Bună dimineața,sunt persoana care a făcut creditul pe numele soțului, întrebarea e părinții pot fi complici dacă au știut că vor primi banii și ca nu au fost ideea lor ci a mea? Ei mi-au zis să nu fac că mă va certa soțul și unde trebuie să merg sa fac o cerere precum că îi voi da banii înapoi?
Ordonare:
Cronologică
Ai mai pus întrebarea asta de 20 de ori.
Da, părinții sunt complici din moment ce
1) Au știut ce ai făcut și cum ai obținut banii
2) Au acceptat banii
Ce-i aia "cerere precum că îi voi da banii înapoi"? Dați banii înapoi și gata. Sau i-ați cheltuit deja?
Răspunde
E părinți pot fi complici? Nu.
și unde trebuie să merg sa fac o cerere precum că îi voi da banii înapoi. Nu ai unde să mergi.
Dacă pentru niște bani te da la o parte nu te iubește cu Adevărat atâta ma avut de zis este foarte trist sa vezi cum alege bani în locul tău tu find soția lui Adevărată ar trebuie sa fie altfel nu asa.
Mai schimba si tu placa... Ce tot o tii langa cu aceleasi intrebari? De cand esti inscrisa pe TPU, ai tinut-o cateva luni cu limbricii, acum o tii cu creditul si cu sotul violent de la care vrei sa pleci. Nu mai intreba daca esti grea de cap. Lumea ti-a explicat si n-ai inteles nimic.
Și tu minți mult nu-i bine ce faci șterge contul te-ai dat de gol cu mult timp.
1. Nu exista "banii sotului". Tot ce este dobandit dupa casatorie este bun comun.
2. Orice decizie luata de un sot se prezuma a fi in numele ambilor, inclusiv cea de a trimite banii părinților.
3. Parintii nu sunt complici prntru ca nu exista o fapta penala, nimeni nu iti interzice nici tie nici sotului sa transferi bani părinților.
4. Nu trebuie sa faci nici o cerere nimănui, da-i banii inapoi prin aceeași metoda (transfer bancar) si ai inchis povestea.
Intelege o data, chiar daca ce ai facut tu este profund imoral, nu este ilegal
Nu sunt specialist în domeniu, dar uite raționamentul meu:
Ea susține că a făcut un credit pe numele soțului fără acordul acestuia, apoi a transferat toți banii împrumutați părinților ei.
În primul rând, sunt aproape sigur că nu este legal să iei credite în numele altei persoane fără acordul și știrea acesteia, chiar dacă acea persoană îți este soț. Deci asta s-ar putea numi fraudă.
În al doilea rând, din moment ce acei bani sunt bun comun, rezultă că este nevoie de acordul amândurora pentru înstrăinarea lor. Sau cel puțin așa înțeleg eu noțiunea de "bun comun" atunci când este vorba despre valori mari.
Nu cred că funcționează cum spui tu, și anume că "Orice decizie luata de un sot se prezuma a fi in numele ambilor, inclusiv cea de a trimite banii părinților".
Pentru că ar fi complet absurd. Dacă ar fi așa, atunci unul dintre soți ar putea decide să înstrăineze toate bunurile comune fără știința și acordul celuilalt soț, apoi să-i spună "pa".
Hai să ne imaginăm o situație în care doi soți au un cont comun de un milion de dolari. Unul dintre ei decide într-o zi să transfere tot milionul părinților săi. Se va "prezuma" că această decizie a fost luată în numele ambilor soți, iar soțul rămas lefter nu are nicio cale de atac?
Deci aici ar putea fi a doua problemă.
Cât despre părinți, aceștia au știut care este sursa banilor și au acceptat acei bani necuveniți și obținuți prin fraudă. Deci iată complicitatea.
Nu funcționează asa, cauta "prezumtia de mandat tacit reciproc între soți".
Daca nu ar exista prezumtia asta, sotia ar trebui sa mearga cu imputernicire notariala la coafor si sotul la fel la birt.
Si da, daca sotia doneaza toti banii părinților sau unui cerșetor, se prezuma ca sotul a fost de acord. Nimic nu este insa fără cale de atac, dar discutam strict de infractiuni acum, pentru ca femeia se teme de politie, nu de un proces civil.
La partea de accesare a creditului ar putea exista o urma de infractiune pe acolo, in raport cu banca (fals privind identitatea), dar nicidecum in raport cu sotul, cu transferul banilor si cu parintii.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
