Draga mea, ti-am mai spus, n-ai de ce sa te simti vinovata. Ai o prioritate majora - siguranta ta si a copilului. Decat asa un tata si un sot, mai bine deloc.
Te simt deja mai hotarata, mai increzatoare, ca vei putea trai si fara el, si ma bucura acest lucru. Este foarte bine, ca ai chemat politia. Acum el stie, ca nu glumesti, ca are cine sa te apere. Nu-si va mai permite sa te abuzeze, sa dea in tine.
Din moment, ce chiar tu spui, ca te simti mai libera si mai linistita fara el, ca iti este mai bine, pasul urmator mi se pare evident - divortul (nu-l incurajez in mod normal, dar in cazul tau chiar este singura solutie).
Esti inca foarte tanara si vei putea sa-ti refaci viata alaturi de cineva, care te merita, care va putea sa dea un exemplu bun copilului, care te va iubi si te va respecta. Din cate te cunosc, chiar meriti asta. Esti o femeie foarte inteligenta, intelegatoare, iubitoare, interesanta (e o placere, sa stea cineva de vorba cu tine). Meriti ce-i mai bun, nu o viata plina de batai, jigniri si amenintari (la fel si baietelul tau)!
Iti tin pumnii! Succes, draga! Numai bine!
Din cate inteleg mila este singurul sentiment ce-l ai pentru el.Crezi ca este suficient pentru o viata in 3?
Mersi pentru apreciere! Iti doresc, sa ai cat mai multa forta si intelepciune, ca sa poti sa iei cea mai buna decizie.
Te-am pupat. Numai bine!
Binenteles ca te iubeste si sufera, in stilul lui! Dar asta nu e un stil sanatos, pentru o femeie normala, cu un copil mic in grija! Ai vazut ca numai promisiunile si vorbele goale, sunt de capul lui! Asta e tot ce-ti poate oferi el, iar ceea ce accepti tu, numai tu poti sa stii! Linistea si pacea interioara o ai, cand nu te temi pentru ziua de maine.Deci judeca si analizeaza bine obtiunile ce le ai.Langa el sau fara el! Mult curaj si succes, in tot ceea ce ai decis sa faci!
Ai facut o alegere buna sa te desparti de el! Tie si copilului va va fi mai bine fara el! Mult succes in noua viata!
Multumesc pentru gandurile frumoase si pentru incurajari NOname
de altfel tuturor care imi raspund si imi spun parerile lor
Intr adevar cand a vazut ca am chemat politia si ca deja depusesem o plangere la politie ( nu penala, doar petitie ) a observat ca am prins curaj si ca nu ma mai las intimidata de amenintarile lui si de batai sau injuraturi.
Insa ma roaga si ma roaga sa il las sa imi dovedeasca, insa nu stiu cum sa fac cu divortul, sa duc actele sa nu le duc, sa il ajut si sa il sprijin sa scape de aceste probleme pe care le are...
Cum zicea si mama, pana la urma ramane tatal copilului meu, si nici eu nu pot ramane chiar indiferenta la problemele lui.
Insa daca as vrea sa ma apropii asa de el ca sa il ajut ca de la om la om si in timp sa decurga lucrurile de la sine ( spre a fi impreuna sau nu ) el nu ar intelege si ar vrea sa incepem sa fim impreuna si sa ne iubim etc lucru pe care eu nu il pot face, cel putin deocamdata, dar nici mai incolo nu stiu daca mai pot, adica nu stiu de ce tot incerc sa ma gandesc si sa ma motivez sa pot.
Fiindca el de fiecare data cand e in perioada calma imi spune ca ma face fericita, ca familie ideala si unita, ca sa facem sa dregem.
Insa de cate ori parca ma imbarbatez si ma gandesc pozitiv etc o da cu mucii in balta.
Insa nu ma mai agit, stiu ca lucrurile vor decurge de la sine, si ce o fi o fi, adica el singur isi sapa groapa sau nu.
O zi buna tuturor.
In legatura cu divortul, tu stii ce ai de facut insa nu-i spune lui una si tu sa faci alta, va vedea ca nu esti hotarata.,, Departarea" dintre voi nu e provocata de acest divort ci de comportamentul lui. Pentru faptul ca el sufera in felul lui, e singur responsabil; singurul lucru pe care il poti face tu in acest sens e sa te rogi si pentru el.