Bună!

Doresc să vă împărtășesc și eu o situație dificilă din viața mea, cu care mă confrunt adesea. Nu am mai putut ține asta în sufletul meu. Sper să nu fiu judecată de acest lucru, dar...

În prezent, trăiesc o stare profundă de singurătate, unde totul mi se pare prea dificil. Între timp, fac și progrese în a avea o relație mai bună și apropiată cu Dumnezeu, dar ceva mă apasă profund, și anume... Faptul că nu am un partener de viață, care să mă iubească reciproc și să mă simt și eu în sfârșit fericită și împlinită că am intrat și eu într-o relație de cuplu cu cineva.

Nu port ură sau invidie pe femeile care deja au pe cineva în viața lor, dar de multe ori, nici bine nu îmi pică să văd acest lucru, pe când eu sunt singură.

Când a fost să plac pe cineva, chiar și în clasele mai mici, niciodată nu a fost reciproc. Noroc în dragoste nu am avut niciodată.

Singurătatea mă macină și nevoia de a avea un partener care să mă iubească și să fie lângă mine în orice situație, dar în același timp, nici credința în Dumnezeu nu vreau să o pierd și mă tem că niciodată nu îmi va asculta rugăciunea de a-mi oferi și mie un partener credincios și iubitor...

Constant îmi vine să plâng, numai când mă gândesc la singurătatea ce eu o am, pe când celelalte au deja relații și sunt mereu fericite și împlinite, ba ca sunt logodite, căsătorite, au copii, au iubit/soț...Pe mine mă copleșesc toate acestea, când știu că eu nu am și poate nu voi avea vreodată, dar îmi doresc din tot sufletul.

La mine a fost și chestia că am crescut fără iubirea și afecțiunea tatălui meu...Mai bine spus...El m-a abandonat și nu mă caută nici în ziua de azi, nici măcar să mă întrebe dacă mai trăiesc.

Cum aș putea să fac față acestei situații?
Oare voi avea și eu vreodată parte de o iubire împlinită și nu una interzisă? Că de astea interzise m-am săturat până peste cap!

Vă mulțumesc tuturor în parte pentru răspunsurile oferite!

Din ce înțeleg din context, pari a fi matura, peste 25 de ani.
Acum,ce pot sa îți spun eu e că ești vrednică de iubirea adevărată și pura pe care o dorești? Daca ai primi iubirea pe care ți-o dorești,ai fi mulțumită?
Sau sa te iau altfel,Dumnezeu îți asculta rugăciunile și știe ce e in sufletul tau,dar îi ești recunoscătoare pentru ceea ce ai acum? Sănătate,hrana, odihna și așa mai departe?
Vezi tu,când vei fi mulțumită de chestiile astea, Dumnezeu îți va trimite și pe cineva care sa te completeze pentru că dacă tu apreciezi chestiile mici,de unde știi că vei aprecia darul pe care Dumnezeu ți l-a dat?
Poate ți se pare că vorbesc prostii,dar Dumnezeu ți-a dat o noua zi,o noua șansă să schimbi ceva in viața ta,sa îți împlinești dorința.
Vezi tu, Dumnezeu îți dă,dar nu îți bagă în traistă.Sa te bazezi doar pe Dumnezeu că te pune într-o relație sau mai știu eu,e greșit.
Dumnezeu îți dă putere,îți dă oameni cu care sa intersecționezi,îți dă șanse să îți îndeplinești dorința,dar e alegerea ta daca vrei sa faci sau nu ceva in viața.
Și nu te teme,o să vina și ziua în care vei fi fericita,dar nu vei putea ști cât va dura fericirea, pentru că, vezi tu, trebuie sa fii foarte atenta la cine vrea sa te iubească cu adevărat și la cine vrea doar sa te folosească!
Nu tot timpul ce e prea frumos sa fie adevărat e și o făcătură,dar trebuie sa fii cu ochii în patru,asta daca nu vrei sa fii folosita și lăsată să suferi și mai tare.
Încă un mic sfat,fii mai pozitivă!
Și singurătatea are părțile ei bune,cum ar fi că înveți să te descoperi, înveți să privești altfel lumea și așa mai departe.
O relație nu e neapărat fericirea ideala, exista zile și zile in care poate nu o sa-ti vina sa vorbești cu acel om sau mai știu eu.
Dar repet, fiind pozitivă și încrezătoare în puterea lui Dumnezeu, o să primești și ceea ce îți dorești!

Nu Dumnezeu o să îți dea ție un bărbat, trebuie să îl "prinzi" singură.
Și mă tem că, având o astfel de atitudine, nu vei reuși.

"Singurătatea mă macină și nevoia de a avea un partener care să mă iubească și să fie lângă mine în orice situație, dar în același timp, nici credința în Dumnezeu nu vreau să o pierd și mă tem că niciodată nu îmi va asculta rugăciunea de a-mi oferi și mie un partener credincios și iubitor... "

Cand vine vorba de Dzeu si implicarea Lui in viata noastra, o zicala spune " Dumnezeu îţi dă, dar nu-ţi bagă şi-n traistă", cu alte cuvinte in primul rand roaga-te lui Dzeu, dar cauta pe cineva tu!

"Constant îmi vine să plâng, numai când mă gândesc la singurătatea ce eu o am, pe când celelalte au deja relații și sunt mereu fericite și împlinite, ba ca sunt logodite, căsătorite, au copii, au iubit/soț...Pe mine mă copleșesc toate acestea, când știu că eu nu am și poate nu voi avea vreodată, dar îmi doresc din tot sufletul. "

De aici se deduce ca ai o anumita varsta, nu doar 18 ani, si ca femeie (dar si la barbati poate fi valabila) te apasa mult in suflet chestia ca altele deja la varsta ta sunt deja cu familie.
dar nu te stresa, o vorba inteleapta spune "toate la timpul lor"

"Cum aș putea să fac față acestei situații?
Oare voi avea și eu vreodată parte de o iubire împlinită și nu una interzisă? Că de astea interzise m-am săturat până peste cap!"

cauta in primul rand ajutor specializat, o consiliere la psiholog pentru a intelege mai bine cum sa faci fata acestui stres si cum sa te accepti pe tine in primul rand.
cand te vei obisnui cu situatia aceasta din viata ta si vei incepe sa ai mai multa incredere in tine, vei vedea ca vei gasi cu usurinta si un partener!
trebuie sa stii unde sa cauti si mai ales ce anume sa cauti, caci nu toti oamenii pe care-i intalnim in viata aceasta sunt si compatibili cu noi!

1. Nu aștepta să se întâmple de la sine. Caută activ. 2. Da.

Buna! Nu vreau sa fac raspunsul acesta despre mine, dar vreau sa stii ca empatizez cu tine. Am 24 de ani, in jurul meu toata lumea se casatoreste. Colegele de facultate sunt casatorite si cu copii aproape toate, doar eu parca am ramas "oaia neagra" singura.
Nu exista o varsta anume la care sa iti gasesti fericirea, mai intai trebuie sa fii impacata cu tine.
Tin minte ca ma rugam la Dumnezeu sa imi gasesc pe cineva care sa ma iubeasca si am gasit, dar nu i-am cerut ce trebuie, pentru ca iubirea nu e tot ce conteaza. Omul de langa tine trebuie sa te respecte, sa te sustina, sa te inteleaga.
Ai grija de sufletul tau mai intai, gaseste-ti linistea in singuratate si o sa vina usor-usor si persoana potrivita pentru tine.
E o situatie grea, inteleg, dar nu esti singura! Uneori gasesti confort in faptul ca si altii trec prin asta, sper sa te linisteasca si pe tine.
O sa gasesti iubirea, pana atunci fii fericita cu tine si fa lucruri care sa iti aduca multumire.

Buna ce varsta ai?

De ce fel de iubiri interzise te-ai saturat, că nu înțeleg.

Bună si ei ma simt la fel, si nu am găsit nici o soluție sa fiu mai bine, doar una singură.....sa ma mulțumesc cu puțin. Adică dacă este un băiat care ma place si eu nu prea, tot sa ii dau o șansă ca poate o sa se întâmple ceva

Porneste si da drumul la feminitatea sufleteasca din tine si imediat se vor apropia de tine barbatii seriosi.
Nu pune accentul pe exteriorizare, fiindca "frumusetea corporala" se atenueaza cu timpul si ii ia locul frumusetea sufleteasca si intelepciunea.
Ca urmare, cauta mai mult printre barbatii singuri, chiar cu 5-10+ ani fata de tine, fiindca si ei cauta asemenea semeni.

Era pe aici pe site unul care cuta iubita. Ia vezi!

Îmi imaginez un tablou în care bărbații plâng într-o parte și femeile în cealaltă parte; toți de singurătate! ｡⁠◕⁠‿⁠◕⁠｡
Iar în partea de jos a tabloului sunt acele cupluri care par că trăiesc într-un iad continuu, unde copii lor nu știu cum să fugă; iar cei care nu pot să fugă se sinucid. Familii în care n-aș vrea să exist nici dacă aș fi plătit.

Așa este și realitatea.
Relația cu Dumnezeu trebuie să fie existentă în viața unui om mai înainte ca omul să își facă o relație apropiată cu o persoană de sex opus.
Mergi la librăria SolaScriptura din localitatea ta și caută cartea "Căminul adventist". Acolo vei înțelege ce să cauți, vei ști ce să cauți, dar și unde să cauți.
Iar acolo adolescenții trebuie să cumpere cartea "Iubește inteligent".

Buna.Eu nu prea inteleg fragmentul acela de la mijloc.Realizezi ca sa iti faci un iubit care iti va deveni partener de viata nu iti va afecta relatia ta cu Dumnezeu, nu? Adica, ele se completeaza, nu se exclud reciproc, ci pot foarte bine exista in acelasi timp, fiindca sunt invaluite ambele de credinta si iubire, valori care mereu se extind, nu se termina niciodata. Apoi, ce varsta ai? Inca nu este prea tarziu sa mai speri, indiferent ca ai 30 si ceva sau 40 si ceva de ani.

Draga mea, fericirea nu consta in a fi cu cineva ci a fi implinita indiferent de statul relational/marital pe care il ai. Cauta sa fi bine cu tine insati si abia apoi sa gasesti pe cineva. Sa stii ca intr-o relatie/casnicie nu sunt caini cu covrigi in coada, nu este usor si, uneori, nici placut. Ai grija mare cu cine accepti sa fi, ca sunt unii care se poarta exemplar cu tine pana cand simte ca esti al lui si apoi se sterge cu tine la fund. Mare grija!
In momentul de fata tu ai de lucrat la relatia cu tine insati si la relatia ta cu Dumnezeu (increderea in El), iar cand acestea vor fi pe un fagas bun, atunci va veni si omul potrivit. Succes!

Daca ai constata deja ca esti matura, singura si nefericita atunci este cazul sa schimbi asta in totalitate, cautandu-ti un partner, cu care poti fi fericita si sa ai o viata frumoasa.
Totul depinde de tine si sta in puterile tale sa-l gasesti!

Unde anume mergi sa-l cauti?
Ce faci pentru a gasi pe cineva?
Ai prietene si foste colege, poate casatorite, poate in relatie care cu siguranta au frati, veri, prieteni ai iubitilor lor, sau chiar colegi de servici, deci sanse sunt foarte multe sa-i intalnesti si sa alegi pe cineva cu care esti compatibila, trebuind doar sa fii deschisa pentru o relatie si sa-ti schimbi mentalitatea pe care ai avut-o pana acum, unde ai ales intotdeauna numai oameni nepotriviti, de aceea nu au avut sentimente reciproce pentru tine.
Ceva ma face sa cred ca alegi intotdaeuna ceea ce nu ti se potriveste, de aceea iti recomand sa te reanalizezi pe tine insati intai, apoi accepta sa te intalnesti cu cine iti este prezentat, dand o sansa tuturor, ca nu se stie niciodata de unde-ti apare norocul.

Totul tine de tine nu de Dzeu. Daca arati bine fizic ai toate sansele sa gasesti, dar din ce spui, se pare ca nu prea arati grozav.

Pe linga chestia asta, se a dauga si alta problema, ce barbat vrei tu pentru ca degeaba iti place tie de X daca lui nu-i place de tine.

Cind nu esti asa de atragatoare, trebuie sa accepti si barbati mai neatragtori, altfel se intampla ce ti se intampla tie acum

Problema etse la tine nu la dzeu nu altundeva.Fiecare se naste cum se naste, nu alegi tu sau noi cum sa aratam, asa ca mergem inainte cuym sintem, dar daca adaugam la asta si pretintii cit casa, cautam dupa sa dam vina la altii.Nu merge asa.

Dimpotrivă îți afectează relația cu divinitatea un viitor/viitoare partener/ă. Ceea ce spun e valabil pentru ambele sexe.Fiindcă atâta timp cât tu nu ești bine,nu ești fericit cu tine însuți așa cât ești în singurătate,mulțumit,recunoscător,conștient de tot ceea ce ești și ai,apoi să fim capabili a ne descurca în viață pe cont propriu și aici mă refer la treburile gospodărești,curățenie,mâncare,spălat,doar nu-ți iei servitor ci partener cu care să formezi o echipă,fiindcă asta înseamnă căsnicia,căsătoria totul împreună,ori atunci când va intra cineva în viața ta îți va aduce alte griji, alte frământări, nu doar ale sale personale ci și problemele care se vor ivii în viața de cuplu și asta garantat o să aducă doar durere și suferință. Deci oricine ar trebui să știe că fericirea nu ține de chestii materiale sau de a avea sau nu pe cineva în viața ta. Gândiți-vă că la un moment dat vor murii părinții, cei dragi.Ori o persoană care vrea pe cineva în viața sa doar să nu mai fie singur și pe motiv că asta i-ar aduce bucurie, atunci când acea persoană dacă nu se vor înțelege și se vor despărții sau va deceda cel rămas fiind atașat va suferii și mai mult pe cât a suferit când a fost singur. Întâi trebuie să primeze relația cu divinitatea căci dacă este să cunoști pe cineva deosebit asemenea ție e o binecuvântare și doar cei care au cu adevărat credință vor dobândii înțelepciune și astfel vor recunoaște pe cel/cea alături de care își va petrece viața că este ceea ce trebuie și că vor fi împreună câte zile vor trăii.

Sunt perfect de acord, expresia,, a-ti gasi jumatatea'' este eronata, noi trebuie sa fim mai intai relativ bine cu noi pe toate planurile, completi, intregi, inainte sa formam un cuplu, altfel doar vom arunca poverile si traumele pe celalalt, ceea ce nu este deloc sanatos.

Dar tot nu vad legatura cu credinta in Dumnezeu.Cine are credinta va reusi sa treaca peste orice aduce viata, fie ca este single, fie ca are partener.

Exact! Fiecare din noi este deja întreg.Ar trebui doar să căutăm pe cineva care să ne semene cât mai mult cu gândirea noastră, să avem aceleași dorințe, scop în viață și să ne bucurăm împreună de tot ceea ce ne înconjoară.Tot nu vezi legătura? Păi ți-ai dat singură răspunsul.Cine are cu adevărat credință NU disperă, ci are încredere deplină că va reuși să treacă peste absolut orice se va ivii în viață. Asta-i legătura, CREDINȚA! Să fie tot timpul indiferent de ce vom trăii să nu o pierdem ci dimpotrivă să fie și mai tare și mai mare, mai multă.

Esti prea spalat pe crier prietene, fara suprarae )

Salutare sincer si eu ma simt la fel ca tine in toate privintele din pacate oricat as vrea nu ma pot teleporta la tine sa-ti ofer instant o imbratisare calda ca sa te fac sa te simti mai bine dar daca vrei lasa-mi un insta sau un Facebook macar un mesaj calduros pot sa-ti ofer

Si pentru ce sa ai o relatie? Crede-ma, dupa experienta de ani, o relatie doar iti nenoroceste relatia cu Dumnezeu, nu ti-o intareste. Te casatoresti, faci copii si ei isi baga p* in tot, iti mai invineteste si un ochi sau te tine in teroare pe tine si pe copii. Draga mea, fii desteapta si nu te baga in ce nu cunosti, ca nu este lapte si miere o relatie cu un om, ci lacrimi si amaraciune. Dupa o zi si o saptamana de munca, nicio multumire nu am din partea sotului, numai iad am in casa. De relatia cu Dumnezeu ce sa mai zic?! Cum sa ma primeasca pe mine Dumnezeu cand am ajuns sa gandesc si sa-i doresc numai rau despre omul care ar trebui sa ne iubeasca si sa ne protejeze, insa el se crede cel mai oropsit cu familie pe care o are si ne rine in teroare? Si stii ce-i mai rau? Ca am si 3 copii carora o sa ajung sa le nenorocesc sufletele. Crede-ma ca nu o sa poti trai cu vina asta in suflet.
Fa bine si ramai singura, iar daca vrei ca viata sa aiba sens, adopta cel putin un copil.
Si daca totusi nu te razgandesti, sa iti cauti unul calm, nu unul care bate cu pumnul in masa, ca aia tare nenorociti sunt. Testeaza-i nervii la propriu inainte sa faci vreun pas definitiv.