Bună! Cum pot trece mai ușor peste o despartire? Băiatul chiar a fost foarte bun și nu îmi pot imagina sa găsesc pe cineva mai bun. Era frumos, muncitor, locul de muncă bine plătit, vorbea foarte frumos niciodată nu înjura, și foarte iubitor, eu sunt distrusa că l-am pierdut, și nu mai pot sa îl întorc înapoi. Sunt 3-4 săptămâni de atunci și eu tot asa de rau ma simt. Cum pot trece peste?

Pai de ce l-ai pierdut?

Ca s-au băgat părinții

Bună! In primul rind care a fost cauza despartirii? Are el pe altcineva? Va mai dura pana te vei vindeca din punct de vedere sentimental, acum este normal sa suferi sa plîngi după despartire, ca si in cazul unei operatii fizice procesul vindecarii dureaza foarte mult, asa ca tu acum treci prin faza aceasta de durere ca după o operatie dar trebuie sa ai multa rabdare sa te auto vindeci, iar aceast lucru presupune sa rupi orice legatura cu el sa stergi din telefon numarul lui pozele cu el si orice iti aduce aminte de el iti provoaca suferinta, numai merită a fost un fraier ca a renuntat la tine, ce varsta ai? Incearca sa faci ceva ce iti place hobby uri nu ai? Esti la scoala sau esti la serviciu? Implica te in activitati care i ti fac placere si care te ajută sa il uiti, deoarece daca stai mereu cu gandul la el te deprimi si cel mai greu te vindeci de depresie sau poate deloc nu te vindeci decat cu ajutor psihologic sau psihiatric in cazurile grave.

Sunt la servici, și nici nu prea am oameni în jur care sa ma înțeleagă, eu cu el m-am înțeles cel mai bine, aveam intenții serioase deja, cred ca deja a vrut sa ma si ceara, ca mi-a cerut și mărimea sa îmi ia inel

Am vazut din raspunsul tau ca parintii au fost cauza despartirii voastre, eu zic asa daca tu il iubesti tu stai cu el casatoriti va stati in chirie si gata ca parintii nu o sa stea cu voi in aceiasi casa, important este sa fi tu fericita, esti majora ai serviciu numai depinzi de parinti ei nu ar trebui sa se amestece in relatia ta cu el, este fericirea ta in joc nu a lor, ei sa si vada de batrinetile lor, ei nu au dreptul sa ia decizii in numele tau, ei cand erau de varsta ta s-au casatorit fara sa le pese ce ziceau parintii lor, acum e rindul tau sa faci la fel, ce varsta ai?

Pai daca toate va bateti joc de baietii buni asta se intampla

Daca continuati sa va luati dupa parinti toata viata, fara sa luati singuri o hotarare pe cont propriu, nu veti faceti nimic in viata.
Daca tu il cunoasteai si stiai ca e o persoana buna, ce-ai mai ascultat de parinti?
Desi parintii pot invoca un anume motiv necunoscut de noi, totusi alegerea oricarei relatii tine de persoanele in cauza, in nici un caz de catre influenta celor din afara, care nu cunosc in aprofunzime relatia dintre cele 2 persoane.

Nu mi-am bătut joc, cum sa îmi bat joc? Eu nu i-am făcut nimic

In ce sens s-au bagat parintii? Si de ce ati permis asta?

Nu ne-au lăsat liberi, sa ies cu el, ma țineau închisă în casa deși am peste 20 de ani, sunt prea religioși sau nu știu de ce, și băiatul cand a văzut cum îs, si-a pierdut speranța. Dacă nici pe el nu l-au vrut nu știu pe cine ar accepta. A fost un băiat de milioane. E din România dar acum lucrează în Germania, și cred că nu au vrut sa ma ia acolo. El a venit aici pentru mine și trebuia sa stea singur pentru că ai mei nu m-au lăsat cu el

Pai si tu? Iarta-ma dar. tu cum ai permis sa ti se impuna chiar asa ce sa faci?

E complicata situația la mine în familie...am pierdut un băiat asa fain și îmi pare rău. Acum cred ca e prea târziu, vorbește deja cu alta asa am auzit... a văzut ca nu se poate cu mine, si el a vrut ceva serios nu doar sa vorbim prin mesaje și sa ne tragem de nas. El a vrut sa și planificam nunta deja.

El dupa 2 saptamani deja a trecut peste? Atunci imi pare rau sa spun dar nu e chiar cum crezi tu.
Si indiferent cat de complicata ar fi treaba... e viata ta. TU trebuie sa traiesti pentru tine, nu pentru ai tai.

4 săptămâni... pai nu am mai avut ce sa facem, a suferit mult ca nu am putut sa ne cunoșteam și ca sunt asa restrânsă la mine acasă...

A, nici nu prea va cunosteati? Adica nu aveati la propriu o relatie...adica nu il cunosteai totusi atat de bine. Desi sustin ce ti-am spus, rupe-te de parinti, iti mai zic ceva : un barbat care renunta la primul hop, nu e de tine.

Data viitoare nu mai lăsa părinții să îți controleze viața. Sfat: pleacă cu chirie și vei vedea că va fi altfel.

Pune cap la cap toate informațiile pe care le-ai primit de la sofisis, si ia atitudine.
In primul rand, învață și găsește metode sa te impui fata de părinți.
Sau sa le câștigi încrederea.
Crede-mă ca ei îți vor totuși binele.

In al doilea rand, sa înțeleg ca relația de care spui, era doar virtuala...
Învață să nu mai crezi în promisiuni și vorbe goale.
Cine te iubește cu adevărat nu renunță atât de ușor.

Vorbești de mărimea inelului și voi nici nu v-ați văzut în realitate...

Știi, circula un meme pe net:

"Normal că divorțați după 8 luni frate dacă după 1 lună vă mutați împreună, faceți plod ori nuntă după 2 luni și stați unul în kurul altuia, de nici băș*inile nu mai au loc de voi 2. Nu ați împărtășit nimic horror. Te însori cu cineva dacă reziști unui atac galactic împreună, unui potop biblic, un kăcat din ăsta gen. nu că am fost la 50shades of grey și am împărțit o găletușă de popcorn. După ce cucerim 8 munți, dezmembrăm o bancă împreună și suntem răniți în picior, atunci poate iese nunta. Faceți nunți cum îmi fac eu mahmureli. "

Ba da ne cunoșteam, ziceam în sensul ca nu prea ne lăsau sa ieșim, dar ne știam noi destul am comunicat mult, ne-am sunat în fiecare zi. ne făceam deja planuri de viitor. Nu îl lăsau sa vina la noi acasă, sau sa ieșim împreună undeva, lucrurile acestea.

Un baiat serios are rabdare. Ceea ce crezi despre el e doar impresia ta.
Nu-l cunosc, dar am mai vazut tactica de a "promite marea si cerul" ca sa obtina ce-l satisface.
Desi e posibil, nu cred ca părinții tai sunt asa naivi.
Oricum, daca era într-adevăr serios, venea sa vb direct cu parintii tai.
Daca vrei, Explorareaza această optiune, sa vina sa-ti cunoască parintii, sa-si exprime intentiile clar etc.

Dar sincer, nu am mai văzut de mult pe cineva la varsta asta sa planifice o căsnicie, asa ca un pic de scepticism din partea ta nu ar fi rau. Dar cine stie.

Ba DAA, ne-am văzut de câteva ori, dar fără sa știe ai mei, ca acasă nu îl lăsau. Și exact asta el voia, sa petrecem cât mau mult timp împreună, sa lucram ceva împreună, sa facem mâncare, etc. Și îl știam bine, era un băiat serios, în plus ii cunosc și rudele și toate ziceau ca e un băiat bun.

Pai a vrut din prima sa vina sa vorbească cu ai mei...dar dacă ei nu au vrut sa îl primească? Și da, deja voia sa ne luăm dar nu voia sa ma ia cu forța, ca nu as fi fericită. Doar asta era varianta, căci cu binisorul nu mă lăsau.

Si nu a renunțat asa ușor, s-a întâmplat deja de câteva ori ca a venit din Germania și nu am putut sa ne vedem, și el a stat aici singur, fără sa putem sa ieșim. El zicea ca sunt ca un trandafir închis intr-o sticluță de care nu are voie sa se atingă, ai mei sunt foarte stricți, sunt controlata în toate de ei.

Cel mai dureros e ca are deja pe alta, asa am auzit, cu ea poate e mai liber ca și cu mine.

Ai mai multa grije de tine, fa ce iti face placere incepe activitati noi pe care nu le_ai mai facut pana acum, iesi la restaurant si mananca, manaca sanatos ce iti place, plimbate cu prietenii, du-te in vacanta ..etc

Si noi ne făceam deja multe planuri pentru viitor, e foarte dureros asa.

Asta e problema ca fix asta nu pot. Eu stau toată ziua acasă nu ma lasa ai mei niciunde. Doar la lucru și acasă. Lucru, apoi acasă și tot asa...și nici nu prea am pe nimeni cu care sa vorbesc despre astea. Părinții decât sa ma incurajeze ma mau ceartă și ma mai și lovește, nu e normal și ma afectează mai ales daca sunt acum în starea asta.

Ce religie au parintii tai?

Asta urma sa intreb.
Si unde locuiti?

Parintii cui? Indiferent daca erau ai tai sau ai lui, degeaba zici ca era cum era, daca a lasat pe altii sa se bage intre voi. Timpul vindeca tot pana la urma...

Cind mergi la lucru si iei salariul, PLEACA. Esti majora, in deplinatatea facultatilor mintale (ca altfel nu ai fi lucrat in retail), deci FUGI.