Buna
Aveti bunici/strabunici? Strabunica mea a murit la aproape 90 de ani, si mi-e foarte dor de ea

Buna! Imi pare rau pentru strabunica ta. Nici eu nu mai am strabunici de 4 ani... Bunici am, si din partea mamei, si din partea tatalui.

Bună.
Eu nu mai am nici mamă!
Pa, pa.

Mai am 2 bunici...si o strabunica.are 94 de ani

Mai am o singura bunica, de 78 ani.

Am avut stra-stra bunica si stra bunica amandoua au murit la o spt distanta
stra-stra bunica mergea cativa chilometri pe zi(pe jos) pana la stra bunica mea(care ii era fica)
le duc dorul foarte mult dar asta este mai vine o vreme in care trebui sa "dai coltul"

Da

Trabunica mea a murit acum 3 ani

Bine ca am scapat de ea devenise enervanta. Toata ziua striga la mine si la varamea " lu`avar dracu` cioare proaste" si tot felul de porcari?

Cei drept avea 102 ani si inca mai avea putere sa ma fugareasca prin curte sa ma bata cu bastonul , a vea un limbaj asa de "colorat" inacat mie `ra rusine sa ies pe strada cu ea

Buna! Imi pare foarte rau de strabunica ta! Mie mi-au murit toti strabunici:cei din partea mamei cand ea avea 17 ani si cei din partea tatalui acum 4 ani.Si bunicl din partea mamei cand ea avea doar 3 ani nici nu la cunoscut prea bine, de cancer imi e dor de ei si de cei pe care nu i-am vazut.

Bună. Bunica din partea tatălui a murit când eram mică, să fi avut vreo 7 ani... Am străbunică, are 88 de ani. Îmi pare rău pentru tine, Dumnezeu s-o ierte!

Da, am doar bunicii atat din partea mamei cat si a tatalui! D`zeu sa o ierte!

Mai am doua bunici, bunicii(barbati) su murit, unul inainte sa ma nasc iar celalat cand aveam 4 ani. Iar de strabunici, doar o strabunica era in viata cand m-am nascut si a murit la aproape 90 de ani cand aveam 5 ani.

Am ambii bunici din partea mamei, si o bunica din partea tatalui, care se pare ca a uitat ca exist. Well, pot spune ca sunt extrem de multumita cu cei doi. Ei m-au crescut in primii 3 ani de viata.
Cat despre bunicul mort, imi este dor de el. Fata de sotia lui, el chiar ma iubea mult.
Am avut norocul sa prind si un strabunic, tatal bunicii mele dragi. Era un om absolut admirabil. Intelectual, sportiv, spiritual, chiar si la varsta de 92 de ani, cand s-a stins din viata, din cauza unei vene de pe creier, cand era prezent la o lansare de carte.
Te obisnuiesti greu cu ideea pierderii, dar in acele momente grele, gandeste-te numai la cele frumoase.

Bucura-te ca ai cunoscut-o. Cred ca si ea s-a bucurat sa isi cunoasca nepotii si stranepotii. Eu stiu ca as fi bucuros sa traiesc macar sa vad ca nepotii mei termina o scoala, ca ajung si ei oameni (este vreme pana atunci, abia astept primul copil, fetita noastra se va naste prin ianuarie). Dar ma gandesc de pe acum la viitor, si ce pot face ca sa traiesc voi incerca sa fac.
Condoleante pentru pierderea ta, gandeste-te totusi ce bine a fost ca ai cunoscut-o, gandeste-te la ce ai castigat nu la ce ai pierdut.

Ce norocos sau norocoasa esti