Am probleme cu viata. Prieteni nu am, sunt prea retras de la 17 ani, am fost suparat toata viata pe viata, am depresie, ma enervez uneori, alteori ma supar, ba plang. Nu sunt norocos la nimic. Port un aparat auditiv, unii ma judeca, altii ma critica pentru defectul asta. Cand eram la scoala, colegii isi bateau joc de mine, ma faceau in toate felurile pentru defectul asta. Nu sunt eu de vina ce sunt si ce am, sunt si eu om..Parintii mei sunt divortati de 13 ani, am trecut prin multe. In ziua de azi, sunt singur si nu am viata usoara, sunt si gay, recunosc. Am motive fricoase, ma simt ciudat, imi e frica de viitorul ce o fi, nu sunt fericit, deloc. Nu zambesc, nu prea ies din casa, stau linistit si pierd vremea uitandu-ma la tv si facand mancare. Aiurea..Cand devin depresiv, ma supar repede si vin gandurile negre. Am 21 de ani, nu am pe nimeni. Am doar familie, ma multumesc cu asta. Prietenii ce am avut, nu mi-au fost prieteni adevarati, m-au folosit ca pe o carpa pentru interese. Nu stiu cum sa imi schimb viata cu viata mai buna, inainte eram copil fericit, fara griji, fara stres, ma jucam cu copii, invatam, ma ocupam cu temele, mereu zambeam. Azi nu mai sunt asa ce am fost. Voi ati trecut prin astea? Sunt inalt 1.76, 70 de kg, brunet, putin grasut, nu ma plac toti baietii, totusi..Ma puteti judeca, nu imi pasa.

Eu spun sa mergi la un psiholog

Iti recomand doua filme care posibil sa-ti schimbe modul in care gandesti acum:
Forrest Gump
CastAway
The Danish Girl
The Green Mile

Eu zic sa mergi la un psiholog sau sa citesti carti de autoeducare, recomand `forta gandirii pozitive` sau `secretul` si sa incerci sa aplici ce citesti acolo.

Eu spun sa taci! Puteai da alt raspuns mai bun!

O carte despre yoga, nu cred ca e scumpa. Muzica de relaxare. Biserica. Medic sportiv. Bafta.

Adevărat

Eu cred că problema nu ești tu, ci modul în care gândești tu. Nu e o problemă că ai aparat auditiv, alții poartă ochelari. Nu e problemă nici că ești gay, mulți băieți sunt. Și nu e o problemă nici că ești depresiv, că prietenii tăi au fost pe interes sau că părinții tăi sunt divorțați.
Pur și simplu ai trecut prin multe, nu ai știut cum să faci față și ai intrat într-un fel de depresie din care simți că nu mai poți ieși.
Era o dată un profesor de psihologie care a luat un pahar de apă în mână și a început să se plimbe cu el prin clasă. După aceea le-a spus. Paharul acesta nu e foarte greu. Dacă îl ții în mână câteva minute ți se pare ușor. Dacă îl ții o oră e posibil să ți se pară mai greu și să-ți amorțească mâna. Iar dacă îl ții în mână o zi întreagă îți poate paraliza brațul. Totuși greutatea sau cantitatea de apă nu s-a schimbat, chiar dacă ție ți s-a părut mai greu. Așa e și cu problemele din viață. Dacă te gândești puțin la ele nu e mare lucru. Dacă te gândești mai mult, începe să te doară sufletul. Iar dacă te gândești intens, cam în fiecare zi, și foarte mult timp, ai putea intra în depresie sau într-un șoc, ori a putea să faci un atac de panică.
Înțelegi care e problema? Gândurile noastre sunt ca un magnet. Atrag lucrurile bune dacă sunt pozitive și atrag lucruri rele dacă sunt negative.
Știi de ce majoritatea americanilor duc o viață cât de cât bună față de a noastră? Pentru că sunt mai pozitivi și au o gândire mai optimistă. N-ai văzut că au toți zâmbetele acelea mari pe față?
Începe ziua altfel. Cu cuvinte gen,, Azi va fi o zi grozavă" sau,, E o zi minunată"
Plouă? Și ce dacă? Lasă să plouă, tot frumoasă e ziua! Te-ai gândit vreodată că ploaia poate fi și frumoasă?
Ce dacă alții râd, sau se uită la tine ca la un ciudat? Lasă-i să râdă, ei sunt ciudații. Până la urmă toți proștii se holbează când n-au ce face Și oricum, știi ce înseamnă să fii ciudat? Înseamnă să fii,, diferit de restul"
Nu-i lăsa pe oameni să creadă că te pot juca cum vor ei. Joacă-le jocul după regulile tale. Zâmbește-le în față, arată-le că ești puternic și că nu-ți pasă de prostiile lor.
Ești gay? Cu atât mai bine, asta înseamnă că vei putea face față oricărei femei are va încerca să te umilească. Că doar știi cum sunt femeile, le place să facă pe deșteptele.
Îți place să te uiți la televizor? Bun atunci, vizionează niște seriale bune, după cum ți-au recomandat și ceilalți. Eu ți-aș recomanda teen wolf, dacă nu l-ai văzut, pentru că e un băiat cu probleme asemănătoare ca ale tale.
În liceu avea astm și trebuia să poarte mereu după el un aparat în caz că nu mai poate să respire, era un tocilar, avea un singur prieten și toți îl credeau un ciudat. De asemenea, părinții lui erau divorțați de când el fusese foarte mic, de la 3 ani să zic așa.
E interesant să urmărești cum băiatul reușește să se ridice, să-și facă noi prieteni, devine puternic deși lumea în care a intrat brusc e foarte periculoasă și nu se simte în stare să facă față, iar în final ajunge un băiat în toată firea, cu o personalitate super.
Eu îți urez baftă. Încearcă să fii mai sociabil, să nu te mai gândești la diferitele probleme din viața ta pentru că toate lumea are probleme și cu toții încercăm să trecem peste. Faptul că ai un aparat auditiv sau că ești gay n-ar trebui să te oprească să ai prieteni buni, iar cei care nu vor să vorbească cu tine, ei sunt ciudații. Până la urmă un om care refuză să vorbească cu cineva care e puțin diferit e un ciudat și îi lipsește o doagă, nu?
Multă baftă, Fabio!

Eu nu inteleg care e problema ca nu ai prieteni in locul tau as cauta sa fac ceva in viata asta

Apuca-te de sala, asculta multa muzica. Studiaza, du-te la o facultate. Acolo iti faci o armata de prieteni. Plus ca te ajuta sa ti gasesti un job

Eram gata sa spun: "Bine ai venit in lumea reala!" Dar nu aceasta este realitatea. Da, realitatea contine si tristete, si necazuri; dar realitatea nu este tristete si necaz.
Conteaza mult prin ai cui ochi privesti lucrurile. Daca ii privesti cu ochi omenesti, atunci da intr-adevar vezi nefericire; dar daca ii privesti prin ochii lui Dumnezeu, atunci poti sa fii fericit in mijlocul necazului si a multitudinilor de lipsuri de tot felul.
Oamenii sunt limitati. Daca Dumnezeu nu ne da hrana pe masa, atunci murim. Daca nu ne da speranta, la fel murim. De aceea ochii nostri trebuiesc indreptati catre Dumnezeu; adica sa ne ridicam ochii nostri din pamant catre cer, catre El. Speranta noastra trebuie sa fie ancorata in Dumnezeu. Nu exista o alta solutie. Asa am fost creati -sa depindem de Dumnezeu fie ca intelegem lucrul acesta, fie ca nu; fie ca il acceptam, fie ca nu.
Golul pe care il simtim in suflet, numai prezenta lui Dumnezeu il poate umple. Nici actorii de la hollywood care au zeci de milioane de dolari, nu se poate spune despre ei ca sunt fericiti. Acestia cauta fericirea dar nu o gasesc decat in surogate, in inlocuitori (in distractii, petreceri, droguri, etc), lucruri care le distrug viata si tot nu ajung sa fie pe deplin fericiti. Cand se termina distractia ajung tot la starea mai dinainte; poate chiar la una mai rea.
De aceea spun: bogati sau saraci, mari si mici, cu totii trebuie sa ne punem nadejdea in Dumnezeu.
Si de mine radeau copii la scoala; nu ca as fi avut vreun defect fizic, ci doar pentru faptul ca eram un baiat cuminte si nu luam parte impreuna cu ei la glumele si gainariile lor. Acasa relatiile erau tensionate intre mine si ai mei; in jurul meu, pe strada vedeam rautatea oamenilor, si lucrul acesta a trezit un gand, o dorinta in mintea si inima mea, si mi-am zis: "Trebuie sa existe o viata mai buna ca aceasta! Trebuie sa existe!" Nu eram deprimat, si nici nu ma gandeam sa renunt la viata; nu-mi trecea prin cap asa ceva. Ceea ce voiam era doar sa "dau din maini", sa ies la suprafata. Nici la Dumnezeu nu ma gandeam, si nici nu-mi trecea prin cap sa incep sa frecventez vreo biserica. Nici prin cap nu-mi trecea macar sa ma intreb daca Dumnezeu exista sau nu. Eu doar voiam o viata mai buna, mai frumoasa, fericita si plina de bucurie. E rau gandul acesta? Absolut deloc. E chiar de dorit. Imi spuneam: "Mai, daca eu sunt un baiat cuminte, de ce nu pot fi si ceilalti ca mine? De ce le place oamenilor sa fie rai, mai mult decat le place sa fie buni?" Eu chiar nu pricepeam cum puteau sa fie ceilalti din jurul meu rai, si nu erau ca mine.
Si gandul de mai sus s-a implinit in ziua cand Dumnezu mi-a intins bratul Sau si m-a ridicat deasupra lumii acesteia.
Anii au trecut, si la varsta de 20 de ani m-am gasit citind o carte in care era vorba despre o fata; cum intr-o zi de ploaie s-a ascuns sub streasina unei biserici si a fost invitata inauntru. Fiindca i-a placut, a mers regulat la biserica, si in felul acesta L-a cunoscut pe Dumnezeu. Viata ei dupa aceea, m-a facut sa-mi pun o intrebare: "Oare chiar exista Dumnezeu cu adevarat?" Si tot citind cartea, intrebarea s-a transformat in: "Doamne, Tu chiar existi cu adevarat?"
Am cunoscut atunci ca aceasta era viata pe care o doream. Si da, era cat se poate de reala si nu imi venea sa cred lucrul acesta! Adica sa exista pace, bucurie, si fericire chiar aici pe pamant in mijlocul necazurilor de tot felul! Puteam eu sa spun "Nu" acestei vieti pe care o gasisem? De fapt, nu eu am gasit-o; Dumnezeu mi-a descoperit-o. Puteam sa spun "Nu" lui Dumnezeu? Nu am putut. Era ceea ce mi-am dorit; ceea ce am cautat din adolescenta. Si atunci mi-am predat viata Lui.
Nu zic ca nu am mai calcat stramb; dar chiar cand gresesc El ma iarta. Nu mai sunt singur. Ma bucur si Ii multumesc si pentru binele si pentru mai putin binele de care am parte.
Si eu nu spun ca doar tu sa ai parte de viata aceasta; ci toti aceia care citesc aceste randuri. Caci nevoia de Dumnezeu o resimtim cu totii, chiar daca nu intelegem si nu putem sa explicam aceasta. Atunci cand te iubeste cineva, este imposibil sa nu raspunzi cu iubire, iar inima iti bate destul de tare; dar atunci cand vei simti ca te iubeste Dumnezeu, lucrul acesta nu poate fi asternut pe hartie, nici nu poate fi exlicat.
De viata aceasta noua iti doresc sa ai parte, si tu si toti oamenii!

Eu spun ca pentru raspunsul pe care l-ai dat, meriti tot ce ti se intampla.

Adica merit tot ce mi se intampla? Rusine sa iti fie! Sa meriti pedeapsa de la D-zeu. Halal de om ce esti.

Multumesc mult! E de folos raspunsul dvs. Multa sanatate va doresc.

Multumesc. O zi buna.

Cineva ti-a raspuns frumos, ti-a dat un sfat bun si tu i-ai raspuns intr-un asemenea hal. Crezi ca te ajuta carti si filme?

Nu-mi vorbi cu dumneavoastră, am doar 16 ani...

Ești așa sigur de toate astea? Eu numai de Dumnezeu n-am avut nevoie. Cât timp am fost ca părinții mei, am mers la biserică, m-am rugat și toate celelalte aveam o viață praf, de multe ori intram în depresie pentru că diferența dintre mine și ceilalți copii era mult prea mare. Iar acum, de aproape un an de când m-am hotărât să merg pe propriul meu drum, fie el bun sau rău, am trăit foarte bine. Nu tu depresie, nu tu probleme la școală ( nu ca înainte, vreau să spun) și nu tu note mici. Nu simt nici un gol în inimă. Nu mă simt fără speranță, și ador viața cu toate necazurile ei, fără să o privesc,, prin ochii lui Dumnezeu". L-am căutat pe Dumnezeu, să știi. Și nu de puține ori. Dar vrei să știi care e adevărul? Nu am primit nimic. Niciun semn, niciun mesaj. Doar dezamăgiri. Știi ce mi-am dat seama, după atâta amar de timp? Că eram cât pe ce să-mi pierd ce mai frumoși ani căutând iluzii.
Și vreau să-ți spun clar că nu am niciun gol inimă. Chiar dacă nu simt că mă iubește Dumnezeu, mă simt bine și așa. Am parte de fericirea și libertatea pe care mi-am dorit-o, nu mai am lanțuri la mâini și la picioare, ca înainte, și am reușit să-mi fac o mulțime de prieteni. Am acceptat defectele și calitățile pe care le am și am reușit să fac față tuturor necazurilor ce s-au ivit de atunci, și toate astea fără Dumnezeu. Iar acum răspunde-mi:
Cum de am găsit fericirea?
Cum de ador viața, fără să o văd prin ochii lui Dumnezeu?
Cum de notele mele au devenit mai bune ca înainte?
Cum de nu simt un gol în inimă, așa cum spui?

Fiecare fraza a ta, fiecare text al tau isi gaseste raspuns in Biblie. Dar pentru ca nu este cazul, las teologia acum.
Cu toate ca Dumnezeu ne sustine viata, noi oamenii putem sa ne traim viata si fara El; caci Dumnezeu nu ne obliga la ascultare. Datorita naturii Lui care este dragoste, nu ne poate obliga. Dar ca si un parinte care nu se bucura de dragostea copiilor lui, chiar daca acestia se bucura de tot confortul necesar, tot asa si Dumnezeu Isi face datoria fata de noi. Si o face cu mai multa dragoste decat o face un parinte pentru copii lui.
Intrebarea care se pune este aceasta: "De ce nu vedem/nu ne dam seama ca prin toate acestea Dumnezeu ne iubeste?"
Raspunsul este acesta: "Pentru ca asa este natura noastra pacatoasa." Pentru ca noi oamenii nu ne-am nascut buni; ci noi ne-am nascut rai si egoisti. Asa este firea noastra. Daca noi oamenii ne vom cerceta personal inimile, la concluzia de mai sus vom ajunge; vom vedea ce este cu adevarat in inima noastra. Vom vedea ca binele pe care l-am facut a fost atat pe putin; iar de cele mai multe ori am facut un bine ca un raspuns al faptului ca ni s-a facut noua bine, si aceasta nu se poate numi 'bine'.
Si cand e vorba de lucrurile spirituale, acestea sunt mult mai adanci ca la suparafata. Si aici vorbesc de faptul ca noi am fost creati nu ca sa traim doar 70-90 sau mai multi ani; ci am fost creati ca sa traim pentru vesnicie.
Chiar am spus in postarea de mai sus cuvintele acestea: "Trebuie sa existe o viata mai buna ca aceasta! Trebuie sa existe!" si "Eu doar voiam o viata mai buna, mai frumoasa, fericita si plina de bucurie." Pai dragostea, pacea si bucurie sa fie limitate doar pentjru viata aceasta? Adica sa ma bucur de viata, dupa aceea mor si gata? Nici gand de asa ceva. Speranta mea trece dincolo de viata aceasta. Aceasta este voia lui Dumnezeu pentru toti oamenii.

Ma gandesc acum la acel gol din inima. Cati oameni sunt bolnavi? Cati cunosc ca sunt bolnavi? Cati dintre ei nu vor sa se duca la un control de frica sa nu descopere vreo boala? Cati dintre ei spun ca se simt bine iar atunci cand isi fac un control ajung sa descopere ca sanatatea lor nu era asa cum o stiau ei? Este doar o comparatie, si nu trebuie luata mot-a-mot.
In privinta notelor bune si a altor multor lucruri bune, nu pot sa spun decat ca ai fost binecuvantat, chiar daca toate aceste binecuvantari nu I le-ai atribuit lui Dumnezeu. Este in natura noastra ca atunci cand ne merge bine sa nu ne dorim mai mult. Si da, daca te-ai simtit cu lanturi la maini si la picioare atunci cand mergeai cu parintii tai la biserica, sa stii ca nu Dumnezeu ti le-a pus, ci parintii tai. Caci ei tot asa L-au cautat pe Dumnezeu. Cum au stiut, cum au invatat. Cinstea li se cuvine, chiar daca spiritualitatea lor a fost asa cum a fost. Iarasi ma gandesc la biserica ortodoxa si ma abtin ca nu spun ceva despre ea; totusi, va plati cu varf si-ndesat pentr toate ratacirile ei in care a condus oamenii. Ce vreau sa spun este ca nici o persoana nu poate sa ridice din punct de vedere spiritual pe cineva mai sus decat este persoana respectiva. Si daca parintii tai au fost la fel ca si biserica la care mergeai(chiar daca ar fi o alta biserica), atunci ce asteptari poti sa ai? Cand un orb conduce pe alt orb, nu cad amandoi in groapa?
Tu spui: "Nu am primit nimic. Niciun semn, niciun mesaj." Inima mi s-a intristat cand am citit asta. Nu se poate. Dumnezeu nu Se lasa sa fie cautat in zadar. Problema nu poate fi la El, ci doar la oameni. Te-ai gandit la scopul pentru care L-ai cautat, la atitudinea cu care ai facut acest lucru? Si trebuie sa ai rabdare. Nu abandona lupta. Ridica-te iarasi. Dumnezeu iti va raspunde. Nu te resemna doar cu viata aceasta. Putem avea cu mult mai mult. Isus Hristos a murit si pentru tine. Este privilegiul tau sa iti atribui si in dreptul tau jertfa aceasta. Nu o refuza. Curand Domnul Isus o sa vina, si viata aceasta trecatoare isi va avea sfarsitul ei. Vesnicia ne este pusa deja inainte; El ne invita pe toti sa intram, indiferent cum ne gasim fiecare: fie in mijlocul binecuvantarilor, fie in mjlocul necazului. Si cine cade si nu se mai ridica? Viata spirituala este o lupta, o lupta pentru formarea caracterului; dar merita din plin sa ne angajam la aceasta. Rasplata este nespus de mare: este cat vesnicia.

In primul rand, nu mergeam la o biserica ortodoxa, ci la una penticostala.
In al doilea rand, Dumnezeu era cel care ma lega de maini si de picioare, nu parintii. Nu spune biblia clar:,, Femeia sa fie supusa barbatului, sa aiba capul acoperit si sa sa poarte fusta lunga, si sa nu-si impodobeasca parul``
Stii cat de greu e pentru o fata, intr-un liceu plin de copii rautaciosi, enervanti si barfitori sa fie singura care poarta fusta, sa se uite toti prostii la picioarele ei ca poate-poate vad ceva si sa mai poarte si batic in cap pe deasupra, apoi sa vina toti cu intrebari: de ce porti fusta? de ce porti batic? de ce nu te machiezi? si asa mai departe.
Am avut si inca am parinti foarte severi, odata daca nu purtau ce trebuie sareau cu intrebarile. Si parinti crestini, tatal meu chiar era si inca e conducatorul bisericii. Si stii ce? Cand am ajuns in clasa a9a aproape intrasem in depresie, numai suportam sa nu ma pot integra, sa fiu atat de diferita de ceilalti, sa stau mereu singura in banca si sa fiu ciudata clasei. Si saptamana de saptamana ma rugam sa primesc semne.,, Da-mi un semn ca tu existi``,, Da-mi un semn ca ma iubesti``,, Da-mi un semn ca sa pot merge mai departe, sa pot continua pe drumul credintei``,, Doamne, daca nu-mi raspunzi eu voi fi pierduta, ma voi duce in lume``
Si stii ce? N-am primit nimic. Timp de un an de zile, luni in sir, nu am primit nimic. Iar intr-o zi tatal meu a venit nervos acasa, mi-a luat tableta si mi-a spart-o pentru ca stateam mult pe ea si m-a luat la bataie. Iar acel moment a fost picatura care a umplut paharul. Mi-am facut bagajul fara sa stie nimeni si am fugit de acasa, iar dupa ce am fost adusa inapoi am renuntat sa mai merg la biserica si sa ma mai rog. Si atunci am intrat in depresie, ma zbateam in a afla care e drumul pe care trebuie sa merg. Si dupa ce am cautat si am tot cautat, din nou si din nou, mi-am dat seama ca am urmarit iluzii. Ca era sa-mi pierd anii tineretii pentru nimic.
Stii ce? Eu nu cred toate prostiile spuse de biblie. Nu cred ca oamenii sunt egoisti si rai, cred ca e doar o minciuna rea impotriva umanitatii, ca sa-l puna in lumina pe Dumnezeu si noi sa fim cumva in intuneric.
Eu nu ma consider o persoana egoista. Am facut si lucruri bune si lucruri rele la viata mea, iar daca stau sa le pun in balanta nu cred ca cele rele vor fi mai grele, asa cum spui.
Cred intr-adevar si in viata dupa moarte. Voi gasi ceva mai bun, dar nu ma voi increde in Dumnezeu pentru asta.
Eu n-o sa-l mai caut pe Dumnezeu. L-am cautat destul. Acum tot ce conteaza pentru mine e linistea si pacea pe care le am dupa ce am renuntat la el.
Rapunde-mi te rog la o intrebare, acum.
De ce Dumnezeu permite atata rau si suferinta in lume, daca el chiar exista?

Familia. Acolo este centrul, nucleul unde se dezvolta oamenii. Putem sa o numim si fabrica de oameni, chiar daca este infiintata cu acte sau nu, si indiferent daca este in totalitate, partial sau deloc crestina.
Cu ceva vreme in urma am urmarit pe Youtube un reportaj despre 50 de oameni de stiinta care refuza dintr-un motiv sau altul sa creada sau sa se increada in Dumnzeu. Culmea este ca multi dintre ei s-au nascut in familii care frecventau regulat biserica. Da-mi voie sa-ti spun ca parintii acestor oameni nu vor fi mantuiti, si nici in viata aceasta nu sunt fericiti, deoarece ca si oamenii religiosi din vremea Mantuitorului, au uitat ca sa adauge si mila la religiozitatea lor. O mancare fara sare cred ca nici porcii nu o mananca, oricat de renumita ar fi ea. Si din aceeasi categorie fac parte si parintii tai, si ai mei, si din nefericire ai majoritatii copiilor -copii care au fost, care sunt si care vor mai fi. Intr-un cuvant, este vorba de comunism; mentalitate comunista.
Citind descrierea ta, cu adevarat tu esti mai fericita decat ei. Caci dumnezeul la care se inchina parintii tai este dumnezeul veacului acestuia. Acesta este vrajmasul nostru si al lui Dumnezeu. Numele lui este Satana. Caci oricat de bune ar fi regulile si principiile, acolo unde nu exista dragoste acestea devin un dezastru pentru om; caci de aceea este scris ca mai bine omul sa nu cunosca pe Dumnezeu decat sa interpreteze gresit principiile Lui. Ca de fiecare data, vrajmasul impodobeste falsitatea, minciuna in adevar. El face tot posibilul ca sa-l desparta pe om de Dumnezeu. Si el vizeaza in mod deosebit familiile. Ne cunoaste slabiciunile mai bine decat ni le cunoastem noi. Si ca un nemernic, profita din plin de ele.
Acum apare intrebarea: "Daca Dumnezeu exista, de ce permite El raul acesta?" Daca as fi fost profet sau prooroc poate ca Dumnezeu mi-ar descoperit personal problema fiecarui om cu care intru in contact, si mi-ar fi descoperit si solutia la aceasta problema. Dar nu sunt. Nu caut nici apararea Lui; este cu mult mai in masura se Se apere singur decat ar putea sa o faca un om. Eu un singur lucru stiu: credinta mea in Dumnezeu, si legamantul pe care l-am facut cu El nu include garantia unei vieti lipsite de suferinta, de necazuri sau lipsuri. El nu mi-a promis ca viata imi va fi roz si ca o voi petrece pe un pat de flori. Ba inca poate voi avea parte de un pamant cu flori deasupra mea. Dar ceea ce a promis Se va tine de cuvant, anume ca va fi mereu langa mine.
Este adevarat ca majoritatea suferintei de pe pamant este din pricina oamenilor. Si lucrul acesta ma intriga si pe mine; chiar pana la cer. La fel cum am postat la inceput: ""Mai, daca eu sunt un baiat cuminte, de ce nu pot fi si ceilalti ca mine? De ce le place oamenilor sa fie rai, mai mult decat le place sa fie buni?" Eu chiar nu pricepeam cum puteau sa fie ceilalti din jurul meu rai, si nu erau ca mine."
Crede-ma ca daca ar fi existat dragoste in familie, suferinta de azi ar fi fost redusa cu un procent de mai mult de 50%. Si chiar daca ar mai fi fost suferinta, prin empatia membrilor familiei, aceasta ar fi fost redusa 100%. Si nu exagerez cand spun aceasta. Chiar daca necazul ar fi existat, durerea produsa ar fi fost suportabila. Extrem de suportabila. Poate ca este revoltator ce spun, dar mai bine sa fie 10 familii pe tot pamantul si pline de dragoste, decat 4-5 miliarde fara dragoste. Se intampla lucrul acesta pentru ca oamenii se casatoresc din egoism, ca sa fie ei fericiti. Ei nu se casatoresc pentru ca nu mai pot sa traiasca fara persoana iubita si isi incheie legamantul pentru ca sa faca pe celalalt fericit; ci ei se casatoresc ca sa fie ei fericiti, sa le mearga lor bine. Din nefericire in astfel de familii formate din parinti egoiti(comunisti cum imi place sa le spun) iau nastere copii; copii ca mine, ca tine si ca majoritatea. Dragostea, ca si alimentele de pe vremea comunismului, se imparte cu portia, sau chiar deloc. Pai cum sa nu fie mai bine sa te nasti intr-o familie de atei dar in dragoste, decat intr-o familie de asa zisi 'crestini' fara dragoste?! Cu un astfel de crestinism nici pe picioare nu m-as spala caci m-as murdari.
Acum dar, noi trebuie sa facem diferenta dintre suferinta si puterea de a o suporta. Caci aici este o diferenta extraordinara; ca unii suporta chiar sa arda pe rug din pricina credintei lor, iar altii nu-si suporta nici macar durerea de cap care a venit poate chiar din pricina statului prea mult la calculator -adica din vina lor. Necazul, suferinta si durerea sunt din pricina raului care exista in lume. Si din pricina aceasta ele sunt unelte folosite de mana divina in scop educativ. E foarte mult de spus aici. Pana si pedeapsa este tot un scop educativ. Numai ca cei mai multi parinti isi varsa furia pe copii si folosesc pedeapsa pe fondul razbunarii. Scrijeliti sunt parintii acestia! Ei n-ar trebui sa de-a nastere la copii!
Si cum am spus mai sus: chiar daca exista necaz si suferinta -caci este imposibil sa nu existe-, durerea acestora poate fi redusa pana la procentele specificate mai sus. Necazul si suferinta sunt aduse de om pe pamant si nu de Dumnezeu. Dar Dumnezeu le controleaza "dupa puterea" fiecaruia, dupa cum putem suporta.
Zilele trecute am intrat in casa unei familii. Amandoi tineri, si nu pareau ca ar mai fi avut nevoie de ceva din viata aceasta. Aveau de toate. Aveau si un copil; singur la parintii acestia. Dar nu stiu cum sa ma exprim, caci copilul acesta care avea de toate era nemultumit; asa ca a inceput sa tipe cu toata puterea lui. Pentru ca nu tacea, tatalui lui a inceput sa tipe si el la copil: "Ce ai ma de faci asa? Ce nu-ti convine?"(etc). Noi ii spunem 'rafatat' sau needucat unui astfel de copil. Dar cum poate fi educat el? Prin suferinta, prin lipsuri si greutati. Nu exista o alta metoda. Pur si simplu nu exista. Daca Dumnezeu ar ridica acestea de la noi am fi fost la fel ca si copilul acesta. Sau poate mai rai. Caci tendinta omului atunci cand ii merge bine este sa faca raul. La inceput poate ca va face binele; dar cu timpul se instaleaza confortul, iubirea de sine, si aproape ca este chiar imposibil ca acestea sa se mai dezlipeasca de om.
Vezi tu, Dumnezeu are in vedere o tinta mai inalta, un plan mai mare cu noi decat viata aceasta. Care parinte doreste raul copilului sau? Cu mai mult Tatal nostru cel ceresc doreste sa fim fericiti. Si este prea putin viata aceasta; de aceea El are in vedere pentru noi o viata cat viata Lui!
Noi oamenii suntem cam ciudati: plangem cand ne moare cineva drag, dar nici nu ne vine sa credem ca omul ar putea trai vesnic. Starea aceasta de mijloc ne-a adus in resemnare. Iar lui Dumnezeu nu-I place aceasta. In aceeasi situatie esti si tu acum si foarte multi oameni; si aceasta as formula-o intr-o expresie: "nici cu Dumnezeu, dar nici fara El". Poate vei spune ca ce-a de-a doua parte a expresiei nu te caracterizeaza. Dar ea exista chiar si intr-un minuscul procent in fundul inimii, chiar daca multi oameni au trecut prin sentimentul ca au fost dezamagiti de Dumnezeu.
Da, poate ca Dumnezeu nu raspunde nici prin semne, nici prin minuni, nici prin vise. Nu este obligatoriu aceasta. Eu cand L-am cunoscut nu am primit si nici nu am vazut vreun semn, vreo minune sau vreun vis. Semnele, minunile sau visurile nu trebuiesc sa fie temelia credintei noastre in El. Adu-ti aminte ca si apostolul Pavel vindeca oameni, dar el insusi a avut probleme cu vederea toata viata din pricina viziunii care a avut-o la inceputul credintei lui. Acesta era "tepusul" de care vorbeste el, si pentru care L-a rugat pe Dumnezeu de 3 ori sa i-l "scoata". Dar Dumnezeu a refuzat sa faca aceasta slujitorului sau si i-a spus ca harul Lui ii este de ajuns. A refuzat el sa se mai increada in Dumnezeu din pricina refuzului divin? Nu. Credinta noastra nu trebuie sa se bazeze pe minuni, semne sau visuri. Pe nimic palpabil. Dumnezeu doreste sa ne incredem pe cuvantul Lui. Si acest cuvant este Biblia si absolut nimic altceva. Pierderea interesului sau nepasarea de aceasta carte este doar pierderea noastra. Caci Dumnezeu Se descopera oamenilor prin 3 lucruri: prin Sfanta Scriptura, prin Domnul Hristos si prin creatiune. Aici nu vad nici semne, nici minuni si nici vise. Rareori Se descopera vreunui om prin minuni, semne sau vise. De ce nu ti S-a descoperit si tie in modul dorit de tine, nu stiu. As vrea doar sa te intrebi: L-ai cautat si in Biblie?
Sper ca mesajul acesta sa fie satisfacator, pentru binele suprem care il cauta Dumnezeu sa-l realizeze cu noi: viata vesnica.

Îmi pare rău să te dezamăgesc, dar suferința nu e provocată numai de oameni. Vrei să spui că e vina noastră, a oamenilor, că în Africa sunt milioane de copii bolnavi și înfometați? E vina noastră, a oamenilor, că sunt copii care se nasc cu dizabilități, cu handicapuri sau că alții se nasc fără casă? E vina oamenilor asta, sau e neglijența lui Dumnezeu?
Dacă spui acum că Satana e cel vinovat, atunci uite o nouă întrebare:,, Dacă Dumnezeu știe că satana face rău lumii, de ce îl lasă liber în lume să chinuiască oamenii și nu-l închide? Ar fi putut fi totul mult mai ușor acum. Și mai zice biblia că Dumnezeu știe totul, atât trecutul, viitorul cât și prezentul. Nu știa Dumnezeu că Lucifer se va răzvrăti? Nu știa Dumnezeu că Adam și Eva vor fi ispitiți de șarpe și vor mânca din fruct?
Știi, s-a făcut un test pe copiii mici, li s-au oferit niște cadouri, dar au în colț altele și le-au spus copiilor că nu au voie să le deschidă. După ce au plecat oamenii, știi ce au făcut copiii? S-au dus direct la cadourile interzise.
Nu știa Dumnezeu că Adam și Eva fix la pom se vor gândi când el nu îi va mai supraveghea?
Și acum să revenim la Lucifer, dacă tu ai un copil și știi că face mult rău, nu ai încerca tot posibilul să-l îndrepți, să-l corectezi când greșește? L-ai lăsa să umble de capul lui pe unde vrea și să distrugă vieți?
Știi că din ce scrie în biblie, Dumnezeu a omorât foarte mulți oameni în comparație cu Satana? De fapt se zice că Satana n-a omorât decât vreo zece oameni, pe care eu nu prea îi știu, dar cel puțin îmi amintesc clar că Dumnezeu a omorât-o pe soția lui Lot, pe Saul și fii lui, pe cel care a atins chivotul, pe fii lui Aron și mulți alții.
Mie îmi place ce a spus Levi Elekes. De ce viața mea trebuie să fie grea sau dificilă? De ce nu poate fi ușoară și frumoasă? Și uneori chiar cred că are dreptate, noi ne facem viața grea, nu oamenii din jur, nu Satana și nici Dumnezeu. De ce nu-ți poate asigura Dumnezeu o viață frumoasă? Dacă el te iubește, precum spui, de ce nu-ți dorește fericirea, de ce în schimb ai parte de suferință sau necazuri?
Ți-am văzut întrebarea despre care vorbești. Cred că am și răspuns la ea, dacă nu mă înșel. Iar tocmai întrebarea ta pune un mare semn de întrebare în fața lui Dumnezeu. Dacă el zice că ne iubește și că l-a dat chiar pe fiul său pentru noi, de ce nu lasă fericire și pace pe pământ, să fim toți buni, fericiți și prietenoși? Cred că nici tu nu poți răspunde la asta.
Accept ce ai spus cu familia, în familia mea într-adevăr nu este atâta dragoste cât ar trebui să fie. Dar părinții mei s-au căsătorit din dragoste, nu din interes, și încă se iubesc, în felul lor. Și vreau să-ți mai spun ceva. Părinții mei erau înainte ortodoxi, sau pocăit când eram eu prin claa a 2a. Și vrei să știi care e adevărul? Înainte să se pocăiască o duceam mult mai bine, nu ca stare financiară ci ca relații în familie. Era mai multă fericire. După mama a început să,, folosească nuiaua" că așa spune biblia, a născut mulți copii, a devenit o femeie foarte serioasă, nervoasă și fără pic de amuzament, iar când se enerva ne lua la bătaie. Tatăl meu la fel. Știi de câte ori am stat ca proasta și m-am gândit că toate astea s-au întâmplat după ce s-au pocăit?
Cred că am spus și mai sus, când vorbesc de suferință pe pământ nu mă refer la problemele de zi cu zi. Mă refer la toți oamenii care se nasc în suferință, copiii cu dizabilități, orfanii, săracii care n-au ce să mănânce.
Chiar vrei să-mi spui că ar trebui să râd acum dacă-mi moare cineva, pentru că va trăi veșnic? Lasă-mă să-ți spun ceva, eu nu cred ce spune în biblie. Este o carte care a fost scrisă acum mii de ani, care a fost rescrisă și tradusă de o mulțime de oameni, iar cei care au tradus-o și rescris-o au făcut-o așa cum au putut, așa cum au știut și au transcris doar ce li s-a părut lor important. Ai văzut că atunci când traduci o propoziție din română în engleză se pierde jumătate din înțeles? Ei bine, gândește-te la o carte de 1000 și ceva de pagini, cu scris minuscul, care s-a transcris din ebraică în greacă, din greacă în latină și în final în română. Eu nu pot avea încredere că fiecare cuvânt de acolo este purul adevăr, pe care eu trebuie să-l cred și să-l urmez cu toată ființa mea,, ca să am viață veșnică". De fapt, nici nu mai cred în rai și iad. Ce-ar fi să-ți spun că cred în reînarcarnare?
Să-ți spun ceva despre apostolul Pavel. El nu credea în Dumnezeu de la bun început. Eu am crezut cu toată ființa mea, era o vreme în care nu aveam curajul să spun nimic necinstit la adresa lui, mă cutremuram și mi se părea strigător la cer numai gândul. Însă nu s-a întâmplat nimic deosebit, tot au râs copiii de mine la școală, tot îmi luam bătaie când o enervam pe mama, tot mi-am pierdut prietenii. Iar acum, de ce Dumnezeu n-a vrut să-i dea vedere bună lui Pavel? Că doar era un slujitor atât de loial și doar nu era foarte greu. Eu aș zice că a fost sadic.
Nu i-am cerut lui Dumnezeu semne, minuni sau vise, stai liniștit. I-am cerut un pasaj din scriptură care să mă lumineze, pentru că asta învățasem să fac în biserică. Dar nu am primit ABSOLUT nimic.
Și știi ceva? Poate că vei zice că sunt sceptică, sau prea realistă, dar eu nu pot crede în Dumnezeu pur și simplu. Doar pentru că există o carte cu pasaje minunate? Că doar și coranul e tot un fel de biblie la musulmani, doar că e scriptura lui Allah. Iar tu îmi spui să cred pur și simplu, pentru că așa spune el, pentru că așa scrie în Biblie. În Biblie Dumnezeu se arăta oamenilor, sau le vorbea în vise, le trimitea semne. Ca ei să creadă în el. Cât timp oamenii nu l-au mai văzut pe Dumnezeu, au rătăcit. Iar el vrea ca noi să credem orbește în el și în planurile lui, doar urmând biblia? E biblia un fel de înlocuitor pentru Dumnezeu? A fost scrisă pentru că Dumnezeu e prea ocupat să se mai arate în vremurile astea, să ne dea semne sau să ne apară în vise? Toți proorocii de la biserică au spus numai prostii. Când am fugit eu de acasă la vreo 500-600 de km distanță, știi ce le-a spus un prooroc sau o proorociță părinților mei? Că sunt undeva prin apropiere, și că voi fi găsită repede. Și mai spune-mi mie să cred în oamenii lui după asta.
Știu că tu nu te vei îndoi niciodată de Dumnezeu, pentru că nu vrei să o faci, nu vrei să renunți la ceea ce ai găsit. Dar dacă ai sta să privești lucrurile în ansamblu, ți-ai da seama și tu că sunt multe paradoxuri și multe neclarități și întrebări la care nu poți răspunde.
O zi bună.

La fiecare intrebare a noastra, Dumnezeu are un raspuns. Poate ca nu vom primi acum raspunsurile asteptate; dar cu siguranta ca le vom primi.
Repet ce am spus mai inainte: nu scriu aici ca sa iau apararea lui Dumnezeu. Scriu pentru ca fiecare intrebare are un raspuns. Si daca Dumnezeu imi va spune raspunsul de care este nevoie, voi raspunde; daca nu am raspuns atunci nu voi raspunde.

Problema cu Africa. Daca cineva ne-ar intreba unde in lume este ce-a mai mare nevoie de ajutor, cu siguranta ne vom gandi imediat la Africa. Este intr-adevar o problema aceasta. Dar daca acei oameni au nevoie de ajutor si noi nu ii ajutam, atunci problema ce-a mai mare inseamna ca este la noi, fie crestini, fie necrestini. Ca suntem religiosi sau nu, oamenii aceia tot mor de foame. Si cu cat mai mult cand spunem ca Dumnezeu nu exista(deci scotand-uL pe El din ecuatie), cu cat mai mult noi suntem de vina ca oamenii aceia nu primesc ajutorul nostru.
Problema cu copii care se nasc cu dizabilitati si handicapuri. O, daca as fi fost medic sau un cercetator in domeniu as cauta sa vad care este problema. Si cu siguranta ca tot la noi oamenii o voi gasi datorita stilului de viata nesanatos. Celulele nu a fost sanatoase(la el sau la ea). Dar de ce nu au fost celulele sanatoase? Multi spun ca nu stiu; dar eu spun ca ei nu stiu ca traiesc nesanatos. Controlul medical inainte de casatorie ar trebui sa fie mai amplu.
Altii se nasc fara casa. Acesta este un subiect delicat; cel putin pentru mine. Acesta este si motivul pentru care nu imi pot face o familie. Posibilitatile financiare sunt destul de limitate. Nu mi-e usor; dar daca aceasta este voia lui Dumnezeu pentru mine? Si chiar daca nu ar fi existat Dumnezeu, eu tot asa as proceda. Sau poate ca te intrebi de ce nu imi da Dumnezeu o casa. Si eu m-am intrebat asta. Si L-am intrebat si pe El; L-am rugat si inca ma rog pentru asta. Dar cateodata ma mai si intreb ca daca voi avea aici o casa si ma voi simti bine aici, imi voi mai dori eu pe aceea pe care mi-a promis-o si care este mult mai buna decat acasta de pe pamant? Ramane totusi o intrebare. Oricum, nu incetez sa ma rog pentru o casa. Nu zic ca cei saraci n-au dreptul sa-si intemeieze familii ca astfel sa ajunga sa locuiasca pe drumuri -nu pot sa spun asta; dar este bine ca sa-mi urmeze exemplul, chiar daca tara noastra s-ar depopula semnificativ. (Bine este sa urmam ordinea lucrurilor, exemplul lui Dumnezeu, care mai intai a facut pamantul, l-a umplut cu verdeata, cu pasari si animale, si l-a urma l-a facut pe Adam.)
Acestea sunt vremurile. Nu este vina mea ca nu am eu sau altii o casa; si nici a lui Dumnezeu. Oare a cui este vina ca aceste case sunt atat de scumpe? Oare nu a oamenilor? Da, a oamenilor. Si acestia isi vor primi pedeapsa: locuintele lor ceresti vor fi ocupate de saracii lumii acesteia. Si Dumnezeu nu glumeste cand spune lucrul acesta. Aceasta va fi ceea ce ai gasit scris ca fiind plansul si scrasnirea dintilor: cei bogati vor vedea ce au pierdut din pricina egoismului lor, si nu vor mai putea da timpul inapoi. Un alt timp de proba, o alta viata pamanteasca nu va mai fi pentru nimeni. Despartirea definitiva de Dumnezeu este teribila. Dar nu eu ii voi judeca. Eu tot am incredere in Dumnezeu. Voi suferi aici pe pamant. Dar ma voi bucura pentru vesnicie de cer. Adu-ti aminte de parabola cu saracul Lazar care era plin de bube si se hranea cu firmiturile de la masa celui bogat.
Cum am mai spus: Dumnezeu nu ia la cer pe nimeni intr-un pat de flori.

"Dacă Dumnezeu știe că Satana face rău lumii, de ce îl lasă liber în lume să chinuiască oamenii și nu-l închide?" Ar fi putut sa faca lucrul acesta chiar in cer, imediat, pe loc. Dar atunci Dumnezeu ar fi fost slujit de tot universul de frica, si nu din dragoste; cu teama si nu cu bucurie. Atunci lui Lucifer i s-ar fi dat dreptate cand spune ca Dumnezeu este arbitrar. Si tot universul i-ar fi dat dreptate lui Lucifer, chiar daca acesta n-ar mai fi fost in viata. Dumnezeu ar fi fost vazut ca un tiran. Tocmai de aceea El a lasat ca raul sa "coaca" pana la final. Era imposibil sa se faca o judecata dreapta de moment. Si nu suntem departe de acest final. Traim in timpul acestuia.
Si da, El stia de razvratire. Si chiar dupa caderea lui Lucifer, Dumnezeu i-a facut lui (ca si noua oamenilor) apeluri de intoarcere. I-a fost acordat har si lui Lucifer ca sa se intoarca in cer. Dar mandria lui l-a facut sa piarda pentru totdeauna mila divina. Lucifer a lasat ca samanta razvratirii sa incoltesca si mai mult in el si s-a opus apelurilor plina de mila ale lui Dumnezeu. Samanta aceasta a incoltit datorita faptului ca el nu a fost luat in sfaturile ceresti dintre Tatal si Fiul. Lucifer nu s-a multumit cu pozitia de cel mai inalt inger care i-a fost acordata ca si fiinta creata. El nu a urat pe Dumnezeu Tatal, caci Ii recunostea suprematia, ci pe Domnul Hristos.
Chiar si cu toata imaginea aceasta, Dumnezeu l-a creat si pe om. Dar nu l-a facut inainte de a lua masuri pentru ca omul sa poata fi salvat. Tocmai de aceea gasim scris ca planul de mantuire a fost facut din vesnicii(deci mai inainte de a fi facut Adam).

"Dumnezeu a omorât foarte mulți oameni în comparație cu Satana". Un subiect destul de mult mediatizat. Problema este delicata si trebuie citita cu atentie si nu in fuga. Daca este nevoie, atunci recitita. Noi oamenii trebuie sa invatam sa privim lucrurile prin ochii lui Dumnezeu. De aceea si tot ce se intampla in jurul nostru nu intelegem, pentru ca le privim prin ochii nostri. La judecata de apoi nimeni nu va mai privi lucrurile altfel decat prin ochii Lui.
Iata dar cum stau lucrurile. Un parinte nu da nastere la copii ca apoi sa-i omoare. Cine n-a auzit expresia "eu te-am facut, eu te omor"? Dar nu este asa. Caci omul nu poate sa creeze un alt om(ci doar sa procreeze). Iar daca da nastere unui alt om, atunci asta nu inseamna ca are si dreptul asupra vietii acestuia(adica nu hotaraste parintele cand sa moara copilul lui).
Asadar, nici Dumnezeu nu ne-a creat ca apoi sa ne omoare, chiar daca are dreptul asupra vietii noastre. Si este singurul care are dreptul acesta. Exista si situatii (in afara de moartea naturala) cand omul ajunge atat de departe in pacatul lui, si Dumnezeu este silit de situatie ca sa pedepseasca pe loc, fie cu boala(vezi lepra Mariei sora lui Moise, etc), fie cu moarte in exemplele date de tine.

"Dacă el zice că ne iubește și că l-a dat chiar pe Fiul său pentru noi, de ce nu lasă fericire și pace pe pământ, să fim toți buni, fericiți și prietenoși? Cred că nici tu nu poți răspunde la asta." Oamenii nu vor gasi fericirea in scoarta pamantului sau in apele marii. Nici in bani si nici in distractii. Fericirea se gaseste numai in ascultarea de El. Fara Dumnezeu omul nu poate sa fie fericit oricat de mult si-ar spune el ca este. Deoarece fericirea este de natura cereasca, si nu pamantesca. Dumnezeu doreste sa fim fericiti, numai ca nu Il dorim si spe El. Prezenta Lui in inima aduce dragostea, fericirea, pacea, bucuria si implinirea. Toate sunt la pachet si nu se dau separat niciuna dintre ele fara Dumnezeu deoarece este imposibil.Si asta din vina parintilor nostri care nu ne-au educat ca sa-L cunostem pe Dumnezeu, ca sa avem o relatie cu El. Neglijarea acestei educatii duce la ravratire fata de El. Noi vom da in continuare nastere la copii, care ca si parinti refuzam sa-i educam in dragoste fata de Dumnezeu, si astfel pamantul ajunge cu totul sa fie razvratit, daca vom continua asa. Ai auzit de ce faceau oamenii din Sodoma si Gomora. Om avea noi libertate si Dumnezeu har, dar cand se intrece masura Dumnezeu este nevoit sa ia masuri pentru ca aceasta plaga canceroasa a pacatului sa nu se intinda. Noi nu putem sa facem tot ce ne place.

Proorocii din biserica pesticostala. Sinonime pentru acestia sunt: talhari, mincinosi, aliati ai vrajmasului. Toti? Da, toti fara nici o exceptie si fara sa gresesc, chiar si daca se intampla tot ce spun ei. Pentru ca un prooroc ar pazi toate poruncile lui Dumnezeu. Ba inca amintesc aici chiar si pe cei ce vorbesc in 'limbi'. Unul din acestia a venit la noi la biserica. Si cum avem noi obiceiul cateodata sa ne rugam cate 2-3 pe rand, a inceput si el sa se roage in una din aceste 'limbi'. Mai vazusem eu pe Youtube astfel de vorbire, dar e altceva cand ti se intampla live. Nu stiam ce sa fac: sa rad sau sa ma las inmarmurit. N-am stat mult pe ganduri si l-am oprit pe omul acesta.

"Dar dacă ai sta să privești lucrurile în ansamblu, ți-ai da seama și tu că sunt multe paradoxuri și multe neclarități și întrebări la care nu poți răspunde." Paradoxul si neclaritatea este ca tocmai in ciuda paradoxurilor si neclaritatilor vazute in Sfanta Scriptura, eu tot ma incred in Dumnezeu. Si asta pentru ca Il cunosc. Nu ma astept sa cunosc toata Biblia(nimeni sa nu se astepte la asta). In multe privinte am ramas tot un 'prunc' si nu m-am deprins in totul cu 'hrana tare'. Cateodata nu ne placem sa ramanem copii? ^_^

Nu-i adevarat. Dumnezeu nu dă răspunsuri, decât dacă are el chef. Ți-am spus doar, cât timp m-am rugat eu n-am primit nici un răspuns. Și nu mă lua pe mine cu,, Nu vom primi acum răspunsurile așteptate"
Dacă el ne cere nouă să-l ascultăm și să fim acolo când are nevoie de noi, să spunem oamenilor despre el și așa mai departe, el de ce nu e acolo și de ce nu ne răspunde atunci când noi avem nevoie de el? El de ce se crede șmecher să ne răspundă doar când are chef? Eu nu sunt la cheremul lui Dumnezeu, să fie clar.

Nu, te înșeli cu Africa. Tu una două arunci vina pe oameni. Una două îi iei apărarea lui Dumnezeu, că nu e el vinovat, ci noi. Hai să-ți spun ceva, sunt o grămadă de oameni care investesc în Africa, mulți care sponsorizează crucea roșie și care trimit acolo bani și ajutoare. Nu poți spune că noi, oamenii, nu facem nimic. Facem atât cât ne stă în putință, și în plus nu toți oamenii pot să facă ceva pentru că nu toți ne permitem. Dar Dumnezeu, în toată puterea lui, dacă ar fi așa cum se spune, cât de greu i-ar fi să facă să crească acolo mai multă mâncare, sau să nu mai fie așa de cald, sau să nu mai fie atâtea boli în Africa? Nu da vina pe oameni, te rog frumos. Că nici Dumnezeul tău nu e mai breaz.
Din nou și din nou, tu dai vina pe oameni. Serios, mă înnebunești. Pentru probleme din africa, pentru boli și pentru cei cu handicapuri, tu spui că totul e din vina noastră. Îmi vine să înjur, serios. Dacă Dumnezeu a creat lumea, după cum spui, înseamnă că a făcut-o cu multe probleme, nu? Tocmai el, despre care se spune că e atât de înțelept!
Să-ți spun ceva, sunt o mulțime de oameni care nu mănâncă și nu trăiesc sănătos, dar nu nasc copii cu probleme. Însă în cazuri speciale se întâmplă. Și acum ca să-ți demonstrez că Dumnezeu chiar e vinovat de acele boli, am să-ți dau un exemplu pe care sigur îl știi:
Omul Bartimeu. Oamenii l-au întrebat pe Isus cine a păcătuit, părinții lui sau omul acela, de s-a născut orb, iar el ce a zis?,, N-au păcătuit nici părinții lui, nici omul acesta, ci s-a născut orb ca să se împlinească lucrarea lui Dumnezeu"
Adică Dumnezeu a făcut un om să se nască orb și să trăiască timp de 40 de ani fără să vadă, numai ca să-l vindece Isus! Nu e nebunie? Nu e asta batjocură adusă la adresa acelui om, nu e tortură? 40 de ani! Imaginează-ți că ai fi fost tu acel om, că timp de 40 de ani nu ai fi văzut nimic, nu ai avea casă, copii, familie, ai fi un cerșetor de pe stradă pentru că nu vezi nimic și apoi apare Isus și îți spune că ai fost orb nu din vina ta sau din vina părinților tăi, ci pentru că trebuia să vină el să te vindece. Eu aș înnebuni, zău așa!

Deci vrei să-mi spui că tu accepți pur și simplu faptul că Dumnezeu nu vrea să-ți dea o casă? Ți se pare măcar normal? Cei care fac atâtea nelegiuri au zece case și tu niciuna. Știi, așa se ruga și tatăl meu nu acum mult timp, voia o casă, pentru că noi stăm la apartament și suntem mulți și e cam aglomerat. Dar știi care e problema? Te poți ruga așa la nesfârșit. Casa se obține muncind. Muncești, strângi bani, pui deoparte și cumperi o casă. Tatăl meu s-a rugat și pentru o mașină, dar după ce a primit-o am stat să observ cum săraca mașină era vai de ea, nici nu știu dacă a ținut un an de zile, acum stă în spatele blocului s-o mănânce rugina.
Iar cu prețul caselor te înșeli. Există case scumpe și case ieftine, după mărimea și starea lor. Dacă tu vrei o casă mare e normal să coste mult. Dar știi ceva? Nu vreau să te jignesc, dar aici tu ești de vină pentru faptul că n-ai casă, nu e vina oamenilor că au ridicat prețurile. Și tu, dacă ai fi avut o casă frumoasă și ai fi vrut s-o vinzi, ai fi cerut mult pe ea. Știi, părinții mei pe vremea când erau necredincioși, au vrut o casă sau cel puțin un apartament și cu toate că niciunul n-avea cine știe ce școală s-au dus amândoi în Spania și au muncit câțiva ani. Și au muncit pe brânci, nu glumă. Au muncit, au strâns bani și și-au luat un apartament. Tu, de asemenea, dacă îți dorești o casă, nu aștepta să-ți pice din cer pentru că te rogi la Dumnezeu. Pune mâna și muncește, pentru că există atâtea oportunități. Cel mai mult urăsc oamenii care se plâng că ei n-au cum să facă, că vezi domne sunt prea scumpe prețurile și sunt prea ieftine salariile. Dă-le încolo de prețuri și de salarii, că românii tot români român iar lenea și plângerile de muncă grea domnesc în voie.

Te înșeli. Dumnezeu n-ar fi fost văzut ca un tiran sau ca un arbitrar dacă l-ar fi închis pe Lucifer, pentru că tot are de gând să-l închidă într-o zi, și e același lucru.
Dacă un polițist prinde un om rău și îl duce la închisoare, e considerat un tiran? Nu e considerat salvatorul orașului? Așa și Dumnezeu. Nu l-ar fi slujit nimeni din frică, am fi fost toți recunoscători că avem pace și liniște pe pământ. Câteodată mentalitatea creștinitol chiar mă uimește.

Uite ce-i, eu sunt sătulă. Am înțeles, tu nu te îndoiești de Dumnezeu, ai mintea închisă și nu vrei să privești lumea cu ambii ochi, nu vrei să înțelegi realitatea. Tu le ia pe toate de bune, te încrezi în Dumnezeu orbește și n-am ce să-ți fac. Îmi pare rău pentru tine.

Eu n-am să-ți mai răspuns la mesaje. Sunt prea lungi și îmi pierd timpul degeaba încercând să le citesc și să-ți răspund la ele.

O zi bună!

Buna!
Sfatul meu psihologic:
-invinge orice forma de emotie negativa, de teama!
-refuzul de a ierta implica in mod necesar povara timpului psihologic.
-prezentul este tot ce vei avea vreodata.
-viata ta, este in aceste moment.
-viitorul este o replica a trecutului.
-cand mintea ta este impovarata de trecut, traiesti aceleasi lucruri.
-calitatea constiintei din prezent da forma viitorului, care nu poate fi trait decat in clipa de acum.
-identifica-te cu mintea, observa gandul, nu-l analiza!
-asculta linistea din spatele oricarui sunet!
-observa cromatica, nu interpreta!
-modifica-ti gandul, sau accepta-l!
-modifica-ti starea, sau accepta starea!
-simte corpul tau interior, scufunda-te in iluminare!
-traieste clipa de acum, prezentul etern, profund!
-nu exista salvare in timp, nu te poti elibera in viitor de problema ta.
-prezenta in clipa de acum este cheia libertatii.
-nu poti fii liber decat acum.
-anumite lucruri din trecut n-au mers asa cum ai dorit.
-iti manifesti o putere sa mergi mai departe, de ce s-a intamplat in trecut.
-te impotrivesti lucruriilor care exista deja.
-speranta te concentreaza pe viitor, neaga prezentul, neaga fericirea ta.
-situatia ta de viata exista in timp.
-viata ta exista acum.
-situatia ta de viata este o constructie a mintii.
-viata ta este reala.
Ideologii personale.Aleg sa renunt la depresie/ingrijorare/teama/dezamagire pentru ca:
-apare in urma constientizarii a unui lucru gresit.
-este rezultatul prejudecatiilor.
-sunt trist pentru ca sunt intr-o stare de regret.
-am o mare neplacere si suferinta.
-am o minte impovarata cu impotrivire.
-sufletul meu este incatusat, in suferinta, in judecata pacatului.
-am de ce sa ma ingrijorez.
-am o stare de depresie.
-sunt captat in necuratie si suprare.
-sunt singur impotriva cerului.
-sunt nefericit si neimpacat.
-sufletul nu s-a detajat de trecut si de viitor.
Ideologii personale.Aleg fericirea, consta in urmatoarele idei:
-fac ceea ce imi consoleaza binele.
-fac ceea ce ma bucura pe o perioada lunga de timp.
-fac totul profund, din inima, nu din minte.
-renunt la orice modalitate de pacat.
-pot cu adevarat sa ma identific cu mintea.
-vreau sa il pot contempla pe Isus Hristos, regele sfintiilor si al ingeriilor, in purificare, slava si in gloria pentru eternitate.
-sunt impacat cu trecutul, m-am iertat.
-traiesc curat prezentul.
-prezentul etern imi da bucurie.
-ma pot bucura de clipa de acum.
-nu mai am de ce sa imi fac griji.
-simt sanatatea si viata din mine.
-am o minte iluminata, purificata.
-de astazi(data), mi-am schimbat viata radical.
-ma detasez de pacat, de ce nu-mi aduce fericirea si pacea.
-confer o viata noua.
-nu ma mai intereseaza ce mi-a placut candva.
-imi consolidez sanatatea si bucuria.
Iti doresc toate aceste acumulari psihologice facute de mine, sa le contemplezi!