Am si eu o problema si nu stiu ce sa mai fac.Anul acesta am intrat in clasa a9-a deci sunt boboaca dar e o problema...nu am reusit sa ma adaptez.In clasa s-au format deja grupulete si imi este greu sa intru in ele acum.Profesorii,colegii,scoala toate sunt noi.Nu imi place banca unde stau, nu imi place nimic.Imi este foarte dor de fosta mea clasa si de profesori.De doua zile plang incontinuu acasa si la scoala sunt trista.Parintii mei sunt alaturi de mine si imi dau sfaturi dar degeaba.Nu pot sa ma concentrez la ore si ma doare capul tot timpul.O singura fata imi este prietena dar tot o consider o "straina". Simt ca cedez psihic si nu stiu ce sa fac.Si in momentul acesta plang...Va rog ajutati-ma cu ceva!
P.S.Saptamana viitoare va veni consilierul scolii si m-am gandit sa merg la el,dar am o intrebare si in legatura cu asta. Daca discut cu el aceasta situatie ramane intre noi, nu?
Situatia in care te afli este perfect normala si te asigur ca nu esti singura care trece prin asa ceva. An de an, cand elevii isi schimba colectivul ajung sa aiba adevarate depresii. Stiu, acum pare ca e un capat de lume faptul ca nu reusesti sa legi prietenii. Dar te asigur ca nu e asa si ca odata cu trecerea timpului lucrurile se vor schimba mult. Candva am fost si eu exact in aceeasi situatie ca tine. Si in momentul in care am crezut ca voi fi mereu cea data la o parte, lucrurile s-au schimbat si am inceput sa ma imprietenesc din intamplare cu cateva colege. Solutia de moment ar fi sa te calmezi, sa nu iti faci griji. Dupa ce esti calma si esti sigura ca acela de a-ti face prieteni in clasa nu e unicul tau scop ci mai degraba sa fii o eleva buna, atunci poti incepe din umbra sa urmaresti colegii/colegele cu care s-ar putea sa ai ceva in comun. Asteapta momentul oportun si intra intr-o discutie banala si de acolo lucrurile vor decurge de la sine. Nu mai fi asa suparta, e normal sa nu-ti gasesti prietenii din prima. Unele persoane au o capacitate mai mare de a socializa, altele nu. Nu e cazul sa-ti faci griji si mai ales sa te stresezi sau sa plangi. E o idee foarte buna sa vorbesti cu consilierul scolii. El iti poate da multe sfaturi si te poate ajuta sa treci peste aceasta grea perioada. Si da, consilierul iti ofera un cadru sigur, in care discutiile se poarte intre voi. Doar in momentul in care el considera ca se intampla ceva grav cu tine, fiind minora trebuie sa discute cu parintii. Dar situatia ta nu e deloc asa. Deci, te incurajez sa discuti cu el aceste probleme fara nicio teama.
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Răspunde
Buna Alexandra!
Stai linistita, abia a trecut o saptamana.
Asa am fost si eu, la fel ca tine, dar cu timpul te vei acomoda cu toate.
Vei ajunge sa-ti cunosti profesorii, colegii vor deveni prietenii tai ( dar alegetii cu grija)
Desi in clasa suntem 31, persoanele pe care le pot numi prieteni, ii numar la o mana.
Eu acum sunt clasa a 12-a si imi este mult mai usor. M-am invatat in "noua clasa"
... vei vedea, cu timp si cu rabdare, le vei rezolva pe toate.
Capul sus, asa e la inceput :*
Salut, daca nu iti place banca de ce nu te muti in alta, daca vrei sa intru intr-un grup de ce nu iei intiativa sa vb cu ei, asa e cand esti in scoala noua, si daca e greu nu trebuie sa te dai batuta asa repede, mai ales aceasta finnd doar scoala, nu trebuie sa tanjesti neaparat dupa compania lor, si daca vorbesti cu consilieru scolii da va ramane intre voi. daca ai aceea prietene vb cu ea mai mult. doar asa vei cunoaste persoanele care nu le-ai mai intalnit, sper ca te-am putut ajuta bafta si oprestete din plans.
Buna! in afara faptelor mentionate mai sus[colegi noi, grupulete, chestii] viata de boboc e perfecta.Nu ai de invatat mare lucru. Stai calma, asa am fost si eu.In prima zi credeam ca ma dau cu capul de tabla 
mi-a venit sa plang fiindca eram singura din scoala care a mers la acel liceu,si chiar mi-au dat cateva lacrimi,fara sa observe nimeni, si cum nu cunosteam pe nimeni ma simteam aiurea, lasata deoparte. Apoi, grupuletele de la inceput s`au "stricat" si am inceput sa vorbesc cu colegii, i-am cunoscut si acum, intr`a 10`a ma inteleg super-bine cu toti.Nu trebuie sa fii timida, nu te mananca.Si ei simt la fel, doar ca unii o arata mai mult si altii deloc.Azi si ieri am mai vorbit cu boboceii noi veniti si i-am linistit,se vede ca sunt stresati, le-am dat sfaturi si m`am si imprietenit cu cativa. Nu e mare lucru, doar o acomodare! :*si despre chestia cu consilierul, da, ramane intre voi. 
Hai, curaj ca vine clasa a 10`a!
Asa ar trebui sa ramana intre voi discutia, vorbeste cu el, poate iti va da un sfat bun
Buna...
O sa o iau cu sfarsitul- e bine ca te-ai gandit sa discuti cu consilierul scolii si da, discutia ramane intre voi.
Apoi... e oarecum normal sa te simti o straina in primele zile de liceu fiindca nu cunosti pe nimeni. In cazul acesta nu prea ai ce sa faci decat sa incerci sa iti cunosti toti colegii si sa vezi cu care te intelegi mai bine. Cu timpul o sa va acomodati unii cu ceilati, nu o sa mai fiti niste straini, o sa simtiti ca sunteti un colectiv si o sa actionati impreuna (fie ca e vorba de o tema la scoala, fie de un chiul de la ora de mate). Ideea e ca sentimentul ca apartii unei colectivitati vine cu timpul.
Uite, ca sa te incurajez o sa-ti povestesc cum a fost pentru mine inceputul de liceu. In clasa a noua m-am muatat singura (fara ai mei) intr-un alt oras fiindca imi doream sa urmez un liceu de acolo, care era unul dintre cele mai bune. Aparent asta nu parea sa fie cine stie ce problema, insa cand a inceput scoala m-am trezit singura intr-un oras pe care nu il cunosteam si, mai mult, trebuia sa merg zilnic la o scoala la care in primele zile nici nu stiam cum sa ajung- aproape ca umblam cu harta dupa mine tot timpul. In plus am stat in gazda la o doamna care nu se purta deloc frumos cu mine si care imi reprosa diverse lucruri ce nu aveau nicio legatura cu mine. M-am simtit asa de prost in acea perioada, totul imi era strain, pana si patul in care dormeam.
La scoala nici nu am apucat sa ma imprietenesc bine cu colegii fiindca eram mai tot timpul stresata si suparata, nu aveam chef sa socializez cu nimeni, mi se parea ca pur si simplu sunt singura undeva la capatul lumii. Cateodata plangeam seara inainte sa adorm si voiam sa vina mai repede weekendul sa pot merge la mine acasa. Nu am spus nimanui ceea ce simteam, nu am intrebat pe nimeni ce sa fac si asta mi-a adus apoi mari probleme (m-am imbolnavit, ma durea foarte tare stomacul desi doctorii spuneau ca nu am nimic). Ajunsesem sa urasc orasul respectiv si sa cred ca de la el mi se trag toate belelele.
Acum, dupa 4 ani, sunt tot acolo (ma rog, lucrurile nu mai sunt chiar la fel fiindca liceul l-am terminat, iar de stat stau la altcineva).
Ideea este ca nu trebuie sa cedezi, asa cum am facut eu, faptul ca esti singur nu e un capat de tara. Timpul trece si orice lucru care acum ti se pare greu iti va parea apoi o "joaca de copii". Eu m-am inteles bine cu colegii (asta dupa ce mi-am infrant temerile si m-am imprietenit cu ei); tinem legatura si pot sa spun chiar ca le duc lipsa. La urma urmei liceul e cea mai frumoasa perioada din viata de scolar.
Sper ca nu te-am plictisit cu povestea mea. Te sfatuiesc sa nu disperi, lasa timpul sa treaca si ai sa vezi ca o sa te adaptezi fara nicio problema. mult succes!
Eu cred ca problema e la tine nu la ceilanti.Cred esti genu de persoana mai emotiva care socializeaza mai greu de fel. Posibil sa ma insel in privinta asta.
Incerca sa vezi cu cine ai hobby-uri sau anumite chesti comune din acea clasa,asa vei gasi un subiect de discutie foarte usor si vei fi pe placul celorlanti colegi.
In mare parte,persoanele amuzante cu simtul umorului si cu zambetul pe buze sunt aceptate in ori ce grup.
Trebuie doar sa ai curajul sa faci pasul...
Incerca sa-ti schimbi totus atitudinea,poate o sa te adaptezi mai usor.
Totus, nu vad aici o problema asa major sa fi asa deprimata, mi se pare ceva pueril.
Cat despre consilier, el iti va da doar niste sfaturi care poti sa le gandesti singura.
Evident ca daca discuti cu el va ramane intre voi, dar oricum nu e ceva de care sa te feresti.
Multi adolescenti sunt in situatia ta si nu prea ii intelege nimeni.
Incerca sa privesti problema dintr-un alt unghi si fi putin mai optimista si o sa vezi ca o sa fie bine.
Mult succes!
Multumesc foarte mult pentru sfat! Chiar mi'ai adus un mic zambet pe fata stiind ca nu sunt singura care trece prin acest lucru.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
