Buna.
As vrea tare sa imi raspunda la intrebare un psiholog daca ar fi posibil.
Cum trecem peste regretul matern? Regretul ca am devenit mama la o varsta frageda(21ani)?
Cum sa completez acest regret?
Regret ca am lasat totul in voia sortii si m-au condus oamenii care nu trebuie, nu am luat decizii corecte si nici masurile corecte ca sa previn tot ce mi s-a intimplat in viata((((((

Tot ce trebuie sa faci este sa mergi inainte si sa iti cresti copilul intr-un mod sanatos si armonios.
Nu trebuie sa ai niciun regret deaorece tinerii de dinainte de Revolutie sau in anii 90 faceau copii in primii ani ai tineretii.
Pe viitor ar fi bine sa iei decizii care sa te avantajeze si sa nu fii influentat de altii in luarea deciziilor si incearca sa te califici intr-un domeniu care iti place.

Peste regretul ăsta nu poți trece.
Insă poți învăta să induri sau,,, să-l accepți și să vezi părțile pozitive. Ai dat viață. Ai un copil.
Unele femei ar da orice să poată avea darul tău.

De acum ai un singur scop. STAI TARE și FI PUTERNICĂ.

Nu poti preveni viitorul.
Bucura-te de ce ai si folosese-le cu mandrie!
Ai un copiş frumos, arata-i ca puteti face lucruri bune si interesante impreuna!
O mama atunci e bucuroasa cand si copilul e!

Din pacate pe acest forum nu avem medici, nici psihologi macar.
dar te poti adresa unui psiholog la tine in oras, cautand cabinete medicale cu psihologi si psihiatri fiindca sunt cu siguranta.

Adica regreti ca esti mama tanara? Sa nu iti para rau...cum? Nu stiu! Ce este facut, este, si nu mai poate fi schimbat. Dar poti de acum incolo sa iei deciziile cele bune.
Eu am devenit mama la 34 de ani...crezi ca nu regret? Mi-ar fi placut sa devin mama mai devreme. Am o prietena care a avut copii la 16, respectiv 17 ani, si apare langa fiica ei de zici ca sunt surori...eu nu o sa mai am aceasta sansa si o regret, dar acum ce mai pot face? Stau la 40 de ani si cresc copiii mici pe care ii am.
Un lucru stiu sigur, ca o sa ii sustin, cat pot, sa fie parinti tineri. Sa nu astepte sa treaca viata pe langa ei ca sa devina parinti...doar asta mai pot face.

Da ca am devenit mama tinara, deja de la 3 persoana aud ca imi spune cit sunt de proasta. Cum am putut afmite sa nu ma protejez? Cum asa? Sa ramii insarcinata la asa ani?
Suntem casatoriti cu tatal copilului si a fost unicul barbat din viata mea, dar judecatile ma rod zi de zi((. Mai ales cand imi vad colegii la 28 ani fara copii inca, calatoresc, se petrec...si te mai intilnesti cu colegii si prietenii si te mai numesc proasta, MII GREU ...EU DECE NU AM PUTUT LUA ATITUDINE?(

Niciodata un om nu te poate ajuta 100 % ( o suta de procenta).

Singurul care te poate ajuta cu adevarat, este Domnul Dumnezeu.
Ca sa primesti ajutorul Lui si sa ai parte de interventia Lui in viata ta, in inima ta si in mintea ta, trebuie sa faci ceva.

Sa il cauti pe Domnul Dumnezeu.

Si EL iti va rezolva toate problemele si tot EL iti va lua toate problemele psihice si mentale.

Citeste Noul Testament.

Putem comunica prin mesaj privat.

Ti-am văzut intrebara și comentariul și țin sa îți spun niște lucuri.

Eu am 28 și sunt mama.Desi nu am făcut copilul la 20/21 ci la 28 și tot m-am speriat la aflarea vestii.A fost un fel de emoție, de bucurie amestecata cu frica și cu gândul ca viata mea sa încheiat.Pana și oameni ce imi spuneau "fa și tu un copil" au ajuns sa îmi spună "ești însărcinată? acum vrei și tu sa faci copii?" și m-au debusolat complet dar cu timpul am stat și m-am gândit ca nu e nimic rău în a avea un copil atâta timp cât tu nu vrei sa fie rău.
Probabil ai o perioada proasta, poate chiar depresie peste care cu timpul vei trece și chiar îți indic sa te gândești la un lucru.Pana sa ai copilul asta erai responsabila doar pentru tine și faptele tale, dar de acum viata unui om depinde de tine, de gândirea ta, de educația și grija ta și asta nu e un lucru de ici colo.Tocmai ai făcut un om, îți dai seama? Acum nu mai ești doar cineva, acum pentru cineva ești mama și pana va depinde de tine vei fi și totul pentru el.

Legat de viata ce sa încheiat asta e o prostie.Da cât e mic și trebuie alăptat ca are abia câteva săptămâni luni e mai greu, dar după nu va opreste nimeni sa mergeți în weekend împreună cu copilul undeva, intr-o excursie. Puteti ieși cu prietenii și automat copilul sa fie în centru atenției a câtorva adulți nu doar al tău.Sau sa îl lași la părinți sau cu o bona pana a doua zi și voi sa ieșiți la un restaurant.
În curând ii puteți face camera lui separat de a voastră cu lumina de veghe, supravegheat constant și voi sa aveți intimitate.Il duci la gradintita timp în care tu ești la munca, la cumpărături sau sa te tunzi. Faci schimb cu soțul de "ture".Îl lași cu el pana faci și tu un dus sau mergi pana la o prietena și invers, iar vara poți sa mergeți împreună la terasa etc.
În cartierul meu spre exemplu toți își scot copii la aer și joaca iar ei eu conversații, joaca fotbal, carti etc.
Nu se termina viata la un copil, doar trebuie sa ști tu sa o organizezi.

Încerc,încerc si lupt zi de zi cu gindurile mele,((( ma doare judecata oamenilor din jur si superioritatea unora care si-o arata spre mine(((

Dacă ai nevoie poți sa vorbești cu oricine sa îți descarci sufletul, sau chiar cu un psiholog ce te poate și sfatui sau îndruma din punct de vedere medical.
Știu ca e greu, dar nu trebuie sa pui la suflet.In fond nu îți creste nimeni copilul, nu au născut ei în locul tău, nu s-au chinuit ei și nu au dreptul sa se bage în viata ta.
Tu ca să îți revii trebuie sa ai încredere în tine ca ești puternica, sa vezi copilul ala ca pe un dar și un lucru special de care te bucuri și te vei bucura și sa nu mai iei în seama toate răutățile.
Plus de asta contează foarte mult și relația ta cu partenerul, ce îți induce el, dacă poți sa vorbești cu el despre tot ce te macină.

Buna! Te-ai gandit sa apelezi la un psiholog? Sunt slabe sanse sa fie unul aici ca sa iti raspunda.
Ca si sfat, incearca sa iti faci o lista cu lucrurile pe care doresti sa le faci si cateva planuri pentru a le putea bifa. Chiar daca acum ai un copil mic, o sa creasca rapid si poti pleca in vacante si pe unde mai doresti tu, cu el. Poti apela la bunici sau bone pentru a-l lasa acasa cand doresti sa te detasezi putin si sa iesi cu fetele sau cu prietenii si sotul tau. Oamenii din jur comenteaza indiferent ce decizii alegi tu. Daca nu aveai copilul, te intrebau cand faci unul pentru ca esti tanara, iar acum comenteaza pentru ca il ai. Incearca pe cat posibil sa nu bagi in seama rautarile. In cazul in care comentariile vin de la prieteni, renunta la ei pentru ca nu iti sunt prieteni.

Multumesc mult de raspuns

Multumesc foarte mult de sustinere!

Maica Domnului...lasa-i in pace mai femeie. Vezi-ti de viata ta. Si eu am calatorit, am vazut lucruri in lumea asta pe care putini le vad, am ajuns la capatul pamantului (Africa de Sud) si crezi ca am fost mai fericita decat atunci cand imi imbratisez copilul si ii multumesc lui Dumnezeu ca al doilea copil este sanatos? Bineinteles, fericirea deplina este relatia cu Dumnezeu, nu copii, nu familia si cu atat mai putin calatoriile/banii.
Astia care te critica nu vor sa recunoasca faptul ca nu sunt fericiti, ca le este dor de o viata stabila si de dragostea primita si daruita. As da toate calatoriile si timpul inapoi de as putea, dar nu se poate. O sa ai timp sa calatoresti si cand vor fi copii tai mari, deci nu iti mai face atatea probleme fara rost, te rog.