Bună, dragilor!
Am o maare problemă, iar sfaturile voastre cu siguranţă mi-ar fi de ajutor.
Totul a început în urmă cu 2 ani, când am cunoscut un băiat, care de-a lungul timpului mi-a fost amic, prieten, cel mai bun prieten, frate, iar în cele din urmă, iubit.
A fost primul băiat de care m-am îndrăgostit nebuneşte, şi pe care l-am iubit din adâncul inimii.
I-am iertat multe, mult prea multe.
M-a dezamăgit, m-a "uitat", aş putea spune chiar că şi-a bătut joc, dar cu toate acestea i-am rămas alături, ajutându-l şi sfătuindu-l de fiecare dată.
Această povestea s-a finalizat cu o relaţie foarte scurtă, dar care m-a ajutat să-mi dau seama, odată pentru totdeauna de adevăratul lui caracter.
Am suferit mult, iar această rană sufletească m-a împiedicat să implic într-o nouă relaţie, cu toate că mi s-a oferit ocazia în repetate rânduri. Pe ceilalţi i-am refuzat probabil, regăsind în fiecare dintre ei acea părticică din cauza căreia băiatul minunat de la început a devenit o persoană indiferentă care nu pune preţ pe nimeni, mai exact alcoolul şi tutunul, care personal nu mi-se par activităţi nu prea sănătoase la vârsta noastră (16 ani >:").
La 6 luni după ce am rupt orice legătură cu fostul, am întâlnit un băiat care mi-a indus sentimentul de stabilitate. Simţeam că el nu mă va folosii vreodată, în el regăsind acea doză de timiditate.
Probabil că, încântată fiind de faptul că nu bea, nu fumează şi nu este genul care să-şi schimbe iubitele ca pe şosete, m-a determinat să-i spun "Da!", dar cu părere de rău realizez că nu este chiar ceea ce caut şi că decizia luată a fost una puţin pripită.
Nu sunt genul de persoană atât de superficială care să ţină cont de poziţia socială sau de fizic, pentru mine personalitatea fiind cea mai importantă.
Am încercat, de asemenea, încă de la început să nu-i ascult pe ceilalţi, toţi prietenii spunându-mi că "nu este de nasul meu", însă din păcate realizez pe zi ce trece că nu suntem prea poriviţi.
Suntem împreună doar de 2 săptămâni, şi, deşi el încearcă să ce comporte drăguţ, aceste lucruri nu pot compensa anumite lipsuri. Sunt genul de fată care îşi doreşte să discute cu iubitul atât drăgălăşenii, cât şi lucruri ceva mai profunde, care simte nevoia să privească la stele şi să audă şi altfel de cuvinte frumoase, nu numai "tbx"...
Încă de la început nu m-am simţit atrasă de el, dar m-am gândit că aceste sentimente vor venii pe parcurs, însă m-am înşelat.
Îmi e ruşine, şi pot spune că sunt dezamăgită de mine însămi că am acceptat să mă implic într-o relaţie, chiar dacă nu eram ferm convinsă că fac ceea ce trebuie.
Aş dorii să ne despărţim, oricum relaţia aceasta nu are continuitate.
Ieri ne-am sărutat pentru prima dată şi n-am simţit ceva care să "aprindă flacăra", mi s-a apărut grosolan, iar eu am nevoie de ceva mai multă delicateţe, de mai mult romantism.
De câteva zile mă tot gândesc, dar nu ştiu cum să-i zic faptul că vreau să ne despărţin fără să-l rănesc, el probabil chiar începe să aibă sentimente .


P.S.: Dacă aveţi de gând să mă criticaţi, vă rog să vă abţineţi. Toţi suntem oameni, iar uneori greşim. Pentru mine aceasta a fost o lecţie valoroasă .

Mulţumesc anticipat >

Lol LONG POST! Pe bune fato puteaio face un rezumat mi-a luat 5 min numai sa citesc. Asa revenind sa nu il ranesti nu ai cum iar daca esti prima lui dargoste s-ar putea sa il distrugi sentimental. Gandeste-te cum ai fot tu cand te-ai desprartit de prima iubire si considerate norocoasa fiindca ai fost cu prima ta iubire unii se pot indrogostii de cineva si raman doar cu privirile aruncate in pauze pe furis si la orele de mate . Din cate am inteles nu este foarte afectuos insa se poate rezolva asta ia-l cu tine la un film siropos ceva dar ai grija sa nu fie ceva care sa-l ingretoseze foarte tare. Sfatul meu incerca sa-l descoperi pentru ca sub o piatra murdara si ciobita se poate ascunde cineva extraordinar insa daca e gamer este 90% pierdut. Incearca sa-l faci pe le sa se desparta de tine insa incearca sa il faci sa se desparta de tine din cauza unei alte fete gen o prietena mai,, cioampa"(sorry nu m-am putut abtine cu cuvantul acela).
Noroc

De ce sa te judecam? Pur si simplu nu e ceea ce cauti. Asta este, se mai intampla sa intalnim in drumul nostru si persoane cu care nu suntem compatibili.
Il poti chema la o plimbare si ii poti spune ca nu e ceea ce cauti tu, si ii poti explica si de ce, de fapt chiar ar fi indicat. Spune-i ca nu este el de vina cu nimic, de vina fiind diferenta de caracter dintre voi. Va trebui sa inteleaga. Propune-i sa ramaneti amici, daca se mai poate, desi nu cred. Ati trecut prin prea multe deja. Ii poti spune ca vei ramane alaturi de el, dar ca amica si ca iti pare rau. Oricum, n-ai de unde sa stii, poate nici sentimentele lui nu sunt prea insemnate. Doar sunteti de putin timp impreuna, nu ii va fi asa de greu sa inteleaga. Sper sa mearga bine, doar ca oricum ii spui, spune-i, nu mai amana.

Nu o să te critic fiindcă:
1.nu-mi stă în caracter
2.nu consider că eşti de vină pentru cele întâmplate
Eu cred că, ar trebui să-i relatezi ceea ce ne-ai relatat şi nouă, doar aşa te va înţelege.

Nu te critic, cu toate ca ai merita! Deci, fostul a fost cum a fost, si tu stii mai bine durerea care a fost in sufletul tau! Poate actualul e mai timid si nu stie cum sa se comporte cu o fata.De ce ai aceptat daca aveai retineri? Iti place sa simta si el ce ai simtit tu? Poate baiatu te iubeste si nu stie cum sa-ti demonstreze sau cum sa-ti zica pe intelesul tau.Primu a fost cu a fost, dar actualul cu ce ti-a gresit?! Pe bune acum, unele dintre voi sunteti de neinteles, ala e nu stiu cum si prea indiferent, ala e prea cuminte si parca nu ne potrivim...In fine, mai bine fi sincera si spune-i exact ce simti, e cea mai buna solutie

Da, ai dreptate pe de-o parte, dar, pe de altă parte mai este şi altceva la mijloc, în sensul că a venit vara, şi implicit, vacanţa. Eu sunt oraş, iar el e de la ţară.
Vom fi nevoiţi să ne vedem destul de rar, cam odată pe săptămână, şi tocmai de aceea am şi spus că "relaţia asta oricum nu are continuitate".
Cât este în oraş vine la mine în pauze, mă ia îm braţe, ne plimbăm de mână, chestioare, iar acest lucru compensează într-un fel sau altul faptul că nu prea pot discuta cu el mare lucru...
Eu vreau ceva mai mult decât genul acela de relaţie superficială cu mii de poze cu sărut pe Facebook, iar distanţa dintre noi cu siguranţă îşi va pune amprenta.
Problema era aceea că nu ştiam ce să-i spun, cum să-i spun, când să-i spun

Daca va iubiti cu adevarat, nu conteaza asa mult dinstanta! Oricum totul mi se pare prea pueril...Cel mai bine e sa stai sa te gandesti si sa iei o decizie iar cand crezi tu ca e momentul cel mai potrivit, spune-i si lui.Gandeste-te putin, daca el tine din ce in ce mai mult la tine, o sa-l afecteze foarte mult daca nu vei mai continua relatia! Deci, gandeste-te bine si fa cumva sa fie bine pentru amandoi!