De ceva zile, mama incepe sa ma innebuneasca foarte tare. Azi m-a si tras de par m-a facut proasta ca eu nu stau cu ea si ca ii vorbesc urat. Ba chiar a spus ca eu n-am vorbit cu ea de 50 de minute. Cand i-am zis pentru prima oara cu gura mare ca e proasta, m-a lovit in cap, si dupa a mai venit la mine si m-a tras foarte tare de par,dupa care mi-a luat telefonul, tipam la ea sa mi-l dea, macar atat sa faca si ea. Am inceput foarte tare sa tremur,ca probabil n-am mai tipat asa de mult (ba da, acum cateva zile, a intrat si peste mine la baie,unde voiam sa stau singura)
Nu am vorbit cu nimeni niciodata despre asta,si simt ca trebuie sa spun cuiva,pentru ca imi creeaza nervi.
Vreau sa mai mentionez ca seara trecuta fiind oaspetii cuiva, am ramas la acei prieteni si a trebuit sa dorm cu mama. Noaptea m-am dat mai la perete si in secunda doi o aud: "dar de ce te-ai dus asa departe? ".Dar ce credeti, n-aveam chef de o alta cearta. Azi cand m-a lovit in cap, i-am zis,sa ma loveasca pentru ca mie nu mi-e frica, pentru ca mereu mi-e frica de ea am decis sa o infrunt o data si sa o pun la locul ei. Ca ea crede ca (habarnu am ce crede ea,pentru ca dupa cum vedeti e dusa rau si crede ca sunt sotul ei (ceea ce nu face sens)si ma obliga sa vorbesc cu ea non-stop altfel sunt o proasta )
Ajutati-ma, vreau sa ma lase in pace, ceea ce nu se va intampla.
Deci trebuie sa chem un medic psihiatru sa vorbeasca cu ea?

Daca ai chema tu un medic, nu ar coopera cu el. Fii puternica, este un lucru bun ca ''te tii'' la ea. Nu o lasa sa iti strice buna dispozitie. Infrunt o! Ma bucur ca esti puternica. Trebuie sa procedezi cum faceam noi cand eram mici. Daca cineva ne supara, parintii ne spuneau sa nu ii bagam in seama caci vor renunta ei. Bineinteles, aici e vorba de altceva mai complex insa cand incepe sa vorbeasca lucruri fara sens, incearca sa o ignori, sa nu ii dai apa la moara iar usor usor trebui sa renunte. Trebuie sa fii fata puternica si inteligenta. Nu lasa problemele de genul sa te ingenuncheze. Daca ai reusit sa ti faci curaj sa o lovesti, du te la ea, cere ti scuze (chiar daca nu le merita dar face parte din plan) si incearca sa discuti cu ea. Fa o sa vada ca incepi usor usor sa iti dai interesul si fa i pe plac. Nu o face nici prea din start sa si dea seama ca planuiesti sa faci o schimbare brusca. Usor, fa i pe plac dar in acelasi timp ignor o daca incepe sa vorbeasca aiurea (asta doar daca ai discutat cu ea despre un anumit subiect si nu a inteles nimic)

Iar din ce am inteles, nu mai este casatorita, de aceea te considera ca fiind sotul ei. Aici apare o problema pe care trebuie sa o accepti. Vrea sa discute cu cineva, si nu are cu cine. Este normal, deoarece a trecut printr o perioada dificila, asta daca nu mai are sot si e normal sa faca asa. In cazul in care vrei sa discutam, orice, imi poti da un mesaj privat si te ajut, sa imi povestesti mai multe si sa vedem cum putem rezolva cu situatia ei

Da pai, ea m-a lovit pe mine pentru ca i-am zis ca e proasta, ceea ce e adevarat. Si daca vorbesc despre price subiect cu ea, incepe sa il inchida, iar dupa imi cere sa vorbesc cu ea.
Mersi pentru sfat.

Ti am dat un mesaj privat

Mersi mult, o sa iti trimit un mesaj maine

Are o boala psihica... acesti tipi de oameni sunt cei mai periculosi... pare rau dar nu se va mai intoarce.

Waii de mine sigur n-ai inventat tu povestioara asta?

Psihiatru, poate. Sa vorbeasca cu EA? ))(fara suparare). Poate ca mama ta are motivele ei pentru care nu are incredere in tine, sau poate ca e mai protectoare. Poate pur si simplu vrea sa vorbeasca cu tine. Ar trebui sa te bucuri pentru ca ai o mama, totusi e mama ta, nu o poti face proasta. Intr-adevar, poate fi enervant daca e tot dupa tine, dar ii poti spune frumos ca te deranjeaza asta. Probabil va intelege. Iar daca nu, poti face orice altceva dar nu sa strigi la ea si sa nu o respecti sau ceva, ca e mama ta. Sper ca nu te superi pe mine si o zi buna! (trebuie sa mai spun ceva ce am observat din fostele tale intrebari: la cum scrii, la poza aia pe care ti-ai pus-o pe telefon atunci cand te-ai mai certat cu mama ta si la faptul ca ai mai si zis odata ca esti homo si ca iti faci mama in fel si chip....eu o admir pe mama ta, adica eu de as fi avut un asa copil...(fara suparare din nou ) Nu o "pui tu pe mama ta la locul ei", pune-te tu la locul tau intai! Sper ca am fost de ajutor.

Ia incearca sa faci ceva frumos pentru ea, asta dupa ce in primul rand nu ii mai vorbesti urat, logic, si vei vedea ca incet se va schimba. Nu uita, e mama ta, tu esti copilul ei inca si trebuie sa o asculti. Chiar daca nu s-ar schimba, gandeste-te cum s-ar simti sa vada ca tu te porti frumos cu ea desi ea exagereaza uneori. Daca faci asta vei rezolva situatia. Dar nu uita ca sigur ea are motivele ei pentru care te controleaza si nu are incredere in tine. Dovedeste-i ca poate avea incredere in tine din nou. Si tu te-ai purtat ciudat de atatea ori(ai spus ca profesoara ta de 30 de ani e indragostita de tine...*weird*)In fine, incearca sa rezolvi lucrurile asa cum trebuie, nu facandu-le mai rele decat sunt! O zi buna!

Da ai dreptate

Nu m-am exprimat corect. Ea imi zice ca este sefa si ea imi spune cand si ce sa fac, dar ea e mama intelegi nu sefa, adica trebuie sa lucram impreuna, nu sa imi dea ordine, asta am vrut sa zic

Da din cate ai inteles, vorbesc prea deschis, si cumva prea ciudat ..asta e

Inteleg ca razi de mine, dar in realitate mama mea e imposibila, pentru ca e imposibil sa o intrebi ceva, orice, pentru ca iti raspunde complet altceva...

Nu rad de tine, dar serios... daca as avea eu asa un copi...in fine, vreau sa spun sa vorbesti cu ea despre asta. Pur si simplu ii spui ca vrei sa vorbesti cu ea fara sa schimbe subiectul. Apropo, ce tupeu pe mama ta sa se creada sefa))pai normal ca e sefa. Toate mamele dau ordine. Ia incearca tu sa te porti foarte frumos cu ea si fa ceva frumos pentru ea. Spune-i foarte calm ca uneori exagereaza si ca tot ce vrei tu e sa vorbesti cu ea, dar ca ai impresia ca nu te asculta. O sa-ti demonstrez ca se poate mai rau. Bucura-te, fiindca daca copilul meu si-ar fi pus pe telefon ca poza doua fete care(nu vreau s-o zic), nu ar fi vazut telefon cel putin pana e major. Daca copilul meu ar avea gramatica ta(desi de o vreme ti-ai revenit) nu ar mai fi iesit din carti si lectii pana invata sa scrie(aparent si tu ai invatat de o vreme). Daca copilul meu mi-ar adresa "complimente" din astea, n-ar mai face asta a doua oara. Se poate mai "rau", vezi? Uite, mama ta e mama ta si gandeste-te cate face pentru tine in fiecare zi. Ceea ce spui aici pe TPU, spune-i ei. Explica-i ca exagereaza si in primul rand du-te, intreab-o de exemplu cu ce o poti ajuta astazi, poarta-te frumos, si poate intre timp o ajuti cu ceva pe acasa si puteti si vorbi. Nu stiu cat de prietenesc a sunat ce am spus, dar este

Ia las-o mai moale cu "nervii" ca esti prea mica pentru asa cevaStiu eu un vechi truc in care iei apa din 10 locuri o tii o ora in beci, o pui intr-o sticluta magica si apoi de fiecare data cand simti ca cineva te enerveaza iei o gura de apa si nu o inghiti si nu o scoti din gura orice-ar fi pana cand pleaca acea persoana. Glumeam cu partea de inceput)nu e nimic magic si chestia cu 10 locuri, logic. Ideea e sa taci efectiv, sa nu spui nimic, ca si cand ai avea apa in gura, decat daca vrei sa spui ceva frumos. Ia incearca asta macar o zi, si imi spui apoi cum a mers. Du-te la mama ta si intreab-o cu ce o poti ajuta

Mersi

Da multumesc mult, si ca ai mentionat si de gramatica

Despre gramatica am mentionat ca ti-ai revenit si scrii binisor Oricum, mi-ar placea sa ma iei in serios cu ce am spus(mai putin cu trucul magic)si chiar sa imi scrii un mesaj privat sa-mi spui daca ai rezolvat "situatia"

Daca nu ai mai avea gura mare catre mama ta, nici discutii aprinse nu vei mai avea. Sa o confrunti, atat cat esti sub tutela ei, trebuie sa fi ascultatoare si sa nu ii mai raspunzi urat. Daca tu la randul tau vei fi mama si copilul tau te va face in toate feluri, care crezi tu ca va fi reactia ta!? De-al saruta si i-ai spune ce copil bun ai! Normal ca si reactia mamei a fost una destul de buna de a te potoli si sunt sigura ca aici pe TPU ai mai inflorit cate ceva pentru a dramatiza povestea, nu cred ca a inceput sa te ia de par si sa te izbeasca de toti peretii sau sa te scuture.
Daca tot nu-ti convine ce mama ai, mergi la Protectia copilului si termini cu toata harmalaia asta. Ea va fi decazuta din drepturile parintesti, iar tu vei fi sub protectia institutiei la un oferlinat. Crezi ca vei rezolva cu asta! Nu cred. Totul este sa-ti schimbi comportamentul tu fata de mama ta si sa nu o mai jignesti si sa fi mai ingaduitoare cu ea. Iti spui parerea atunci cand ai ceva pe inima, ceri sfaturi cand vrei ajutor, daca e sa va ceratati, mai bine dai o pauza si spune-i sa vorbiti mai tarziu dupa ce amandoua va linistiti. Medicul psihiatru nu mama ta are nevoie, ci mai degraba un psiholog pentru comportamentul tau de fata razgaiata. Cam asa sfarsesc multe dintre copilite ca tine care au fost crescute prea bine si la varsta adolescentei sariti in capul parintilor ca din ceea ce fac nimic nu-i bun.
Fii mai intelegatoare si ai rabdarea de a tace in momentele de tensiune, asta daca vrei sa ameliorezi situatia in casa.