Sigur il iubesti si se pare ca si el pe tine.
A-ti face bine sa lasati orgoliul departe si sa recunoasteti. Orgoliul vostru nu va duce nicaieri
Nimeni nu se pune cu dragostea.Atunci cand iubesti pai iubesti frate n-ai ce sa mai faci. Sfatul meu e sa lasati amandoi orgoliul deoaparte, du-te tu la el discutati despre sentimentele voasrte.Stii nu e bine sa pui orgoliul in fata sentimentelor.Sentimentele sunt puternice, dragostea e puternica si nu te va opri orgoliul sa nu iubesti.Fi tu cea care face primul pas, poate lui ii e teama de ceva anume, ii e teama de dragoste cine stie. Poate si tie iti e putin teama sa recunosti ca il iubesti.Calcati orgoliul in picioare si lastati sentimentele sa mearga libere, pentru ca daca contiunati mult cu orgoliul asta nu ve-ti ajunge nicaieri.Si va veti intreba amandoi:Cum ar fi fost daca nu as fi lasat origoliul sa invinga sentimentele? Cum ar fi fost daca as fi fost cu el/ea acum?
Problema este ca am vorbit mai demult despre ce simtim, insa el s-a eschivat si a spus ca nu sunt o colega, ca sunt ceva mai mult decat o prietena si ca ocup un loc special in viata lui, iar eu i-am sps ca tin enorm la el. Stiu ca privit din afara chestiunii pare totul usor, dar e destul de complicat. Spuneam mai sus ca amandoi avem relatii, eu imi ador perechea iar el la fel si culmea este ca iubita lui e geloasa pe mine, iar prietenul meu e gelos pe el. Dar daca as propune sa fim din nou impreuna, ar spune nu. Asta nu pot sa inteleg: nu vrea sa fim impreuna, nu recunoaste ce simte pentru mine, dar mereu cand ne vedem, se apropie din ce in ce mai mult de mine si ii citesc in ochi dorinta si dor.
Sa dea Dumnezeu sa fie asa cum toti ati spus. Multumesc ca ti-ai facut timp sa-mi raspunzi la intrebare.