va fi mult mai bine.
May God be with you.

- http://www.youtube.com/watch?v=M-GPbYcTDbQ
- http://www.youtube.com/watch?v=Ds1k1YQQ_Is

Interesant sfat si iti multumesc pentru el insa daca as face asta (sa plec doar pentru un timp) cand m-as intoarce le-as lua grav pentru ca din punctul lor de vedere i-as face de ras ca am fugit de acasa mereu au pus pe 1 loc ce zice lumea nu ce simt eu.

Iti multumesc din suflet pentru sfat nici nu iti inchiui cat de mult mi-ai ridicat moralul.Problema este insa k imi va fi ffff greu sa mai convietuiesc cu el pentru ca ma imbolnavesc de stres.eu nu as vrea sa recurg la gestul asta dar ar fi afirmat k daca nu imi convine sa plec k si asa nu fac nimic in casa..si totul a pornit de la un banal pierce

Vai, de mine.
Din câte îmi spui tu, din păcate ai de a face cu un tată foarte ingrat şi infatuat. Îmi pare rău că nu apreciază tot efortul tău de a întreţine gospodăria ca singura femeie în casă în absenţa mamei. Nu intenţionez să fiu nerespectuoasă, dar din datele problemei pe care le deţin până acum, tatăl tău dă impresia că îţi caută, efectiv, nod în papură. Iar un pierce nu merită nici pe departe un scandal de asemenea proporţii, care să conducă la crearea unei tensiuni de o amploare şi mai mare în familia voastră şi care îţi cauzează ţie un stres care te consumă inutil. Ca să nu mai menţionăm ofensele aduse care te afectează pe plan emoţional. Să presupunem totuşi că a fost un acces de furie din partea lui, pentru că are şi el cu siguranţă partea lui de povară pe umeri. Încearcă să îi împărtăşeşti faptul că te-a rănit, spune-i că ai dori măcar un semn de recunoştinţă pentru efortul tău, nu de dispreţ. Oricum, încearcă să NU fii lipsită de respect şi autoritară, pentru că asta va înrăutăţi lucrurile.
Sper din inimă că situaţia se va ameliora.
Eşti în gândurile şi rugăciunile mele, draga mea.

Nici nu stiu cum sa iti multumesc k te-ai interesat sa imi scrii si sa imi dai atatea sfaturi. Sper k va fi bine pana la urma.cu toate ca stiu ca nu pot vb cu el pentru ca ma ia la bataie am incercat totusi.

Sa reusesti in alta parte fara casa, fara serviciu, numai in filme e posibil.

Cam multe nereguli in casa aia. Mama plecata in Spania (de cinci ani?). Ce fel de familie e asta? Poate de aia e el asa cum e, ca nu are nevasta? Iar tu, daca ai deja 20 de ani, nu ar trebui sa mai fie o problema. Trebuie sa gasesti o solutie. Poate sa mergi si tu in Spania, la mama ta. Sau stai cu prietenul tau la el acasa, macar pentru un timp. Sau cauta-ti ceva de lucru si stai in chirie undeva. Chestia cu piersingul sunt si eu de acord cu el, ar fi bine sa renunti la el. E buna si ideea sa te muti in alt oras. Trebuie mai intai sa tatonezi terenul, sa gasesti un servici. Fara bani nu merge, evident. Consulta-te cu prietenul si faceti un plan impreuna.

Ok, eu nu-s aici să-ți ridic moralul, ci să-ți spun cum stau lucrurile cât mai cinic și rațional cu putință.
1. Scrie mai corect în limba română - a trebuit să citesc de 3 ori că n-am priceput.
2. „atata timp cat sunt la el in ksa fac ce zice el" - Are dreptate. Casa lui, regulile lui. Și eu în casa mea fac regulile și nu admit niciun fel de contestație.
3. „M-am saturat sa se poarte asa cu mine" - Te cred. Nimănui nu i-ar plăcea.
4. „Faza e ca as pleca de acasa cu prietenul meu insa nici eu nici el nu avem unde locui si nici atat un servici." - Trist. Dar el unde locuiește acum? Chiar n-ai avea loc unde locuiește și el acum?
5. „Cunoaste-ti pe cineva care a inceput de la 0 intr-un alt oras?" - Da, eu. Când m-am mutat în Cluj aveam două genți și 500 de RON - atât. Am muncit pe brânci și am dus o viață grea circa un an de zile.
6. „va rog dati-mi un sfat sunt disperata" - Te-apuci și tu și prietenul tău de muncit. Dar muncit din greu. Munciți orice și munciți cât mai mult. După ce veți avea suficenți bani, vă cărați într-un oraș mare și continuați să munciți. Un an-un an și jumătate o să vă fie cumplit de greu, dar ușor-ușor or să se schimbe lucrurile. Eventual începe o facultate.

Evident, ideea cu plecatul într-un oraș mai mare și luatul de la 0 e cea mai bună dar mare atenție că implică sacrificii enorme și șansa de eșec e mare. Trebuie multă muncă și multă răbdare.

În altă ordine de idei, eu îl compătimesc pe taică-tu. Eu dacă eram în locul lui fie mergeam și eu în Spania fie divorțam și-mi luam o femeie. Familia voastră e cu susul în jos rău de tot.

Salut.

Sa te sinucizi? e prea simplu! mai bine traieste asa! 20 ai? nu serviciu, dar fieratanii prin buze iti pui.ai si prieten.si el tot asa o fi ca tine, nu ma indoiesc! iar tatal tau si mama ta sunt cei rai! oare nu ti-o fi rusine? sincer te intreb! auzi, ba sa o stearga cu papagalul in alt oras, ba sa se sinucida...