Bună
Am o situație mai delicată în familie, am 30 de ani am pe cineva aș vrea să mă mut cu el dar am o problemă acasă, mama nu lucrează de 2 ani pe motiv ca nu vrea iar tatăl meu este alcoolic de când eram mică și nu ne-am înțeles niciodată cu el.
Problema este ca mă controlează și la vârsta asta și am evitat să le spun ca am pe cineva tocmai din motivul de a nu mă suna sau de a mă chema acasă cum a mai făcut în trecut.
Problema este ca vrea sa vina la mine acasa sa imi cunoască părinții însă la mine acasă este foarte urat îmi este foarte rușine și de comportamentul lor comunist și de casa mea.
Ce mă sfătuiți să fac?

Ești majoră. Dacă relația are perspective de durată - să se finalizeze cu o căsătorie, e vremea să-ți iei viața în propriile mâini.

Hmm, depinde de prietenul tau cat de tolerant este, ai putea sa vezi lucrul asta din comportamentul sau ori daca a avut o familie asemanatoare.
Cred ca la varsta de 30 de ani ai putea discuta cu el direct ca nu va fi o experienta benefica faptul ca parintii tai il vor cunoaste pe el. (atat timp cat esti transparenta in relatia cu prietenul tau, nu vor exista temei ca nu vrei tu sa il arati parintilor tai pentru ca el este problema)

La 30 de ani nu trebuie sa vina iubitu tau acasa la tine, nu esti minora, sa te ceara parintilor.

Daca mama ta ar avea unde lucra si nu lucreaza, atunci nu este obligatia ta sa ramai acolo si sai intretii. Ticatu la fel, bani de bautura are dar de intretinere nu.
Au casa, ambii sunt buni de munca, daca nu muncesc, daca nu vor, tu pleaca, nu vad de ce sa iti irosesti anii stind cu niste parinti cum zici tu comunisti, dar mai rau, lenesi, care nu vor sa munceasca.

Ai stat destul cu ei, nu tu iai obligat sa te fata, asa ca nu ai nici moral nici o obligatie fata de ei.
Daca erau niste perinti normali, muncitori, atunci, da mai treceai pe la ei, eventual daca aveau nevoie mai ajuta-i cu cateva ceva, dar asa nu ai pe cine si de ce.

Du-te si nu te mai uita inapoi