Offf draga mea, imi pare rau pentru pierderea ta dar gândește ca acolo sus unde este tatal tau nu i-ar placea sa te vada asa. Incearca sa depui un efort. Vorbește mai mult cu el despre filme, despre gatit despre orice altceva si ai sa vezi ca incetul incetul o sa te desprinzi de acest obicei de a tace din gura. Mult succes!
Ar trebui să te înțeleagă fiindcă ai trecut printr-o traumă psihologică. Îmi pare sincer rău!
Spune-i să te ia ușor ușor când e vorba de comunicat, să-ți arate că e dispus să te asculte și să te ajute, să-ți ofere iubire. Sincer, nici eu nu prea sunt așa comunicativă în realitate și mereu mă cert cu iubitul meu că nu prea comunic cu el, însă la noi sunt alte chestii. Ce vreau să zic e că fiecare e diferit, unul e mai comunicativ decât altul. Totuși nu te închide prea mult în tine că după va crede că nu-l iubești.
Salut,ar fi bine sa mergi la un psiholog si sa povestesti cu el despre problemele pe care le ai.
Oamenii vin si se duc. Tatal tau doar a urmat cursul natural al vietii. Daca a avut ghinionul sa moara prea devreme datorita anumitor circumstante, tot ce poti sa faci este sa treci peste. Si-a trait viata, ti-a dat tie viata iar acum e randul tau sa ti-o traiesti. Daca te inchizi in tine n-o sa vina inapoi. Si observ ca ai o varsta destul de inaintata, ar trebui sa te dezveti din a-i cere mamei chestii. Ba din contra, ofera-i tu chestii. Daca te-a crescut frumos, ar merita sa-i intorci favorul.
Ii ceream lucruri si inainte sa moara, eu am 19 ani si prietenul meu mi-a zis ca s-a cam saturat de aproape 4 luni sa se roage de mine sa comunicam
De cand eram mica ii ceream si ma refuza si in vara ma duceam la munca si ii dadeam fiecare banut pe care il munceam
Ai 19 ani... Am crezut ca ai mai mult si nu mai locuiesti cu ea. Ma refeream sa-i faci atentii, ii mai plateai o factura, mai luai ceva de mancare etc, nu sa-i dai toti banii tai.