As dori niste păreri in legatura cu propriul comportament, pe care efectiv am ajuns sa nu mi-l inteleg. Nici macar nu il pot explica logic, nu gasesc un fir logic, parca lucrez împotriva mea! Ma autosabotez constant, am tendinte distructive (am distrus fericirea din ultima mea relatie in mod deliberat, am recurs la santaj emotional spre final, victimizare si mai cate), procrastinez, ma scald in obiceiuri oribile... vreau sa schimb toate astea, dar pana acum ma tot comportam ca si cum era normalul meu, asta pana cand ultima persoana care m-a parasit m-a pus pe ganduri. De atunci m-am analizat si am ajuns la concluzia ca mai bine de cum a procedat el in relatia aia, efectiv, nu se putea, iar eu eram cea care venea cu raul de fiecare data. Ma simt mai rau decat un animal, au trecut 4 luni de la despărțire, el m-a iertat, dar eu nu si rusinea, regretul nu imi dau pace. Ma voi schimba, dar tot ramane o pata neagra si un mare de ce. De ce am actionat atat de irational? As vrea doar sa stiu daca mai sunt printre voi oameni care au gresit in asemenea hal sau daca sunt un caz deosebit si ar trebui sa vizitez un psiholog...

Salut,e greu de explicat acest comportament al tau din lipsa detaliilor, dar totusi am unele presupuneri.Ai mult prea multe asteptari de la oameni, inclusiv si de la fostii iubiti, iar faptul ca ei nu corespundeau mereu acestora te dezamagea si te facea sa fii suparata, iar acest lucru era vizibil si pentru ei.Nu trebuie sa ai in general asteptari de la nimeni, pentru ca vei fi adesea dezamagita, oamenii nu stiu ce gandim noi si ce am vrea de la ei.O problema prezenta la tine o consider lipsa controlului de sine, nu iti poti controla bine emotiile, iar aceasta problema poate fi legata de diferite traume psihice din trecut peste care nu ai trecut si de emotii captive nerecunoscute la nivel constient.Nu te cunosti destul de bine, inca nu ai inteles care sunt calitatile tale pozitive si care sunt cele negative, nu te-ai gandit la defectele pe care le ai, la emotiile pe care iti este greu sa le cntrolezi si respectiv nici la cum sa le ascunzi.Fiecare om are astfel de emotii pe care le controleaza greu, dar odata ce le recunoastem si lucram ca sa le perfectionam si sa nu le permitem sa ne afecteze, reusim sa ne controlam mai bine.Nu trebuie sa iti mai fie rusine, acum suferi din cauza ca te invinuiesti mult prea mult, ce a fost a fost si nu mai poate fi reparat.Accepta ca ai comis greseli, invata din ele, mediteaza asupra trecutului, si treci peste.Trecutul trebuie inteles si analizat, dar nu retrait iar si iar, pentru ca nu vei avansa astfel de loc.Important e sa inveti din greselile comise, nu le mai repeta si mergi inainte, fiecare om greseste, dar anume astfel ne invatam cum sa supravietuim.Ai vrut sa fii fericita, ai facut totul pentru asta, dar nu ai reusit, dar asta e incearca iar si iar.Ai mai multa incredere in tine, si nu te lasa condusa de emotii, fii tu stapana lor.

Multumesc! Ceea ce ma chinuie acum e ca nu am dat totul, puteam fi mult mai buna, puteam fi perfecta chiar. Dar imi placea drama, de fiecare data cand eram fericiti apaream eu sa il fac gelos, eu practic ii ceream sa fie de acord sa il insel, iar uneori cand nu putea vorbi cu mine spuneam ca ar trebui sa il înlocuiesc, dar nu vreau (crezand ca asta o sa sune romantic ) ). E ceva profund gresit in conceptia mea, dar lucrez la mine si voi fi bine. Mersi!

Asta cu perfecțiunea nu o cred, nimeni nu e perfect.
Probabil inca nu te-ai maturizat dpdv. emotional dar asta este doar o chestiune de timp dacă reușești sa întelegi ce îți dorești de la viață.
Dar dacă cu trecerea timpului vei manifesta un comportament asemănător, pot sa presupun ca exista probleme la nivel emotional iar un psiholog te-ar putea ajuta.
Baftă.

Perfectiunea a fost o hiperbola, prin aia voiam sa spun ca puteam fi o prietena foarte buna si puteam avea o relatie 90% buna, in loc de 90% de rahat, adica asa cum a fost si a fost asa numai din vina mea. Cu putina maturitate si demnitate din partea mea, ar fi putut fi bine. Sau, cine stie, poate daca nu greseam eu tot nu iesea bine daca nu era el al meu... dar macar eram impacata ca am dat eu tot. Acum insa el este cel care poate spune ca a dat tot si ca poate eu nu eram menita sa fiu a lui, din moment ce am facut totul impotriva noastra. E prea tarziu pentru orice, acum am block din partea lui peste tot si merit mai mult decat oricand. Ma bucur, pe de o parte, ca a reusit sa se desprinda de o persoana asa toxica si poate intr-o zi cand isi va gasi iubirea vietii lui poate chiar va fi fericit ca nu a mers cu mine ca sa o poata intalni pe ea. Acum problema nu mai e la cel care a fost bun, pentru ca a gasit puterea sa inteleaga si sa treacă peste. Acum ramane cel rau (eu) in urma, regretand. Adica dreptatea a functionat.

Este un subiect complex dar voi incerca sa iti explic ceva "simplu" sa vedem daca este asta.
Prima intrebare ar fi :Ai mai avut o relatie inainte de aceasta? Daca da,asta spune tot,de ce?
Pentru ca daca ai mai avut o relatie in trecut aceata s-a terminat cu tine "suferind", ceea ce este normal (consider eu), dar creierul tau a inceput sa asocieze durere unei relatii in subconstient, ceea ce multi nu stiu sau nu cred.Dar acum tu cand intri intr-o relatie cu altcineva si lucrurile "avanseaza" creierul tau zice in subconstient :"Stai asa data trecuta a mers prost si am suferit asa ca mai bine dau inapoi/distrug ce am facut ca sa nu risc sa mai fiu dezamagit din nou" si el o sa se intrebe mereu cand vine durerea/despartirea (creierul este conceput sa supravietuiesti nu sa fi fericit, de acea el caut in permanenta ce este gresit sau merge prost, datoria este a ta de a fi fericit, el te ajuta doar sa supravietuiesti).
In plus marea majoritate intra cu mentalitatea "Oricum trebuie sa am 19000090 de relatii pana cand gasesc acea persoana", chiar daca se iubesc, se inteleg cu acea persoana continua sa stea cu frica asta ca daca nu este ea si deja "jocul" este pierdut din start.
Si multe credinte/convingeri limitative de ex:eu am intalnit o fata care zicea ca ea o sa aiba maxim 1-2 relatii si o sa fie dupa pentru totdeauna singura, tu iti dai seama sa intri intr-o relatie si sa crezi ca vei fi oricum "singur" ce bine va merge? Si culmea ca multe se afla in subconstient sau nu sunt luate in seama, de exemplu ea voia iubirea enorm (ca orice alt om normal) dar convingerea ei era ca nu merita sa fie iubita....ca o sa fie singura pentru totdeauna..., ca toti baietii sunt la fel("rai","profitori")etc.
Si cu santaju emotional..este autodistrugere pentru ca tu cauti iubirea lui incercand sa il faci sa se simta "prost", singura modalitate de a obtine dragostea este sa o dai.Nu mai ataca focul cu foc, frica cu frica, santajul cu santajul, ataca cu iubire asa o sa le intrerupi tiparul.Pentru ca tot ceea ce faci este pentru a obtine dragostea lui.
Sper ca te-am ajutat cat de cat, ti-sau parut relevante anumite informatii.
Si tine minte :Tot ceea ce fac oamenii, o fac dintr-o intentie pozitiva.

Nu exista perfectiune in relatii, poate asa pare o perioadă si nimeni nu este al cuiva.
Este o înțelegere, un acord daca vrei.
Sau ca un cont bancar comun in care daca amândoi fac depuneri este suficient. Sigur, asta nu are cum sa se întâmple în mod constant dar in scurtele perioade (inevitabil spun eu) e suficient capitalul existent sau daca macar unul mai face depuneri.
Dar dacă unul doar face retrageri este foarte posibil ca bilanțul sa devina negativ.
Ma bucur ca a reusit sa se desprindă de tine si sper sa fie si adevarat. Poate chiar ai fost iubirea pe care o va regreta toata viata.
Iti doresc sa depășești comportamentul actual si sa nu ai parte in viața de ceva asemănător. Iar daca totusi vei avea acest ghinion, să renunți cat mai repede.
Numai in filme funcționează, în realitate oricât efort ai depune, daca nu este bilateral in cel mai bun caz e pierdere de timp. Dar de cele mai multe ori se lasă cu suferința.
Ai grija si bafta.

O explicatie foarte buna, mare dreptate. Păcat ca nu am avut ochi sa vad cand era totul in fata mea, si am avut muuulte sanse sa privesc. Dar asa facem noi, oamenii.
La momentul de fata, chiar si la luni de zile dupa tot, pot spune cu mana pe inima ca nu exista viata dupa ce ranesti o persoana buna.
Trebuie sa incepi alta, in care sa fii tu persoana buna, implicata, sincera etc. Mersi pentru raspunsuri.

Cu plăcere si pentru puțin.