Cer si eu ajutorul fetelor si baietilor care stiu ce inseamna sa iubesti.
Sa incep prin a va face o mica introducere: Eu in clasa 9 am avut un prieten la care am tinut enorm, desi relatia noastra a durat 2 saptamani. Dupa ce ne-am despartit vreo 2-3 luni ne-am certat groaznic, ne jigneam reciproc, pana cand intr-un moment de nervi teribili el m-a strans foarte tare de brat si m-a invinetit. Din acel moment, parca s-a trezit dintr-un vis urat, securea razboiului a fost ingropata, iar noi ne-am apropiat din ce in ce mai mult, petreceam la liceu tot timpul impreuna, plecam impreuna, chiuleam impreuna, vorbeam seara de seara la telefon, insa s-a intamplat de foarte multe ori sa fim intrebati de prieteni si de profesori daca suntem impreuna, raspunsul nostru fiind Nu! Bineinteles ca nimeni nu ne credea, dar dintr-un motiv necunoscut niciodata nu puteam sa recunoastem : Da mah, suntem impreuna... nici macar cand am fost acele 2 saptamani impreuna. (vreau sa mai precizez ca nici unul dintre noi nu avea pe cineva la acel moment)
Asa au decurs 2 ani din viata noastra, pana cand eu mi-am gasit pe cineva cu care sunt si in prezent. Acest lucru l-a durut foarte mult, ba chiar a fost cateva luni suparat pe mine, insa la scurt timp dupa ce eu mi-am gasit pe cineva, si-a gasit si el pe altcineva cu care este si in prezent.
Dar dupa cateva discutii, relatiile in care eram implicati nu ne-au facut sa ne indepartam, vorbeam aproape la fel de des, stateam cat de cat impreuna.
La un moment dat l-am intrebat ce simte pentru mine, dar pentru ca era si este cel mai orgolios si incapatanat baiat, nu a vrut sa-mi zica, mentionand numai faptul ca eu ocup un loc special in inima lui si nu voi pleca de acolo nici daca prin absurd se va insura. De cate ori ne intalneam, ne minteam partenerii, ne asezam pe cea mai ferita banca, ne tineam in brate si ajungeam chiar sa ne sarutam. Nu mai conta ca avem iubit si iubita, parca eram numai noi 2 pe lume.
Acum, liceul s-a terminat de ceva timp, iar noi nu am mai vorbit atat de des, din contra, am vorbit extrem de rar. Ieri, spre surprinderea mea ne-am intalnit. Nu am cuvinte sa descriu cum a fost totul. A fost minunat. Cand l-am vazut am simtit ca mi se inmoaie picioarele, ca nu mai pot sa respir, ca inima mea vrea sa sara din piept, simteam ceva in stomac... aveam niste senzatii ce m-au uluit, deoarece nu ma asteptam sa reactionez asa dupa aproape 2 ani in care nu ne-am vazut deloc.
La inceput am fost un pic crispata, deoarece imi era oarecum teama sa vorbesc cu el, dar ceea ce nu m-a lasat sa dorm deloc toata noaptea, a fost faptul ca intalnirea asta dupa aproape 2 ani, s-a desfasurat exact cum se desfasura fiecare iesire de-a noastra acum cativa ani (cu imbratisari, glume pe care numai noi le puteam face, cu sarutari).
Acum, dupa tot prologul acesta, intrebarea mea este: Credeti ca noi2 ne iubim sau este o simpla atractie? Nici macar eu nu stiu daca il iubesc, sau poate stiu raspunsul dar mi-e teama sa-l accept. Voi ce spuneti? Multumesc anticipat

Pentru a răspunde la o întrebare trebuie să ai cont pe TPU.ro

Logare cu email şi parolă

Creare de cont nou

Logare cu Facebook