Am sa va spun povestea mea, pentru a ma descarca si a cere niste sfaturi!
In urma cu 2 ani, 7 luni si 3 saptamani am cunoscut un baiat. Pe atunci aveam eu aproximativ 15 ani iar el 16. Relatia noastra inca este actuala si azi. Cu bune si cu rele am fost impreuna. Ideea e ca in aceasta relatie nu aveam libertate: baietii nu existau pentru mine (nici macar verisori), cu unele fete nu aveam voie sa vorbesc, nu puteam sa ies din casa fara sa ma vad cu el, la rude nu aveam voie, fete la mine acasa nu aveau voie sa vina, ma imbracam cum zicea el....etc. M-am tinut de ele in tot acest timp cu mici scapari pentru ca e greu sa ai o viata asa. El de 7-8 luni ma asculta pe deplin.
Am fost fericita alaturi de el, chiar daca am suferit mult, chiar daca am avut mai multe tentative de sinucidere din vina lui(acum sunt ok), chiar daca am renuntat si la familie pentru el. El a renuntat la scoala pentru mine, adica el avea cam aproximativ 200 de absente pe an si din cauza asta ne certam. Eu sunt o fata inteligenta, nu invat acasa dar prind din clasa si am medii mari, ma lauda profesori, dar el nu ma apreciaza(ma face tocilara).
Am avut situatii ciudate: vedeam amandoi "draci", simteam ca ne urmareste cineva, ne urmarea o cucuvea, seara a trecut o piatra in fata noastra rostogol...etc. Am dormit la el vreo 2 saptamani cand mama lui lucra pe schimb de noapte. Ne cunoastem familiile reciproc, familia lui ma apreciza, parintii mei acum sunt oarecum de acord cu el.
Din cauza unei tentative de sinucidere pe care am avut-o eu, s-a hotarat si el sa-si ia viata. A incercat sa se spanzure cu o esarfa, a cazut cu capul de tocul usi si l-a spart aproape de ochi. Ca printr-o minune s-a ridicat, a avut aer, si si-a dat esarfa jos. Am fost impreuna la spital si s-a facut bine. Toti stiu ca el s-a impiedicat de covor si a cazut, doar eu stiu adevarul care mi l-a spus cu mare greu fiindca mi-am dat seama ca ceva e putred la mijloc. In urma discutiilor mi-a spus ca in momentul sinucideri se gandea la mine si ca datorita mie s-a ridicat.
Avem impreuna multe amintiri foarte foarte frumoase. Chiar daca am plans amandoi mult, momentele de fericire ne faceau sa uitam de tot.
In urma cu o saptamana ne-am certat rau, atunci am vazut o alta fata a lui, si anume o persoana rea, care parea ca nu are suflet. Mi-a tras 4 palme, m-a strans de gat, treagea de mine, imi vorbea foarte urat. Pe suflet mi s-a pus o piatra, imaginea celor intamplate nu o pot uita. Si-a cerut iertare, l-am iertat, dar nu pot uita asa ceva! Intotdeauna zicea: "Decat sa dau in tine mai bine merg in alta camera", "Nu am sa te lovesc niciodata!"; am ramas dezamagita.
Eu vreau sa cant, vreau sa fiu libera, vreau sa ajut lumea saraca, vreau sa adopt in copil in viitor; el nu are aceleasi planuri ca si mine. Sunt obosita in urma acestei relati. As vrea ca sa-i punct, o sa-mi fie extrem de greu deoarece noi ne vedem de aproximativ 1 an si jumatate zilnic si sunt obisnuita cu el. Voi ce parere aveti? Merita sa mai lupt pentru aceasta relatie?

Amandoi sunteti nebuni. Va potriviti

Buna
Cred ca este o relatie bolnavicioasa.
Cred ca nu dati dovada d e maturitate si asta creeaza probleme.
Incearca sa vorbesti cu el cand este calm si faceti in asa fel in cat sa reveniti cu picioarele pe pamant
Este foarte dureros si pacat in acelasi timp sa cauti sa iti vinzi sufletul railor sinucigandu-te.
Vorbiti cu un preot, vedeti daca va leaga ceva iubire nu doar ganduri ucigase.
Impune-te si zii in fata ce doresti de la el/de la viata.
Pana nu vorbiti voi si nu ajungeti la un numitor comun, nu face "casa buna"
O zi buna

Despartiti-va si vezi-ti de viata ta.

Ceea ce este intre voi e mai mult disperare, poate fi si ceva iubire. E ceva periculos ce se intampla intre voi, sunteti la varsta la care sunteti foarte usor de manipulat de diavol, asta va impinge la actiuni sinucigase care se pot transforma si in actiuni ucigase. Trebuie sa aveti incredere in voi si mai ales in Dumnezeu, mergeti impreuna la biserica, rugati-va impreuna pentru pacea si linistea sufletului si astfel in relatia voastra va domni iubirea.

". Mi-a tras 4 palme, m-a strans de gat, treagea de mine, imi vorbea foarte urat"-Asta nu e om.

"Acolo unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, sunt si Eu in mijlocul lor." (Matei.18:20) Ai vorbit despre voi doi; dar despre Dumnezeu. nimic. :|
Noi nu putem sa fim fericiti fara Dumnezeu.
Relatia voastra nu este deloc constructiva, ci distructiva. Cand cineva vrea sa contruiasca ceva, isi face planuri mai dinainte ca sa vada daca are cu ce sa finalizeze contructia, ca sa nu se faca de rusine. Ba inca o face si cu un scop anume. Nimeni nu investeste intr-o contructie fara sa aiba vreun folos de pe urma ei. Dar voi ati facut toate pe dos. Ati intrat in aceasta relatie fara o tinta, fara un scop. Ati investit in relatia aceasta -numai voi si Dumnezeu stiti cat- fara sa va bucurati de pe urma ei(a relatiei). Nu sunteti singurii in situatii de felul acesta; mai toti oamenii procedeaza astfel.
Tinta unei relatii este obligatoriu casatoria. Deci daca nu am de gand sa ma casatoresc -si nu sunt pregatit de casatorie din toate punctele de vedere- atunci nu-mi stric nici linistea mea si nici pe a altuia.
Baiatul de care vorbesti mi se pare extremist prin faptul ca iti interzice sa vorbesti cu fete si sa nu poti sa iesi afara din casa fara el. El are probleme de comportament -destul de grave chiar- si nu ar fi trebuit sa intrii intr-o relatie cu el. Ba inca ii lipseste o masura destul de mare de educatie. Si cum sa nu fie obositoare o astfel de relatie? Cu toate acestea, nu cauta vina la el; o relatie nu se face fara acordul amandorura.
Spune-i baiatului ca ai nevoie de timp, de o pauza in aceasta relatie. Daca tine la tine, iti va acorda timp; dar daca nu se va comporta exemplar, atunci renunta la el. Cauta-L pe Dumnezeu mai inainte de orice; cu El trebuie sa avem o relatie fiecare dintre noi. Relatia cu El este mai importanta decat orice alta relatie; ba chiar vitala as putea spune, pentru ca fericirea pe acest pamant tine de relatia noastra cu El, si cu cat mai mult bucuria vietii viitoare, a celei vesnice. Aceasta iti va aduce pace, liniste si bucurie in suflet.
In ultimul tau paragraf am vazut niste ganduri bune. Daca vrei sa gasesti satisfactia implinirii lor, adu-le inaintea lui Dumnezeu. "Caci Dumnezeu este Acela care lucreaza in voi si va da, dupa placerea Lui, si vointa si infaptuirea." (Filipeni.2:13)
Vino inaintea lui Dumnezeu asa cum esti. Este o dovada de curaj sa recunoastem unde am gresit -maturiseste greselile inaintea Lui. Este un privilegiu si o onoare sa ne plecam genunchii inaintea Lui, in camaruta noastra. Stai de vorba cu El si spune-I tot ce ai pe suflet. Crede ca El te iubeste si te iarta. mai mult decat atat, lasa-L pe El sa intervina asa cum stie cel mai bine in relatia dintre tine si baiatul acela.
Cartea aceasta te va ajuta foarte mult: http://www.google.ro/......http?/url

Cere ajutorul parintilor tai.O relatie de cuplu reusita te face mai bun, mai fericit si te stimuleaza la lucruri bune, nu te izoleaza si nu iti impune cum sa fii. Iubirea nu e egoista ci buna. Sper ca unele articole de pe situl jw.org sectiunea adolescenti sa te ajute.

Toxica de-a dreptul, astia doi daca nu schimba ceva in viata lor nu o sfarsesc bine.

Se pare ca unora le place sa sufere...de parca ar avea o casa de copilasi si se gandeste la binele copiilor...
Si chiar si asa, nu poti admite ca ai tai copilasi sa creasca in asa fel.
O zi buna

Aveti maaaareeee nevoie de tratament psihologic amandoi (psihologul nu este psihiatru, nu inseamna ca esti nebun ci doar ca ai ceva probleme). Daca scoala ta are psiholog, du-te si discuta cu el/ea si pune-ti ordine in viata. Si inca ceva: nicioadata, dar NICIODATA, nu mai lasa un barbat sa dea in tine sau sa iti interzica sa ai prieteni. Succes

Aceasta relatie va face rau la amandoi. Daca ai puterea sa ii pui capat, fa-o!
Probabil intelegi si tu ca in loc sa va sustineti unul pe celalalt sa deveniti mai buni, ati facut exact opusul. Nu aveti aceleasi planuri de viata, nu se poarta bine cu tine (poate nici tu cu el).
Lasa amintirile in urma ta daca nu exista un viitor luminos!

Buna! Este foarte ciudata relatia voastra, imatura as putea zice si tocmai din cauza imaturitatii amandurora ati ajuns aici. Eu cred ca s.ar putea remedia, nu exista probleme, exista situatii greu de rezolvat, nici una fara rezolvare! Dar voi nu aveti maturitatea si mintea necesara (fara a jigni) pentru a face ceva benefic. Problemele par sa porneasca de la el, pare un om bolnav, scuze ca zic asta! Chiar daca va fi greu, incearca sa te desparti de el, stiu ca va fi greu, dar este spre binele vostru, nici unul nu poate trai in mediul acesta!

Parerea mea?! Fiecare dintre voi aveti nevoie de timp, suficient de mult, departe de celalalt. Sa va autoanalizati, sa va puneti ordine in viata si in ganduri si in tot. Sa va stabiliti prioritati. Sa va ganditi la viitor, la cariera. Aveti nevoie de timp separat. Iar daca dragostea voastra e suficient de puternica si daca va este sortit sa fiti impreuna, veti fi si peste ceva timp. Dar nu asa. In niciun caz nu asa.

La ce va duce acesta relatie daca va continua? Aceasta este intrebarea pe care trebuie sa ti-o pui. Daca nu va doriti aceleasi lucruri, oricat de mare ar fi iubirea, nu va rezista. Incheie cat mai poti. CA SA NU MAI VORBIM DE GESTURILE LUI!